Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.121/
Ședința publică din data de 18 Februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale promovate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și de către recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 - 209 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 192/A/02.04.2008 a Tribunalului Galați (sentință fond nr. 777/12.04.2007 a Judecătoriei Galați ).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acest termen a fost acordat pentru a lipsă de apărare aar ecurentului-inculpat, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentului-inculpat, care prezintă I seria - nr.-, eliberată de SPCLEP G, valabilă de la 30.09.2008 - 09.09.2015, potrivit căreia are: CNP:-, este fiul lui și, domiciliat în G,-, bloc 3 E, scara 3, etaj 2, apartament 46, județul
Potrivit disp.art.38514alin.11Cod procedură penală, având în vedere soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin.1 din OUG 195/2002 (devenită art.87 alin.1 după republicarea OUG 195/2002), Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat că are dreptul de a da declarații în fața instanței de recurs.
Recurentul-inculpat, personal, precizează că menține declarațiile date anterior și nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs. Depune la dosar înscrisuri cu opis pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele de recurs invocate în scris de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, precizând că recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia Deciziei penale nr. 192/A/02.04.2008 pronunțate de TRIBUNALUL GALAȚI și a Sentinței penale nr. 777/12.04.2007 a Judecătoriei Galați.
Nelegalitatea vizează soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de OUG 195/2002, dată de către la instanța de fond, iar motivul de netemeinicie vizează faptul că pedeapsă stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel, pentru infracțiunea de furt săvârșită de inculpat.
Instanța de fond și instanța de apel au considerat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin.1 din OUG 195/2002 (devenită ulterior modificării acestei ordonanțe, art. 87 alin.1), dispunând în mod greșit achitarea inculpatului.
Apreciază că din materialul probator administrat în cauză, atât la urmărirea penală cât și la instanța de judecată, rezultă vinovăția inculpatului și pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Rezultă astfel, că inculpatul a consumat mult mai devreme alcool, iar faptele au fost săvârșite ajutându-se de autoturismul său personal.
De altfel, în momentul în care a fost oprit de echipajul de poliție, la orele 3 dimineața și i s-a verificat portbagajul autoturismului, chiar inculpatul a precizat la încheierea procesului verbal faptul că înainte de a urca la volan a consumat "3 - 4 beri". Acesta a fost motivul pentru care echipajul de poliție a chemat un echipaj de la circulație, deoarece cei care au efectuat controlul nu aveau competența legală de a stabili acest lucru și nici nu aveau asupra lor un aparat alcooltest.
La încheierea procesului-verbal a fost prezent și martorii: și, care au declarat în faza de urmărire penală că au auzit acest lucru.
Ulterior, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, stabilindu-se o concentrație de 0,59 g/l în aerul expirat și, ulterior, inculpatul a fost prezentat pentru recoltarea probelor biologice.
În acest moment, fiind întrebat la ce oră a consumat alcool, inculpatul a precizat că intre orele 16 și 18.
În fața instanței de fond inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice în jurul orelor 23. pentru că a avut de lăsat un sac de gunoi la de gunoi și ar fi oprit apoi mașina acolo, unde ar fi consumat băuturi alcoolice.
Din analiza celor trei declarații date de inculpat în comparație cu materialul probator administrat în cauză se observă că, într-adevăr, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la o oră anterioară săvârșirii furturilor care au avut loc după ora 12, fiind desfășurate în 4 cartiere diferite ale orașului G, unde nu se putea ajunge, intr-un interval orar atât de scurt fără un autoturism. De asemenea, inculpatul nu putea sustrage o de rezervă și o canistră de benzină și nici nu putea transporta benzina din rezervorul unui autoturism cu brațele, fiind astfel clar că inculpatul a fost la volanul autoturismului său.
