Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2918/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.12/
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL și inculpatul împotriva sentinței penale nr.430/14.09.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B și a deciziei penale nr.600/A/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/18.12.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.600/A/5.11.2009 în totalitate și în partea a sentinței penale nr.430/14.09.2009.
Precizează că nu mai susține motivul de recurs care vizează schimbarea de încadrare juridică și că recursul formulat de parchet vizează numai reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apreciază că în mod neîntemeiat instanța reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, constând în atitudinea sinceră a inculpatului.
Consideră că în raport de faptele deduse judecății se impune a se înlătura circumstanțele atenuante judiciare și a se aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum orientat peste minimul special prevăzut de legea penală, pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul.
Solicită a se avea în vedere că fapta a fost comisă în stare de recidivă post condamnatorie și post executorie, împreună cu un făptuitor minor, săvârșit un număr mai mare de infracțiuni, împrejurări care conduc la concluzia că nu trebuie a fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Menționează că inculpatul a dat dovada de o periculozitatea deosebită, agresând în locuri publice mai multe persoane, folosind un cuțit, mai mult a săvârșit anterior fapte de aceeași natură pentru care a primit o pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă care, însă nu și-a atins scopul reeducativ.
Precizează că există temerea ca inculpatul să-și reia activitatea infracțională dat fiind că acesta nu a avea nici un loc de muncă și consideră că scopul preventiv educativ poate fi atins, numai prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul asupra recursului parchetului, solicită respingerea ca nefondat.
Arată că deși inculpatul a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând în prima fază comiterea faptei, însă ulterior acesta și-a schimbat poziția, a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei.
În ceea ce privește recursul inculpatului, arată că acesta vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, referitor la pedeapsa principală.
Referitor la pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal, consideră că nu se impunea a se aplica o asemenea pedeapsă, dat fiind că fapta comisă de inculpat nu este de asemenea natură a atrage reținerea unei astfel de sancțiuni.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și în parte a sentinței penale și rejudecând pe fond a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor prev. de art.74 lit.c Cod penal, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului în sensul că are un copil minor și că a recunoscut sincer comiterea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Apreciază că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde în raport de faptele comise.
Consideră că prin infracțiunea comisă, circumstanțele personale, inculpatul a demonstrat o nedemnitate în exercitarea dreptului de a alege, sancțiunea corectă fiind ca societatea să-i retragă acest drept, dovedind că a nesocotit grav relațiile sociale ocrotite de lege.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, solicită a se avea în vedere că are un copil în vârstă de numai 6 luni și că nu va mai comite astfel de fapte.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 430 din 14.09.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr-, în temeiul art. 334.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e pen. și art. 271 alin. 4.pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și art. 33 lit. a pen. în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b pen. cu aplicarea 41 alin.2 Cod Penal, art. 37 lit. a și b pen. și art. 75 lit. c pen. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e pen. cu aplicarea art. 37 lit. a și b pen. și art. 75 lit. c pen. și art. 271 alin. 4.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b pen. cu aplicarea art. 37 lit. a și b pen. și art. 75 lit. c pen. art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. b pen. art. 78.pen. și art. 41 alin. 2.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 61.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru condamnarea de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penale nr.1363/2004 a Tribunalului București - Secția I Penală și s-a contopit restul rămas neexecutat de 682 de zile cu pedeapsa stabilită prin prezenta, rămânând în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e pen. raportat la art. 37 lit.a și b pen. art. 75 lit. c pen. art. 74 lit. c pen. art. 78.pen. art. 76 lit. c pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.61 pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru condamnarea de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penale nr.1363/2004 a Tribunalului București - Secția I Penală și a contopit restul rămas neexecutat de 682 de zile cu pedeapsa stabilită prin prezenta, rămânând în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.271 alin. 4.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
În temeiul art. 33 lit. a pen. raportat la art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele rezultante de 5 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de o lună închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care a dat-o spre executare.
În temeiul art.71 pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen.
În temeiul art.88 alin.1 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 02.04.2009 la zi.
În temeiul art.350 alin.1 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 346.pr.pen. raportat la art. 998 - 999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă (domiciliată în B,-, - 6C,. 1,. 6,. 26, sector 3) și în consecință:
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 2500 (douămiicincisute) lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act de renunțarea la pretențiile civile de către partea civilă.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile, iar prejudiciul produs acestora a fost recuperat.
