Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
2190/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1304/
Ședința publică din data de 28 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.487/A din data de 10 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată SC CASH & ROMÂNIA SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei din apel și, pe fond, reducerea pedepsei sub minimul special de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea art.76 alin.1 lit.c rap. la art.74 alin.1 lit.b și c din Codul penal. La individualizarea pedepsei, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul are domiciliu stabil în B, are studii profesionale de specialitate, care îi conferă posibilitatea integrării sociale, are un copil minor în întreținere, iar mama sa este bolnavă, necesitând îngrijiri medicale.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în condițiile în care acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverența lui infracțională.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.345/F din data de 06 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală a hotărât astfel:
n temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e și i cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal în infracțiunea prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal.
În temeiul art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e și i cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și lelena, născut la data de 10 iulie 1974 în B, CNP -) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.112 lit.f rap. la art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, a confiscat de la inculpat cleștele tip "sfic", de care s-a folosit în săvârșirea faptei.
În temeiul art.346 alin.1 rap. la art.14 din Codul d e procedură penală, a luat act că partea vătămată SC CASH & ROMÂNIA SRL nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, în cuantum total de 200 lei, fiind avansate din fondurile.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria, analizând coroborat probele administrate în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14 august 2008, în jurul orei 1130, în timp ce se afla în magazinul Metro Cash & din B-, sector 6, B, inculpatul a sustras de la raionul de îmbrăcăminte un tricou marca Asics și o pereche de pantaloni scurți marca, iar de la raionul de încălțăminte o pereche de pantofi sport marca. Astfel, după ce a luat bunurile menționate, inculpatul a intrat în cabina de probă unde a tăiat, cu ajutorul unui clește de tip "sfic", sistemul de siguranță al acestora, pentru a evita declanșarea alarmei din dreptul caselor de marcat. De asemenea, inculpatul s-a încălțat cu perechea de pantofi sport și a ascuns tricoul și pantalonii scurți sub îmbrăcăminte. Ulterior, inculpatul a trecut de casele de marcat fără a plăti, dar a fost oprit de către agenții de pază ai magazinului, care au găsit asupra sa bunurile sustrase.
În drept, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e și i din Codul penal, reținând că ea a fost comisă într-un loc public, în accepțiunea art.152 lit.b din Codul penal, respectiv într-un centru comercial, la o oră când acesta era accesibil publicului, fiind de notorietate că erau de față două sau mai multe persoane și respectiv prin efracție, întrucât inculpatul a înlăturat, prin tăiere, de pe bunurile sustrase, dispozitivele de siguranță care ar fi făcut să se declanșeze alarma în momentul când ar fi trecut prin dreptul caselor de marcat, având deci un rol de asigurare a acelor bunuri.
Judecătoria a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, în raport cu pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.199/ 03.03.1997 a Judecătoriei Mangalia ) și respectiv de 1 an și 3 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.350/ 13.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B).
La individualizarea pedepsei, Judecătoria a avut în vedere, potrivit art.72 din Codul penal, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurările concrete de comitere a acesteia, dar și faptul că inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, deși a beneficiat de clemență, fiind liberat condiționat din executarea ambelor pedepse anterioare, criterii în raport cu care a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare este în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 din Codul penal (preventiv, educativ și coercitiv). Judecătoria nu a reținut incidența vreunei circumstanțe atenuante (legale ori judiciare), constatând că probatoriul cauzei nu a relevat împrejurări care să fie avute în vedere în acest sens.
În aplicarea pedepselor accesorii, raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cu referire la hotărârea din 30 martie 2004, pronunțată în cauza Hirst Marea Britanie), dar și la Decizia nr.LXXIV din 05 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție (pronunțată într-un recurs în interesul legii), Judecătoria a apreciat că, față de natura infracțiunii săvârșite și circumstanțele producerii acesteia, se justifică interzicerea pentru inculpat numai a drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
Având în vedere că inculpatul s-a folosit de cleștele tip "sfic" la săvârșirea infracțiunii, Judecătoria a dispus confiscarea acestui bun, depus la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sectorului 6 (fila 19 ), conform art.112 lit.f rap. la art.118 alin.1 lit.b din Codul penal.
Sub aspectul laturii civile, Judecătoria a constatat că partea vătămată SC CASH & ROMÂNIA SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 6 ), întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Împotriva acestei sentințe, la data de 12 iunie 2009,declarat apel peste termen, conform art.365 alin.1 din Codul d e procedură penală,inculpatul(încarcerat în executarea pedepsei aplicate în primă instanță la data de 10 iunie 2009, în baza nr.752/25.05.2009), care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea variantei calificate prev. de art.209 lit.i din Codul penal, precum și reducerea pedepsei.
Instanța de apel a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, pe care a justificat-o prin aceea că, în perioada respectivă, avea nevoie de bani.
