Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 131/
Ședința publică din data de 10 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C - împotriva deciziei penale numărul 21 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal numărul - și a sentinței penalee nr. 1870/P din 28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. -, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "a, g, i" cod penal, cu aplic. Art. 37 lit. "a" cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul - inculpat, personal, în stare de deținere, asistat de avocat oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr. 788/02.02.2009 emisă de Baroul Constanța și depusă la dosar.
Se constată lipsa intimatului parte vătămată G.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul oral al cauzei constatându-se că s-a repus cauza pe rol pentru a se permite recurentului - inculpat să dea o declarație dacă dorește.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat prevederile art. 70 alin. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul să dea o declarație în fața instanței și că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că nu dorește să dea nici o declarație și că menține declarațiile anterioare - aspecte consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că menține susținerile de la termenul anterior în sensul că, solicită admiterea recursului - care este formulat în temeiul art. 3859pct. 18 cod procedură penală. Solicită ca, pe baza probelor administrate în cauză să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" cod procedură penală în referire la art. 10 alin. 1 lit. "c" cod procedură penală. Așa cum a arătat la termenul anterior, din probe nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond - soluție menținută în apel. Să se rețină probele administrate în cauză - declarațiile martorilor și (filele 101 - 103 dosar fond) care confirmă că l-au văzut pe inculpat - așa cum susține acesta - în ziua în care a fost comisă infracțiunea, la o nuntă. Și martorul confirmă că inculpatul a fost la nuntă, unde a stat până la orele 22,30 (fila 137 - dosar de fond).
Consideră că celelalte probe care susțin acuzarea - respectiv declarațiile lucrătorilor de poliție - care susțin că l-au văzut pe inculpat în timp ce transporta o mașină de spălat, sunt neadevărate și chiar dacă se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea împreună cu alte persoane - față de care s-a dispus disjungerea - declarațiile sunt în sensul că inculpatul transporta singur o mașină de spălat - lucru imposibil având în vedere constituția acestuia.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. "c" cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, menține concluziile de la termenul anterior. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat. Să se observe că această apărare a inculpatului în sensul că s-ar fi aflat într-o altă locație la data comiterii infracțiunii a fost verificată încă din cursul urmăririi penale.
Într-o primă declarație olografă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, apoi declarat că s-ar fi aflat la o nuntă care ar fi avut loc la acea dată la o familie domiciliată pe aceeași stradă. Din declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală rezultă că pe acea stradă nu a avut loc nici o nuntă la data săvârșirii faptei. În cursul judecății au fost propuși alți 3 martori care au susținut că inculpatul s-ar fi aflat la un eveniment însă nu au putut preciza data, locația, orele. Aceste probatorii au fost înlăturate ca nesincere de instanța de fond, care a coroborat declarațiile lucrătorului de poliție - - cu procesul verbal întocmit de acesta, care l-a urmărit pe inculpat în timp ce transporta unul din bunurile sustrase din magazia părții vătămate, pe traseul - str. -, str. - - fiind urmărit, de lucrătorii de poliție la o distanță mică în urma sa, urmărire ce a putut fi observată și de alți martori ( Diner și ) ale căror declarații se află, de asemenea, la dosarul de urmărire penală.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, față de toate aceste considerente - și din perspectiva statutului de recidivist al inculpatului arată că acesta a suferit anterior 6 condamnări, inculpatul fiind specializat în comiterea acestui gen de fapte - aceasta în perspectiva faptului că la termenul anterior s-a solicitat și redozarea pedepsei - fiind liberat cu un rest de 615 zile din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat. să fie lângă copiii săi. Lucrătorii de poliție l-au luat fără motiv.
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1870/P/28.10.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Medgidiaa dispus:
"În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat;
Condamnă pe inculpatul (fost ), - -, fiul lui și, născut la data de 07.10.1982 în M, județul C, cu același domiciliu în M,.- nr.23, județul C, neșcolarizat, fără ocupație, căsătorit, recidivist postcondamnatoriu, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C - lapedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal;
Menține beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 615 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1766 din 28.08.2005 a Judecătoriei Medgidia.