În mod corect a recunoscut inculpatul în fața organelor de poliție că a consumat 3 - 4 beri înainte de a se urca la volan, indicând orele 16 - 18 iar la instanța de fond a vrut să își schimbe declarația indicând "în jurul orelor 23". Însă, în jurul orelor 23, inculpatul se afla deja la sustras de bunuri pentru că, în jurul orelor 24 - 1, fost văzut de martorul luând benzină din autoturismul vecinului său, pe care l-a alertat.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public susține că nu există nicio logică în ultima declarație dată de inculpat în faza de urmărire penală prin care arată că nu a fost surprins în trafic cu autoturismul ci doar stătea lângă de gunoi, după ce a aruncat un sac de gunoi.
Instanțele de fond și apel au avut în vedere doar declarația martorului care, deși la urmărire penală a arătat că a auzit că inculpatul ar fi spus că ar fi consumat alcool, ulterior, în fața instanței de judecată a declarat că nu a mai auzit nimic. Iar martorul nu a mai fost întrebat asupra acestui aspect.
Pentru toate aceste considerente, solicită a se dispune condamnarea inculpatului și pentru această faptă, de a cărei săvârșire se face vinovat.
Totodată, solicită să fie majorată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt având în vedere: gradul de pericol social al faptei, faptul că în timpul nopții deplasându-se cu autoturismul personal, inculpatul a mers în mai multe cartiere și cu chei potrivite a sustras mai multe bunuri: roți, benzină din rezervor. De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului tot pentru fapte de furt, denotând astfel o perseverență infracțională a inculpatului.
Solicită admiterea recursului promovat de parchet și condamnarea inculpatului.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul în susținerea propriului recursul formulat împotriva Deciziei penale 192/02.04.2008 și a Sentinței penale nr.777/2007 a Judecătoriei G precizează că a formulat recurs cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind drastică.
În ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei - cu chei potrivite, așa cum a susținut reprezentantul Ministerului Public - menționează că, în realitate, inculpatul a sustras numai din autoturisme vechi, la care poate fi utilizată aceeași cheie.
Raportat la modalitatea de săvârșire dar și la persoana inculpatului, arată că la filele 111-117 dosar, există acte din care rezultă că inculpatul desfășoară activitatea de mecanic auto, a făcut numeroase cursuri de calificare, iar starea de sănătate a mamei sale și condiția fizică a fratelui inculpatului îl fac pe acesta să fie singurul întreținător al familiei sale.
Totodată, arată că, din lipsa unei solicitări a inculpatului rezultă că acesta nu se află în posesia permisului de conducere, posibilitate pe care ar fi avut-o de la urmărirea penală până la rămânerea definitivă a hotărârii, astfel încât conduita inculpatului denotă poziția pe acesta a avut-o raportat la faptele săvârșite.
Așa cum teoria și practica menționează în mod clar, scopul pedepsei trebuie avut în vedere raportat la fiecare persoană, urmând ca instanța de recurs să aibă în vedere atitudinea inculpatului anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, punctul său de vedere, poziția sa procesuală.
Având în vedere că de aproape 5 ani inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a muncit pe toată această perioadă, suferă de afecțiuni ale sănătății, solicită a se aprecia că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins prin oricare din cele trei variante care nu prevăd executarea efectivă în regim de penitenciar.
Invocă Decizia Curții de Apel Constanța nr.809/2004, care raportează posibilitatea de reeducare a inculpatului strict la poziția și la fundamentarea pe complexul de elemente obiective și subiective care să trebuie să convingă instanța că scopul sancționator al pedepsei poate fi îndeplinit și intr-o modalitate de executare în regim de libertate.
Față de prejudiciul modic care a fost recuperat, până la finalizarea urmăririi penale, prin restituire sau prin plată, raportat la faptul că în continuare are de muncă, iar din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu a săvârșit alte infracțiuni de furt ci conducere pe drumurile publice fără permis, apreciază că instanța a fost deosebit de aspră stabilit modalitatea de executare efectivă a pedepsei.
Pentru aceste considerente, apreciază că inculpatul se poate încadra în oricare din modalitățile de executare în regim de libertate: respectiv suspendare condiționată, suspendare sub supraveghere sau la locul de muncă, cu atât mai mult inculpatul, încă de la faza de cercetare penală a solicitat să i se aplice regimul cel mai sever din cele trei, respectiv executarea pedepsei la locul de muncă, care are și caracter pecuniar.