În temeiul art.116 pen. s-a interzis inculpatului a se afla în Mun. Bop erioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 950 (nouăsutecincizeci) lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat, s-a avansat către Baroul București din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 31.03.2009 inculpatul a amenințat cu un cuțit pe partea vătămată, în timp ce se afla pe str. - -, sector 2, fiind însoțit de învinuitul minor, care i-a luat părții vătămate telefonul mobil marca Nokia 3110 din buzunar, după care cei doi au fugit.
La data de 02.04.2009, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, inculpatul și învinuitul minor au abordat partea vătămată în spatele restaurantului Mc din zona, sector 3, a scos un cuțit, cu care a atins-o în abdomen pe partea vătămată, iar inculpatul a amenințat-o că va fi tăiată dacă nu stă liniștită și a controlat-o în unul dintre buzunare, în timp ce minorul a controlat-o în celălalt buzunar, de unde i-a luat telefonul mobil marca Nokia 1680.
La aceeași dată cei doi s-au deplasat pe str. -, unde observând-o pe partea vătămată, învinuitul i-a smuls acesteia lănțișorul de aur cu cruciuliță, aflat la gât, în timp ce inculpatul îi asigura paza, după care au fugit, fiind depistați de către organele de poliție, inculpatul având asupra sa trei telefoane mobile sustrase.
La data de 02.04.2009, în timp ce se deplasa pe str. - -, inculpatul a întrebat partea vătămată cum poate să ajungă la Universitate, după care i-a sustras telefonul mobil, marca Siemens CX 75, împingându-se ușor în acesta.
mobile au fost restituite părților vătămate.
Deși inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele, în sensul că și-a asumat numai o complicitate la tâlhărie și nu a recunoscut că a amenințat părțile vătămate cu un cuțit, situația de fapt menționată rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, părțile vătămate arătând că au fost amenințate cu un cuțit.
În temeiul art.334 pr.pen. instanța fondului a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin dispozitivul actului de sesizare, în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b pen. cu aplicarea 41 alin.2 Cod Penal, art. 37 lit. a și b pen. și art. 75 lit. c pen. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e pen. cu aplicarea art. 37 lit. a și b pen. și art. 75 lit. c pen. și art. 271 alin. 4.pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Întrucât inculpatul știa că învinuitul este minor, instanța fondului a reținut în favoarea inculpatului circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c pen. în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 211.pen. și art. 208 - 209.pen.
Deoarece infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 4.pen. este sancționată cu închisoarea de la o lună la trei luni sau amendă, nefiind întrunită condiția ca pedeapsa pentru infracțiunea mai nouă să fie de cel puțin un an închisoare, instanța fondului a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul de a nu mai reține pentru această infracțiune starea de recidivă prevăzută de art. 37.pen.
Fapta inculpatului, de a deposeda părțile vătămate și, prin amenințare cu un cuțit, de două telefoane mobile și de a asigura paza învinuitului minor, când acesta a smuls lănțișorul de aur de la gâtul părții vătămate, constituie infracțiunea de tâlhărie, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 37 lit. a și b pen. art. 75 lit. c pen. și art. 78.pen. pentru care instanța fondului a aplicat o pedeapsă.
În concluzie, prima instanță a reținut că fapta inculpatului, de a deposeda partea vătămată de telefonul mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e pen, cu aplicarea art. 37 lit. a și b pen. art. 75 lit. c pen. și art. 78.pen. pentru care instanța îi va aplica o pedeapsă.
Iar fapta aceluiași inculpat, de a încălca interdicția de a se afla în municipiul B, aplicată prin sentința penală nr. 1363/2004 a Tribunalului București - Secția I Penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 4.pen.
Întrucât inculpatul a recunoscut în mare săvârșirea faptelor, având o poziție procesuală de regret față de comiterea acestora, instanța a reținut inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c pen. raportat la art. 76 lit. b pen. pentru infracțiunea de tâlhărie, și prevăzute de art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. c pen. pentru infracțiunea de furt calificat.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 pen. respectiv limitele pedepselor, împrejurările săvârșirii faptelor, pericolul social derivat din modalitatea de săvârșire, respectiv prin amenințare cu un cuțit, în cazul infracțiunii de tâlhărie, împreună cu un minor, în cazul infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, în locuri publice, asupra unor persoane minore sau în vârstă, și va stabili pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, și pedeapsa de o lună închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești.