Face aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal în referire la dispozițiile art.64 alin.1 teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.350 Cod procedură penală;
Menține starea de arest a inculpatului .
În baza art.88 Cod penal;
Deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 16.05.2008 la zi. Ia act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind integral acoperit prin restituirea în natură a bunurilor sustrase.
În baza art.189 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanțaa sumei de 200 lei - onorariu avocat din oficiu pentru avocat - delegație nr.25.660/2008 -pentru judecată.
În baza art.199 Cod procedură civilă;
Dispune scutirea doamnei avocat de amenda judiciară în cuantum de 1.000 lei aplicată prin încheierea din 05.08.2008.
În baza art.191 Cod procedură penală;
Obligă pe inculpat către stat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare."
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de împrejurarea că din probele administrate nu rezultă că inculpatul este autorul faptei.
Prin decizia penală nr. 21/14.01.2009 a Tribunalului Constanța - Secția penală s-au dispus următoarele:
"În baza art.379 pct.1.lit.Cod pr.penală;
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat - -fiul lui și, născut la data de 07.10.1982,CNP -, împotriva sentinței penale nr.1870/P/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
În baza art.383 alin.2.cod pr.penala;
Deduce perioada executată prin arest preventiv de la 28.10.2008 la zi.
În baza art.300/2 cod pr.penala în ref. la art.160/b alin.3 cod.pr.penala;
Menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.192 alin.2.cod pr.penala;
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 360 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorar avocat oficiu,deleg.nr.5601/2008, se avansează către Baroul Constanța din fondurile MJ."
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Constanțaa avut în vedere următoarea situație de fapt:
În noaptea de 15/16.06.2008, inculpatul, împreună cu alte două persoane, au pătruns în garajul părții vătămate G-, de pe strada - din M, de unde au sustras mai multe bunuri, respectiv o mașină de spălat marca, o bormașină marca și două glediere.
În jurul orelor 2,30, lucrătorii de poliție efectuau serviciul de patrulare pe strada - din municipiul M, au surprins doi tineri care ieșeau din garajul aparținând părții vătămate, cărând cu brațele o mașină de spălat pe care doreau să o urce într-o căruță ce se afla în apropiere și cu care aceștia s-au deplasat la locul faptei.
Lucrătorii de poliție i-au somat verbal, cerându-le să rămână pe loc, moment în care, aflându-se la mică distanță de ei, iar locul fiind iluminat, au reușit să îl identifice pe unul dintre autori în persoana inculpatului.
Inculpatul și cel de-al doilea făptuitor au abandonat bunul sustras, s-au urcat în căruță și au fugit, pe următorul traseu: șoseaua de centură - strada - - strada - din municipiul M, fiind urmăriți în tot acest timp, la o distanță de circa 5 metri de echipajul de poliție, aflat în autoturismul de serviciu.
Încercând să-și asigure scăparea, inculpatul a aruncat mai întâi din căruță cu o pătură în geamul autoturismului poliției. Apoi, același inculpat a aruncat bormașina sustrasă de la partea vătămată în parbrizul mașinii de poliție, însă bormașina a căzut în fața mașinii, din cauza faptului că inculpatul, în momentul în care a aruncat bunul, s-a dezechilibrat în momentul în care căruța în care se deplasa a trecut peste un dâmb de pământ.
Pe strada - din municipiul M, atelajul în care se deplasau inculpatul și celălalt făptuitor s-a răsturnat, iar cei doi au fugit în direcții diferite. Astfel, făptuitorul care-l însoțea pe inculpat a fugit pe câmpul din apropierea cartierului, asigurându-și astfel scăparea, iar inculpatul a fugit pe traseul strada - - strada -, fiind urmărit în tot acest timp, pe jos, de lucrătorul de poliție, la o distanță de cca. 5 metri.
Lucrătorul de poliție care l-a urmărit pe inculpat a păstrat permanent legătura cu un alt echipaj de poliție aflat în zonă, iar cu sprijinul acestui echipaj, inculpatul a fost prins pe strada -, la intersecția cu strada -.