Solicită astfel admiterea recursului declarat de inculpatul și schimbarea sentinței Judecătoriei Galați și a Deciziei Tribunalului Galați în sensul înlocuirii executării efective a pedepsei.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, care vizează, în principal nelegalitatea hotărârilor întrucât s-a dispus achitarea inculpatului, apărătorul ales al acestuia apreciază că instanțele de fond și de apel au apreciat în mod corect probele adminJ. în cauză.
Se face vorbire de procesul verbal aflat la fila 7 dosar insă, declarațiile celor doi martori și momentul consemnării procesului verbal începe la ora 03.06 în noaptea în care au fost săvârșite faptele.
În finalul procesului verbal, martorii și relatează faptul că au asistat la prelevarea probelor de sânge, care s-a realizat după o J de oră, la ora 3.35, prima prelevare. Martorul a declarat că l-ar auzit pe inculpat declarând că a consumat 3 - 4 beri în intervalul 14 - 16 iar martorul a declarat că l-a auzit pe inculpat spunând că a consumat 3 - 4 beri, neindicându-se intervalul orar.
Ulterior, la declarațiile celor doi martori, aflate la filele 38 și 39 dosar urmărire penală, se consemnează că au asistat la testarea cu testul a inculpatului, înregistrându-se o alcoolemie în aerul expirat de 0,14 iar martorul a auzit o alcoolemie de 0,54. Trebuie stabilit dacă cei doi martori au fost prezenți la momentul prelevării.
Susține că, deși normele metodologice prevăd obligativitatea semnării procesului verbal de prelevare a buletinului de analiză pe lângă persoana căreia i se prevalează și a două persoane care asistă la această modalitate, doar unul din buletinele de analiză aflate la filele 62 și 63 și 64 este semnat numai de către martorul, și nu de martorii sau.
O altă normă obligatorie în ceea ce privește prelevarea probelor de sânge este aceea că trebuie să se facă în flacoane de unică folosință. La fila 63 se recunoaște că nu sunt flacoane de unică folosință în vreme ce la fila 62 se menționează faptul că flaconul este nesigilat pentru ca, ulterior, la recoltarea celei de-a doua probe de sânge, să se menționeze faptul că este un flacon de unică folosință.
Apărătorul recurentului-inculpat precizează că nicio altă probă, cu excepția declarațiilor și a proceselor verbale de recoltare a sângelui, nu duce la învinuirea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.
În procesul-verbal de la fila 9 se menționează că s-a solicitat sprijinul unui echipaj al Poliției Rutiere. Insă, din verificarea dosarului se constată că nu este niciun proces-verbal, nicio consemnare din care să rezulte că s-a efectuat alcooltestul de către un echipaj al poliției rutiere.
În plus, probele de sânge sunt date în prezența organelor de poliție de la Secția 2 iar aceste probe au fost înaintate tot aceleiași secții de poliție și nu organelor de poliție rutieră, așa cum prevăd dispozițiile OUG nr.195/2002.
Apreciază că instanțele de fond și apel au soluționat în mod "elegant" cu privire la incriminarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice pentru că, în ceea ce privește această incriminare, alta ar fi trebuit să fie soluția instanței.
Cum numai declarațiile a doi martori, care nu au putut fi audiați în fața instanței de judecată, relatează faptul că furturile s-ar fi sustras la orele 1 noaptea, neputându-se corobora declarațiile acestora cu alte probe adminJ. în cauză și cum inculpatul nu a fost prins la volanul mașinii, - deoarece autoturismul său era parcat în fața blocului, intre 2 ghene - solicită să fie respins recursul declarat de parchet cu privire la motivul de nelegalitate invocat.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI vizând netemeinicia pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pentru cele trei fapte, inculpatul, prin apărător, apreciază că instanța a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.74 lit.b și c Cod penal, coborând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege.