Privitor la latura civilă, instanța fondului a reținut că inculpatul a fost de acord să achite despăgubirile civile către partea civilă și, prin urmare, față de obiectul cererii, valoarea estimativă a acestuia și prevederile art. 346.pr.pen. și art. 14.pr.pen. raportat la art. 998 - 999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de această parte și va obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei către.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bac riticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. În concluzie a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, pe latură penală iar pe fond prin rejudecare, solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare aplicate.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei solicitând reducerea acesteia.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat următoarele:
Astfel, prin rechizitoriul nr.4417/P/2009 din data de 27.04.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Baf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, în formă continuată, a unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești, toate în stare de recidivă postcondamnatorie și în concurs real, prevăzute și pedepsite de art.211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin.21lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal și art.271 alin. 4 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal reținându-se că la datele de 31.03.2009 și 02.04.2009, în timp ce se afla împreună cu minorul, prin amenințare cu un cuțit a deposedat părțile vătămate și de două telefoane mobile, și i-a asigurat paza numitului când acesta a smuls la data de 02.04.2009 un lănțișor de aur de la gâtul părții civile. Totodată, la aceeași dată a sustras telefonul mobil din buzunarul părții vătămate.
La reținerea acestei situații de fapt instanța de fond a reținut că declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, declarația martorului, proces-verbal de depistare și de control corporal, procese-verbale de cercetare la fața locului, fișă de cazier judiciar, procese-verbale de recunoaștere din planșe fotografice, procese-verbale de recunoaștere din grup de persoane, declarația martorului asistent, planșe fotografice, dovezi de predare-primire a telefoanelor mobile sustrase, proces-verbal de stabilire a identității numitului, acte de proveniență a telefoanelor mobile sustrase, copie a sentinței penale nr. 1363/2004 pronunțată de Tribunalul București și a sentinței penale nr. 325/2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de prima instanță apare ca nejustificată în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurarea că inculpatul este recidivist în modalitatea prevăzută de art.37 lit.a și b Cod penal (aspect ce atrage imposibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei), a mai suferit și alte condamnări tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, modalitatea în care a săvârșit infracțiunile. De altfel, prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență în ceea ce-l privește ținând seama și de atitudinea constant sinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.
Constatând că la individualizarea pedepsei au fost valorificate toate criteriile obiective dar și criteriile care circumstanțiază persoana inculpatului, Tribunalul a menținut soluția pronunțată de prima instanță apreciind că pedepsele aplicate inculpatului sunt apte și suficiente pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal.
De asemenea nici criticile aduse de parchet privitoare la cuantumul pedepsei nu se impun a fi admise întrucât pedepsele aplicate inculpatului trebuie să asigure atât rolul sancționator dar și cel preventiv educativ astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare este una aptă să asigure reinserția socială a inculpatului după ispășirea acesteia, un cuantum prea ridicat al pedepsei poate avea efectul contrar celui urmărit de disp. art.52 Cod penal, întrucât printr-o lipsă îndelungată a inculpatului din mediul social, economic conduce la imposibilitatea acestuia de a se readapta.
Prin decizia penală nr.600/A din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B împotriva sentinței penale nr.430 din 14.09.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr-.
În baza art.383 al.1/1 Cod pr.pen. raportat la art.350 al.1 Cod pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat.
În baza art.383 al.2 Cod pr.pen. raportat la art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea i arestarea preventivă de la 02.04.2009 la zi.
În baza art.192 al.3 Cod pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B au rămas în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, criticându-le pentru netemeinicie.
În motivarea recursului, Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ținându-se cont de circumstanțele acestuia care este recidivist, dar și de gravitata faptelor comise.
S-a mai arătat că în mod neîntemeiat au fost reținute circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului.
Recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și, de asemenea, a arătat că nu era necesară aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.a teza I Cod penal.
Analizând recursurile Parchetului și al inculpatului, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost bine individualizate, avându-se în vedere atât gravitatea faptelor comise, modalitatea de acționare, pericolul social, dar și atitudinea recurentului inculpat care a recunoscut și regretat faptele, ținându-se cont de prevederile art.72 Cod penal.