Cu ocazia cercetării al fața locului nu au fost ridicate urme papilare sau palmare apte de a fi exploatate.
Audiat în timpul actelor premergătoare, inculpatul a declarat că împreună cu învinuiții Salim și au hotărât să meargă la domiciliul părții vătămate, știind că acesta deține la garaj mai multe bunuri de uz casnic pe care cei trei doreau să le sustragă și să le valorifice. A indicat că el, împreună cu învinuitul Salim, au pătruns în garaj de unde au sustras bunurile, timp în care învinuitul a rămas pe stradă pentru a asigura paza locului faptei. A mai arătat că a aruncat bormașina din mașină pentru că a se asigura că nu este surprins de poliție cu bunurile asupra sa.
Ulterior a retractat declarația inițială, arătând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, că nu a participat la comiterea faptei și că în seara respectivă a fost la o nuntă care a avut loc pe strada 1 - din municipiul M, unde a cântat o formație din Bulgaria, pentru a ascultat muzică, nefiind invitat, iar lucrătorii de poliție l-au luat de pe stradă în timp ce acesta se întorcea de la nunta la care asistase.
Învinuiții Salim și nu au recunoscut comiterea faptei.
În apărare pentru inculpat, în cursul judecății, au fost audiați martorii, Belgin și, din care au fost audiați nemijlocit de instanță martorii Belgin și, constatându-se imposibilitatea audierii martorului, despre care a rezultat că este plecat în Italia.
Martorii audiați în cauză în apărarea inculpatului învederează că l-au văzut pe inculpat la o nuntă organizată în cartierul în care locuiește inculpatul, dar aceștia nu au putut indica cu exactitate data la care a avut loc aceasta, și nici intervalul orar în care inculpatul a asistat la acel eveniment.
Pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului care a fost recunoscut de lucrătorul de poliție în timp ce transporta cu brațele, împreună cu o altă persoană, mașina de spălat a părții vătămate, precum și din declarațiile celorlalți lucrători de poliție care l-au urmărit de la o mică distanță pe inculpat și pe care ulterior l-au și prins ( a se vedea declarațiile martorilor Diner și ).
Instanța a apreciat că declarațiile inculpatului date ulterior în cursul urmăririi penale și a judecății sunt nesincere, astfel încât nu vor fi reținute de instanță.
S-a mai apreciat că, în raport de probele enumerate anterior, simpla revenire a inculpatului asupra declarației de recunoaștere dată în cursul urmăririi penale nu poate fi luată în considerare, în faza inițială, acesta neoferind o argumentație plauzibilă și temeinică pentru modificarea comportamentului procesual.
În contradicție cu declarațiile date ulterior în fața instanței și în cursul urmăririi penale este clară și oferă detalii numeroase și logice cu privire la modalitatea de comitere a faptei, detalii pe care o altă persoană nu le-ar fi putut cunoaște în stadiul incipient al cercetărilor.
Instanța a constat că declarațiile date de martori sunt clare și nu conțin inadvertențe care să pună sub semnul întrebării sinceritatea acestora și relevanța declarațiilor.
Situația de fapt, reținută de instanță, rezultă din: plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor -, Diner, coroborate cu declarația inculpatului dată în faza actelor premergătoare, în care a recunoscut fapta comisă.
Astfel, fapta inculpatului (fost ), care, în noaptea de 15/16.05.2008, împreună cu alte persoane, prin efracție, a sustras de la partea vătămată G- mai multe bunuri ( o mașină de spălat, o bormașină și două glediere) în valoare de 1.070 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal.
Starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a pen. îi este atrasă inculpatului de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1766 din 28.08.2005 a Judecătoriei Medgidia. A fost arestat de la 31.01.2002 la 25.09.2002 și ulterior de la 06.07.2005 la 04.03.2008, fiind liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 615 zile închisoare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior de 6 ori pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, dovedind perseverență infracțională în comiterea acestui gen de infracțiuni.