S-a avut în vedere conduita avută de inculpat ulterior săvârșirii fapte precum și, așa cum rezultă și din actul de sesizare a instanței, prejudiciul care nu a putut fi recuperat prin restituire - reprezentând litrii de benzină care au fost vărsați în rezervorul mașinii inculpatului - a fost recuperat, ulterior, prin achitare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, avându-se în vedere și motivele de recurs invocate de parchet. Precizează că inculpatul a mai săvârșit anterior o faptă pentru care a fost condamnat la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată. Insă, inculpatul nu s-a reeducat în urma acestei pedepsei și a mai săvârșit alte fapte cu un grad de pericol deosebit de mare.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că achiesează concluziilor formulate de apărătorul său. Regretă faptă săvârșită arătând că își va reevalua conduita.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.777/12.04.2007 pronunțată de Judecătoriei Galați, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul de infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 (devenit art. 87 alin. 1 dupa republicarea OUG nr. 195/2002) întrucât fapta nu exista.
fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si cu aplicarea art. 74 lit. b si c si art. 76 lit. c Cod penal (fapta din 28.04.2005).
În baza disp. art. 83 alin. 1 Cod penal s- revocat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 luna închisoare, aplicata prin Sentința penala nr. 2437/05.09.2003 a Judecatoriei G, definitiva prin neapelare la data de 17.09.2003, pedeapsa ce va fi executata alături de pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, inculpatul executând in total 1 an si 7 luni inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal s- interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat ca partile vătămate, G, si nu s-au constituit parti civile in cauza, prejudiciul fiind acoperit in totalitate.
În baza disp. art. 191 al. 1, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
S-a reținut, printre altele, că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de furt calificat atât in timpul urmăririi penale cat si in faza cercetării judecătorești, dar nu a recunoscut ca ar fi condus autoturismul in stare de ebrietate.
Partea vătămata a apreciat contravaloarea rotii de rezerva sustrase, la suma de 100 lei, dar nu s-a constituit parte civila întrucât bunul a fost recuperat.
Partea vătămata Gaa preciat contravaloarea rotii de rezerva sustrase, la suma de 200 lei, dar nu s-a constituit parte civila întrucât bunul a fost recuperat.
Părțile vătămate si au apreciat contravaloarea combustibilului sustras, la sumele de 100 lei fiecare, dar nu s-au constituit parti civile, prejudiciile fiind recuperate prin plata.
In ceea ce privește infracțiunea prev.de art. 79 al.1 din OUG 195/2002 (devenit art. 87 alin.1 după republicarea OUG nr. 195/2002), instanța a reținut ca din actele si lucrările dosarului nu rezulta ca inculpatul ar fi fost surprins de organele de politie in timp ce conducea efectiv autoturismul. Potrivit procesului verbal de constatare (fila 7 verso dosar urmărire penala), patrula de politie care l-a depistat pe inculpat a ajuns in dreptul autoturismul acestuia, autoturismul fiind parcat, inculpatul apărând ulterior dintre containerele din apropiere. Astfel inculpatul nu a fost oprit in trafic in timp ce conducea autoturismul si nici nu a fost văzut de vreun martor sau organ de politie in timp ce conducea autoturismul si se afla in stare de ebrietate.
de aceste considerente, prima instanță a considerat ca inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzuta de art. 79 al.1 din OUG 195/2002 (devenit art. 87 alin. 1 după republicarea OUG nr. 195/2002).
Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
În motivele de apel Parchetul a arătat printre altele că:
- instanța de fond a dispus în mod greșit achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 al.1 din OUG 195/2002;
- declarația martorului din fața instanței trebuia înlăturată ca nesinceră, întrucât modificarea comportamentului procesual nu este argumentată plauzibil și temeinic;
- la instanța de fond audierea martorului s-a făcut superficial, fără a se proceda de așa manieră încât aceasta să-și poată aduce aminte, instanța de fond nu putea înlătura mărturia martorului dată la urmărirea penală;
- instanța de fond nu a luat în considerare unele probe adminJ. la urmărirea penală( declarațiile celor doi martori, precum și consemnările procesului verbal de la fila 7 dosar urm. pen. în integritatea lui) fără însă ca prima instanță să motiveze convingerea acesteia despre o anumită soluție.