PrinDecizia penală nr.487/A din data de 10 august 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
A admis apelul peste termen declarat de inculpat.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând cauza în fond, a decis următoarele:
În baza art.334 din Codul d e procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e și i cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal în infracțiunea prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal.
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.383 din Codul d e procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de detenție, începând cu data de 10 iunie 2009 și până la zi, menținând starea de arest a acestuia.
A dispus anularea nr.752/25.05.2009 emis în baza sentinței penale apelate și emiterea unui nou la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în apel.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a apreciat nefondată critica inculpatului privitoare la individualizarea pedepsei, reținând, din fișa de cazier judiciar a acestuia, că a fost condamnat anterior în repetate rânduri, la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea unor infracțiunii de distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, vătămare corporală gravă și furt calificat, infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, întrucât inculpatul a fost liberat condiționat la data de 10 octombrie 2007 din executarea pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.350/13.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B), având un rest rămas neexecutat de 145 zile de închisoare.
În raport cu aceste împrejurări, ce îl conturează pe inculpat ca fiind o persoană cu largi preocupări infracționale, în care a perseverat de-a lungul timpului, cererea acestuia de reducere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond, a fost considerată neîntemeiată de către Tribunal, cu atât mai mult cu cât pedeapsa respectivă este chiar pedeapsa minimă prevăzută în textul incriminator. De asemenea, Tribunalul a opinat că, în condițiile existenței stării de recidivă și a unei pluralități de infracțiuni de diferite tipuri săvârșite în timp de către inculpat, este cert că, prin aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea stabilită prin sentința apelată, scopul preventiv-educativ al acesteia nu poate fi atins.
În schimb, cu privire la încadrarea juridică a faptei, Tribunalul a constatat întemeiată critica inculpatului, apreciind ca fiind greșită reținerea variantei calificate a furtului prev. de art.209 alin.1 lit.i din Codul penal, cu motivarea că săvârșirea prin efracție a unei asemenea infracțiuni are în vedere violarea sistemului anti-furt existent la magazinul în sine, iar nu la fiecare produs individual expus spre vânzare în acel magazin, astfel încât, făcând aplicarea art.334 din Codul d e procedură penală, Tribunalul a dispus schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice.
Împotriva deciziei din apel,a declarat recurs în termenul legal(la data de 19 august 2009)inculpatul, care, fără a contesta săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei închisorii, conform cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând reducerea acestei pedepse, prin aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c rap. la art.74 alin.1 lit.b și c din Codul penal și ținându-se seama de circumstanțele sale personale (existența unui domiciliu stabil, a unor studii profesionale de specialitate, a unui copil minor în întreținere și a unei mame bolnave).
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei aplicate inculpatului, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Pedeapsa respectivă, care este egală cu însuși minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului, este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și perseverența infracțională a autorului său.
Astfel, premeditarea de către inculpat a săvârșirii infracțiunii (dovadă fiind faptul că s-a deplasat în magazinul păgubit având asupra sa un obiect să îndepărteze dispozitivele de siguranță ale bunurilor sustrase) și valoarea semnificativă a acelor bunuri (386,61 lei) relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat.
Totodată, bogata antecedență penală a inculpatului (condamnat anterior pentru o gamă largă de infracțiuni, respectiv distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, vătămare corporală gravă și furt calificat), precum și reluarea de către acesta a activității infracționale de fiecare dată după acordarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepselor precedente dovedesc lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor respective și justifică aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse suficient de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea lui socială.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că atitudinea procesuală sinceră a inculpatului nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu atât mai mult cu cât atitudinea respectivă nu a făcut decât să confirme evidența, câtă vreme inculpatul a fost depistat de către agenții de pază ai magazinului păgubit având asupra sa atât bunurile sustrase, cât și obiectul folosit la îndepărtarea dispozitivele de siguranță ale acestora.
Nici împrejurarea recuperării prejudiciului de către partea vătămată nu este de natură a atrage reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.74 alin.1 lit.b din Codul penal, întrucât această împrejurare nu are nicio legătură cu vreo acțiune personală a inculpatului, fiind consecința exclusivă a vigilenței agenților de pază.
În plus, cele două aspecte anterior analizate nu pot fi evaluate decât în concurs cu existența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (starea de recidivă postexecutorie), astfel că, și în ipoteza teoretică a reținerii lor drept circumstanțe atenuante judiciare, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie, conform art.80 alin.2 din Codul penal.
În sfârșit, datele personale invocate de inculpat în susținerea recursului nu au fost probate și, mai mult, chiar reale dacă s-ar dovedi, nu au aptitudinea de a determina reconsiderarea pedepsei aplicate, în contextul antecedenței sale penale, care dovedește lipsa unei preocupări serioase din partea acestuia pentru muncă și viața de familie.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada deja executată de acesta în regim de detenție, începând cu data de 10 iunie 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.487/A din data de 10 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, începând cu data de 10 iunie 2009 și până la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 08.10.2009
/ - II.
- 6.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