Reținând vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea intenției directe, instanța a apreciat că scopul pedepsei, prev.de art.52 Cod penal, poate fi atins, față de acest inculpat, prin aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.
La individualizarea și dozarea pedepsei, ce i se va aplica inculpatului, vor fi avute în vedere criteriile stabilite de art.72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul concret de pericol social al acesteia, în raport de împrejurările în care
fost comisă, respectiv pe timp de noapte, prin efracție, de mai multe persoane împreună, natura și valoarea bunurilor sustrase, dar și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, astfel: în vârstă de 26 de ani, fără ocupație, recidivist postcondamnatoriu, cu o conduită oscilantă pe parcursul procesului penal.
În baza art.61 Cod penal, a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 615 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1766 din 28.08.2005 a Judecătoriei Medgidia.
În ceea ce privește interzicerea, cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c Cod penal, instanța a constat în baza art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, corelat cu art.1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de C în cauza Hirst Marii Britanii.
Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată și discreționară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr.1, constând în dreptul la alegeri libere.
În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe în temeiul dreptului intern; intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor săvârșite.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură ce a fost luată prin încheierea nr.15/P/17.05.2008 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr-, definitivă prin încheierea nr.76/19.05.2008 a Tribunalul Constanța.
Prin încheierea din 4 iunie 2008, definitivă prin decizia nr.525/06.06.2008 a Tribunalului Constanța - Secția penală prin care a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului, conform art.3001Cod procedură penală, a fost constată legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
Măsura arestării preventive a inculpatului a mai fost verificată de instanță, conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală, prin încheierea din 24.06.2008, definitivă prin decizia penală nr.593/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului, prin încheierea din 8 august 2008, definitivă prin decizia penală nr.662/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului, precum și prin încheierea din 16.09.2008, definitivă prin decizia penală nr.819/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului
Analizând actele dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate și la temeiurile legale avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive, s-a constat că această măsură preventivă a fost dispusă și menținută cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.136 Cod procedură penală - privind buna desfășurare a procesului penal și art.143 și art.148 lit. "f" Cod procedură penală, precum și cu respectarea dispozițiilor art. 5 din CEDO.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul cu respectarea temeiurilor de drept invocate în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează limitarea libertății persoanei - în cazuri de excepție, apreciind că și în prezent se mențin aceleași temeiuri, pentru ca inculpatul să rămână în stare de arestare preventivă, stare necesară bunei desfășurări a procesului penal, conservării probelor, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, dar și protejării ordinii publice, dată fiind rezonanța socială a faptelor de acest gen în rândul comunității.
De asemenea, s-a constat că în cauză nu au apărut temeiuri care să justifice revocarea măsurii preventive a arestării acestuia, sens în care, în baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea se arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 16.05.2008 la zi.
Prin fapta comisă, inculpatul a cauzat părții vătămate G un prejudiciu de 1.070 lei, acoperit integral prin restituirea în natură a bunurilor sustrase.
Partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind integral acoperit prin restituirea în natură a bunurilor sustrase instanța luând act de manifestarea de voință a acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apelul inculpatul, criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie, întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul este autorul faptei, sens în care se solicită achitarea în baza art.11 pct.2.lit.rap la art.10 lit. "c" cod procedură penală.
În subsidiar, față de circumstanțele personale s-a solicitat redozarea pedepsei și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 cod procedură penală, a constat că prima instanță a stabilit în baza probelor administrate, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de depistare a inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor -, Diner, coroborate cu declarația inculpatului dată în faza actelor premergătoare în care a recunoscut fapta, că inculpatul este autorul faptei din noaptea de 15/16.06.2008.
Deși martorii propuși în apărare de inculpat au prezentat împrejurarea potrivit căreia inculpatul s-ar fi aflat la o nuntă în acea seară, acesta nu a putut indica cu exactitate data la care a avut loc evenimentul și nici intervalul de timp în care inculpatul s-ar fi aflat la acel eveniment.
