Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2743/2009
DECIZIA PENALĂ NR.133/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile Băjan
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 599/A/05.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, reprezentat de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/07.12.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 7) și intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost restituită procedura de citare cu recurentul-inculpat la adresa din comuna, județul G, îndeplinindu-se procedura de citare cu acesta la dresa din B, sector 4,-,. 44,. 2,. 59.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, casarea deciziei penale atacate și rejudecând, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
Susține că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, din ansamblul probator administrat nerezultând că acesta a comis fapta, mai ales că atitudinea sa a fost una de negare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând soluțiile pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Solicită a se avea în vedere probele administrate în cauză, martorii oculari declarând că inculpatul este autorul faptei.
Astfel, considerând soluțiile pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin decizia penală nr. 599/05.11.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul disp.art.379 alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.899/6.05.2009 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut:
Prin sentința penală nr.899/6.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 4 B în baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e, alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b pen.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 17.09.2008 la 23.09.2008.
Conform art. 14.C.P.P. rap. la art. 346.C.P.P. s-a luat act că partea vătămată (domiciliată în B,-, -. 4,. 2,. 54, sector 4) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. 1.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Sa reținut în motivarea sentinței că în data de 16.09.2008, în jurul orelor 17,00, în timp ce afla în, inculpatul a sustras portofelul părții vătămate, aflat pe căruciorul de copii al părții vătămate împreună cu cumpărăturile efectuate de aceasta.
Sustragerea portofelului a fost observată de martorele și, vânzătoare în, care au alertat-o pe partea vătămată, comunicându-i acesteia și semnalmentele persoanei care i-a sustras telefonul. Trebuie menționat și faptul că, prezente în instanță la termenul din data de 01.04.2009, ambele martore l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a sustras portofelul părții vătămate și că a doua zi după incident martora l-a indicat organelor de poliție pe inculpat ca autorul furtului, iar martora a procedat la recunoașterea acestuia în baza fotografiilor prezentate de organele de politie.
În ceea ce privește criticile aduse de inculpat referitoare la modalitatea de alcătuire de către organele de poliție a planșei fotografice prezentate în vederea recunoașterii, instanța de fond a apreciat că acest act procedural a fost efectuat cu respectarea regulilor criminalistice, fiindu-i prezentate spre recunoaștere martorei persoane având în general aceleași semnalmente cu cele indicate de aceasta (persoane cu vârste apropiate, în general sub 30 de ani, cu constituții atletice și cu ten închis la culoare).
Totodată, instanța a ținut să precizeze că diferențele referitoare la locul exact în care se afla portofelul părții vătămate existente în declarațiile martorelor nu sunt de natură să diminueze forța probatorie a declarațiilor acestora. În opinia instanței, aceste diferențe se pot datora locului diferit în care se aflau martorele în momentul observării acțiunii de sustragere și nu schimbă faptul că ambele martore au confirmat faptul că au observat momentul exact în care inculpatul a luat portofelul părții vătămate.
Imediat după sesizarea de către martore a furtului portofelului, partea vătămată l-a urmărit pe inculpat, solicitându-i restituirea portofelului. Potrivit celor arătate de partea vătămată, coroborate cu declarațiile martorelor cărora partea vătămată le-a comunicat faptul că și-a recuperat bunul sustras, inculpatul i-a înapoiat acesteia portofelul fără a opune rezistență și fără a nega sustragerea acestuia.
Deși partea vătămată nu a putut preciza cu exactitate dacă inculpatul prezent în sală la data de 29.04.2009 este persoana care i-a sustras portofelul, instanța a reținut că în faza de urmărire penală l-a recunoscut pe autorul furtului în baza fotografiilor prezentate de organele de cercetare penal, aspect consemnat și în declarațiile acesteia din data de 17.09.2008 ( 8-9 ). Față de intervalul de timp scurs între producerea furtului și momentul audierii părții vătămate de către instanța de judecată, dar și față de recunoașterea inculpatului de către martore, instanța a apreciat că nu există motive pentru a pune la îndoială recunoașterea efectuată de partea vătămată în faza de urmărire penală.
Referitor la declarațiile date de inculpat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, prin care acesta a negat că ar fi fost în piață în data de 16.09.2008 ora 17.00, instanța de fond a apreciat că acestea nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în cauză, urmând a fi înlăturate în baza art. 69 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cele două procese-verbale întocmite de organele de poliție la datele de 16 și 17 septembrie 2008, indiferent de modalitatea în care acestea au fost calificate în cuprinsul rechizitoriului, instanța de fond a considerat că acestea reprezintă un proces-verbal de consemnare a plângerii și de consemnare a unor cercetări prealabile și, respectiv, un proces-verbal de identificare, valoarea lor probatorie fiind consfințită de dispozițiile art. 90 alin. 1 Cod procedură penală.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului - constând în acțiunea de a sustrage, dintr-un loc public, portofelul părții vătămate, în care se afla și cartea de identitate a părții vătămate - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. e, alin. 2 lit. b pen. Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpatul a acționat cu intenția de a își însuși portofelul părții vătămate, acceptând, cel puțin, posibilitatea ca în acel portofel să se găsească acte care servesc pentru identificarea unei persoanei. Restituirea ulterioară a bunului sustras nu este de natură să modifice aspectele reținute mai sus, infracțiunea consumându-se în momentul luării de către inculpat a bunului aparținând părții vătămate.