Referitor la recursul Parchetului, instanța are în vedere că totuși o pedeapsă de 5 ani închisoare nu este o pedeapsă mică, chiar dacă inculpatul este recidivist și a comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Reținerea circumstanțelor atenuante este justificată în condițiile în care acesta a recunoscut comiterea infracțiunilor, nu a contestat situația de fapt așa cum a fost reținută și este normal ca în aceste condiții să beneficieze de o anumită clemență prevăzută de lege.
Cu privire la recursul inculpatului este de notat că solicitarea acestuia de a se reduce pedeapsa și mai mult nu poate fi primită, deoarece acesta a beneficiat deja de clemență, au fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind redusă sub minimul special, respectiv la 5 ani închisoare.
În concluzie, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, nu sunt motive pentru casarea acestora iar în ceea ce privește situația de fapt reținută, aceasta nu a fost contestată de către recurentul inculpat.
De asemenea, Curtea apreciază că și pedeapsa accesorie așa cum a fost aplicată de către instanța de fond este justificată, fiind necesară restricționarea dreptului inculpatului de a alege, în condițiile în care acesta este recidivist și a nesocotit grav relațiile sociale ocrotite de legea penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva sentinței penale nr.430 din 14.09.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și a deciziei penale nr.600/A din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Deduce arestarea preventivă de la 2.04.2009 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.01.; 14.01.2010
- - jud.:.;
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și majorării pedepselor aplicate pentru infr. prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.2/1 lit.a și b cu Cod Penal aplic. art.37 lit.a și b și Cod Penal art.41 alin.2 și Cod Penal pentru infr. prev. de art.208-209 alin.1 lit.a și e cu Cod Penal aplic. art.37 lit.a și b Cod Penal,prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 lit.c
Cod PenalPotrivit art.74 lit.c Cod Penal, constituie circumstanțe atenuante atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Astfel cum rezultă din procesul verbal din 02.04.2009, aflat la fila 12 din dosarul de urmărire penală, inculpatul a fost prins de organele de poliție imediat după ce a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate, act material al infracțiunii de tâlhărie. Minorul, împreună cu care a săvârșit fapta, nu a putut fi imobilizat de organele de poliție.
Așadar, inculpatul a ajuns să fie tras la răspundere penală pentru faptele din 02.04.2009, dar și pentru cea anterioară, de la 31.03.2009, numai pentru că a fost surprins în flagrant.
A fost reținut la 02.04.2009 și arestat preventiv prin încheierea de ședință nr- din 03.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B, fiind judecat în stare de arest preventiv.
În aceste condiții, se constată că inculpatul a fost prezent la judecata pricinii în virtutea dispozițiilor legale care impun obligația pentru instanțe de a judecata inculpatul numai în prezența acestuia, când se află în stare de arest.
Apoi, se apreciază că inculpatul nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului, întrucât prin declarațiile date a încercat să diminueze contribuția sa la comiterea celor patru fapte, atribuind o mai importantă participare minorului, susținând totodată că nu a folosit cuțit pentru amenințarea părților vătămate, în pofida elementelor de fapt care rezultă din mijloacele de probă administrate.
Se apreciază că reducerea pedepselor pentru infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, sub minimul special prevăzut de textele incriminatorii, și aplicarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare pentru concursul de infracțiuni nu răspunde scopului pedepsei, astfel cum este reglementat de art.52
Cod PenalInculpatul este cunoscut cu antecedente penale, condamnările anterioare atrăgând atât starea de recidivă postcondamnatorie, cât și starea de recidivă postexecutorie, așa cum de altfel s-a reținut în încadrarea juridică dată faptelor. Ultima condamnare 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 1363/26.10.2004 de Tribunalul București Secția I Penală, a fost tot pentru o infracțiune de tâlhărie, din executarea căreia a fost liberat condiționat, cu un rest de 682 zile. Așadar, inculpatul a nesocotit beneficiul liberării condiționate, săvârșind infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze.
dispozițiilor legale rezultă și din nerespectarea interdicției de a se afla în municipiul B, măsură de siguranță luată prin aceeași sentință penală, nr. 1363/26.10.2004.
Ținând seama și de circumstanțele în care a comis infracțiunile, care au impus reținerea formei calificate a infracțiunilor de furt și tâlhărie, precum și de împrejurarea că a atras în activitatea infracțională un minor, se apreciază că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului, trebuiau majorate, cel puțin într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Judecător,
red./dact. /3.02.2010
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