Revenirea inculpatului asupra recunoașterii făcute în cursul urmăririi penale unde a oferit detalii cu privire la comiterea faptei nu poate fi luată în considerare, având în vedere celelalte probe neîndoielnice, de vinovăție, precum declarațiile lucrătorului de poliție,carel-a recunoscut pe inculpat în timp ce acesta transporta cu brațele, împreună cu o altă persoană, mașina de spălat a părții vătămate, declarațiile celorlalți lucrători de poliție care l-au urmărit de la mică distanță și apoi l-au prins.
Cum starea de fapt este corect reținută de instanța de fond, iar vinovăția inculpatului a fost dovedită, s-a apreciat că nu se justifică achitarea în baza temeiului invocat prin apărător-10 lit. Cod pr.penală, iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor generale de individualizare judiciară prev.de.art.72 Cod penal.
Nu este de neglijat faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior de 6 ori, pentru comiterea unor infracțiuni de același gen,dovedind perseverență infracțională, fiind liberat condiționat la 04.03.2008, iar prezenta faptă a comis-o la data de 15/16.05.2008.
Ca atare în mod corect i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare care reprezintă minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și nu se impune redozarea acesteia, criticile aduse sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, durata arestării preventive, nedepășind termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din CEDO, s-a constat că menținerea arestului preventiv este justificată pentru buna desfășurare a procesului penal, astfel că în baza art. 300/2 cod procedură penală în referire la art.160/b alin. 3 cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu este motivat în termenul prevăzut de art. 38510alin. 2 cod procedură penală. Din susținerea orală a acestuia în fața instanței de recurs se critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie invocându-se o greșită analiză a probelor efectuată de primele două instanțe, ce constituie gravă eroare de fapt privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii, critici circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 cod procedură penală ce ar putea fi analizat și din oficiu, precum și, în subsidiar, greșita dozare a pedepsei, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 cod procedură penală, de asemenea analizabil din oficiu.
În aceste limite, Curtea apreciază că recursul este fondat însă numai în ce privește netemeinicia hotărârilor recurate.
Astfel, din probele administrate în cauză, inclusiv din declarațiile lucrătorilor de poliție ce l-au depistat și urmărit și, ulterior, prins pe inculpat, rezultă poziționarea acestuia în spațiu și timp în legătură cu săvârșirea faptei de furt ce a făcut obiectul cauzei.
În aceste condiții apărările de tip alibi invocate de inculpat apar ca nesincere și neverosimile, iar martorii propuși apar ca având o poziție subiectivă, pro causa, fiind justificată înlăturarea acestor apărări.
Sub acest aspect critica recurentului este neîntemeiată.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Curtea apreciază că, în raport de natura domestică a bunurilor sustrase și de valoarea redusă a acestora, pentru evitarea unei disproporții între scopul pedepsei, raportat la nivelul de atingere al valorii ocrotite, și nivelul pedepsei aplicate privită ca ingerință în exercițiul dreptului la libertate, se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 2 cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.
Ca atare, recursul va fi admis, casându-se în parte hotărârile recurate numai în ce privește pedeapsa stabilită și, rejudecând, se va reduce aceasta la cuantumul de 1 an închisoare, înlăturându-se dispozițiile contrare și menținându-se celelalte dispoziții.
Totodată, se va computa perioada arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" cod procedură penală, admite recursul formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C - împotriva deciziei penale numărul 21 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal numărul - și a sentinței penalee nr. 1870/P din 28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. -, casează hotărârile și, rejudecând, dispune:
Reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la1 an închisoarepentru infracțiunea prev. de art.208 alin.(1)-art.209 alin.(1) lit.a),g),i) cu aplic. art.37 lit.a), art.74 alin.(2)-art.76 lit.c) cod penal.
Deduce arestul preventiv de la 14.01.09 la zi.
Menține celelalte disp. ale hot. în măsura în care nu contravin prezentei.
Conf. art.189 cod procedură penală, onorariul de 200 lei pt. av. se va plăti din fondurile
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.09.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud. apel:,
Red.. Jud.: -
Tehnored. Gref.:
Ex. 3/13.03.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Lucia