Față de faptul că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni prin sentința penală nr. 335/25.06.1999 a Tribunalului București - Secția a Il-a Penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. 541/09.11.1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Il-a Penală, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 09.02.2004 și a cărei durată s-a împlinit la data de 17.10.2005, instanța de fond a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art. 37 lit. b pen. referitoare la săvârșirea faptei în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere, în condițiile art. 72.pen. atitudinea nesinceră a inculpatului manifestată atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, săvârșirea faptei în stare de recidivă, dar și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, care nu prezintă un gard sporit de pericol social, restituirea de către inculpat a portofelului sustras la cererea părții vătămate, precum și situația familială acestuia.
În aceste condiții, în ciuda antecedentelor penale ale inculpatului, instanța a aplicat acestuia pedeapsa închisorii în cuantumul minim prevăzut de lege.
În baza art. 71 Cod penal, având în vedere și decizia în interesul legii nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b pen. instanța a apreciat că față de natura infracțiunii săvârșite nu se impune interzicerea dreptului de a alege și nici a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c-e pen. Totuși, instanța a considerat că săvârșirea infracțiunii reținute este de natură a îl face pe inculpat incompatibil cu ocuparea unei funcții elective publice sau a unei funcții implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 88.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 17.09.2008 la 23.09.2008.
În baza art. 14.pr.pen. rap. la art. 346.pr.pen. instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând achitarea pentru că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Analizând motivele de apel, prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, în considerarea disp. art.371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanța a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat în cauză ca urmare a cercetării judecătorești complete.
Partea vătămată în declarațiile date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești arată că inculpatul i-a sustras portofelul cu acte și bani ce îl avea pe cărucior și, alergând după acesta, la sesizarea unei vânzătoare din, i-a fost restituit.
Martorele, vânzătoare în piață, și, în faza de urmărire penală (fila 13, 15 și 17 dup) și în faza cercetării judecătorești, descriu înfățișarea persoanei care a sustras portofelul părții vătămate și modul în care acesta a fost sustras.
Cu ocazia audierii în ședința din data de 1.04.2009 de către instanța de fond, martora l-a indicat pe inculpat în sala de ședința și în fața organelor de poliție ca fiind autorul furtului, iar martora l-a recunoscut în fotografiile prezentate de organele de poliție.
Aceste probe împreună cu celelalte existente la dosarul cauzei au creat convingerea obiectivă a instanței de fond ca inculpatul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, aplicând o pedeapsa cu respectarea disp. art.72 Cod penal și ale art.52 Cod penal.
Instanța de fond a apreciat judicios că în cauză sunt incidente și disp. art.69 Cod procedură penală față de poziția de nerecunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpat.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.379 alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.899/6.05.2009 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris motivele de nelegalitate ori netemeinicie ale acesteia.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat pentru a-și susține recursul, astfel că la termenul de judecată din 25.01.2009, apărătorul din oficiu a solicitat admitea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
Apărarea susține că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, din ansamblul probator administrat nerezultând că acesta a comis fapta, mai ales că atitudinea sa a fost una de negare.
În drept, a invocat disp. art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, respectiv al cazului de casare prevăzut de art.3859pct. 18. proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Sub aspectul greșitei condamnări, Curtea constată că atât instanța fondului, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt rezultată din coroborarea întregului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă, fără putință de tăgadă, că în ziua de 16.09.2008 inculpatul a fost surprins în după ce a sustras portofelul părții vătămate, în care se aflau suma de 250 lei, cartea de identitate și două carduri bancare.
Situația de fapt a fost pe deplin dovedită cu procesul-verbal de depistare a inculpatului, cu plângerea și declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorilor și, cu procesul-verbal de recunoaștere după fotografie și parțial cu depozițiile inculpatului, care recunoaște prezența la locul faptei, unde a revenit și a fost depistat a doua zi, negând însă acțiunea de sustragere.
Astfel, martora, vânzătoare la o din a observat momentul sustragerii și a alertat-o pe partea vătămată, ultima urmărindu-l pe inculpat și reușind să obțină de la acesta restituirea portmoneului.
În ziua următoare inculpatul a fost desistat ca urmare a faptului că martora Trofil l-a văzut din nou în piață și a anunțat un lucrător de poliție. De asemenea martora, vânzătoare în aceeași piață a văzut sustragerea portomeului de către inculpat și avertizarea părții vătămate de către martora Trofil, iar ulterior a văzut-o pe partea vătămată care s-a întors cu portmoneul în mână și care le-a mulțumit că au atenționat- Aceeași martoră l-a recunoscut pe inculpat din planșa foto.
Ca atare, Curtea constată că poziția procesuală a inculpatului este categoric infirmată de restul probatoriului administrat în cauză, un număr de trei persoane indicându-l pe inculpat ca fiind autorul acțiunii de sustragere a portmoneului, sinceritatea acestora nefiind pusă la îndoială.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, urmând al obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 599/A/05.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red. -
Dact. / 16.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 4 B
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Niculae Stan, Vasile Băjan