- instanța era obligată să depună un efort susținut pentru ca acțiuni sau inacțiuni, împrejurări și situații care aparțin trecutului să fie reconstituite în toate aspectele și amănuntele care le caracterizează;
- instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale prin reținerea unei circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. b Cod penal, cu privire la care nu există probe;
- s-a reținut în mod greșit și atenuanta prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal (inculpatul a fost nesincer, nerecunoscând săvârșirea uneia dintre fapte).
Inculpatul a invocat prin motivele de apel netemeinicia individualizării modalității de executare a pedepsei, susținând că s-ar justifica aplicarea dispozițiilor art. 867din Codul penal, privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin Decizia penală nr.192/02.04.2008, TRIBUNALUL GALAȚIa admis apelul declarat de inculpatul și a desființat, în parte, sentința penală apelată, în sensul că a înlăturat interzicerea dreptului prev. de art.64 Cod penal, menținând celelalte dispoziții.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul.
Prin motivele de recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa reiterat criticile formulate în fața instanței de apel, cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.79 alin.1 din OUG 195/2002 și cu privire la greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat.
Inculpatul a invocat prin motivele de recurs greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei, susținând, ca și în fața instanței de apel, că s-ar fi justificat aplicarea dispozițiilor art.867din Codul penal, privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Privitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, Curtea constată că în mod corect cele două instanțe au considerat că se impune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art.10 lit. a din Codul d e procedură penală, deoarece probele adminJ. în cauză nu fac dovada săvârșirii acestei fapte.
Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că inculpatul nu a fost surprins în traficul rutier, conducând autoturismul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, ci a fost depistat într-un moment ulterior, când autoturismul era oprit.
În aceste condiții, pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 era necesar să se stabilească în mod indubitabil că la momentul conducerii autoturismului, localizat cât mai precis în timp, inculpatul a avut o alcoolemie de natură să atragă incidența textului de lege mai sus menționat.
Clarificarea acestui aspect era necesară cu atât mai mult, în condițiile în care din buletinul de analiză a probelor biologice rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie în creștere (respectiv de 1% la ora 3.35 și de 1,30 %o la ora 4.35); din acest fapt se deduce că la momentul când se presupune că a condus autoturismul, inculpatul avea o alcoolemie mai redusă, posibil situată sub limita de 0,8% o, prevăzută de lege.
Întrucât probele adminJ. în cauză nu sunt de natură să clarifice în mod indubitabil aspectele mai sus menționate, esențiale pentru stabilirea vinovăției inculpatului, în mod corect cele două instanțe au considerat că se impune achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a, ref. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
În consecință, primul motiv de recurs al Parchetului este nefondat.
De asemenea, Curtea consideră că este nefondat și al doilea motiv de recurs al Parchetului, care vizează greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal.
Având în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost comise (prin acte materiale repetate, pe timp de noapte și în locuri publice), valoarea redusă a prejudiciilor, precum și aspectele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă și care a avut o poziție procesuală sinceră și cooperantă, în mod corect cele două instanțe au considerat că se justifică reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 din Codul penal și reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, cele două instanțe au considerat, de asemenea în mod corect, că, atâta vreme cât sunt incidente dispozițiile art.83 din Codul penal - text de lege în baza căruia a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin Sentința penală nr.2437/05.09.2003 a Judecătoriei Galați și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză - pedeapsa totală, stabilită prin cumul aritmetic, trebuie executată efectiv prin privare de libertate.
În consecință, nu poate fi primit favorabil nici motivul de recurs al inculpatului, în sensul de a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul (CNP.-, fiul lui și, născut la data de 09.09.1984 în G, județul G, cu domiciliul în G,-, bloc 3 E, apartament 46, județul ) împotriva Deciziei penale nr.192/A/02.04.2008 a TRIBUNALUL GALAȚI, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr. 777/12.04.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- -nr. în format vechi 1170/P/2006).
Obligă pe recurentul-inculpatul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /02.03.2009
Tehnored. / 2 ex./03.03.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
