Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1960/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1352/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.463/A din data de 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest în altă cauză și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată SC ROMÂNIA SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat arată că recursul declarat de acesta se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală și privește latura penală a cauzei. Pe acest temei, solicită reducerea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, precum și înlăturarea sporului de 6 luni închisoare. În acest sens, susține că pedeapsa respectivă este prea severă în raport cu circumstanțele reale de comitere a infracțiunii, care a constat într-o singură faptă de furt, ce a cauzat un prejudiciu minor și, în plus, reparat integral prin restituire, motiv pentru care, în cauză, nu a existat constituire de parte civilă, precum și în raport cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta săvârșită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond stabilind pentru infracțiunea dedusă judecății o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Susține că nu se justifică reducerea acestei pedepse, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior de două ori pentru infracțiuni de tâlhărie și de cinci ori pentru infracțiuni de furt calificat, aspect ce denotă specializarea sa în săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului. De asemenea, consideră că și aplicarea sporului de pedeapsă este justificată, tocmai pentru a fi sancționată astfel întreaga activitate infracțională a inculpatului. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare, având în vedere că a furat numai trei parfumuri, pe care ulterior le-a și restituit.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.480/F din data de 18 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 Bah otărât astfel:
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21 ianuarie 1969 în B, CNP -) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.33 alin.1 lit.a din Codul penal, a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecata în prezenta cauza este concurentă cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr.120/05.03.2008 a Judecătoriei Buftea (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.605/23.10.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală).
În baza art.36 alin.1 rap. la art.34 alin.2 lit.b din Codul penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința anterior menționată, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.36 alin.3 din Codul penal, a dedus din pedeapsa rezultantă perioada deja executată de inculpat, de la data de 22 aprilie 2009 și până la zi.
A anulat emis în baza Sentinței penale nr.120/05.03.2008 a Judecătoriei Buftea și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante.
A constatat că inculpatul a fost judecat în stare de arest în altă cauză.
A constatat că partea vătămată SC ROMÂNIA SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut în fapt că, la data de 19 august 2008, aflându-se în magazinul (aparținând părții vătămate SC ROMÂNIA SA), inculpatul a sustras produse cosmetice și alimentare, în valoare totală de 195,06 lei.
Această situație de fapt a rezultat din declarațiile inculpatului (care a recunoscut în parte săvârșirea faptei, susținând că a sustras doar bunurile alimentare, iar nu și produsele cosmetice, pe care le avea asupra sa anterior pătrunderii în spațiul de vânzare, prezentându-le și persoanei care proceda la sigilarea produselor cu care se pătrunde în magazin), declarația martorului G (potrivit căruia, la data anterior menționată, în timp ce își efectua serviciul de pază la magazinul respectiv a fost anunțat de dispeceratul monitorizare video că o persoană de sex masculin, ale cărei semnalmente i-au fost relatate, a sustras mai multe produse cosmetice, a ieșit din zona magazinului, a sigilat acele produse și a reintrat în magazin, luând de pe raft și produse alimentare, iar el a așteptat ca persoana în cauză să părăsească magazinul, după care a procedat la oprirea și conducerea sa la camera de interpelare, unde, asupra acesteia, au fost găsite bunurile sustrase), procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii și fișa de interpelare.
În drept, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului întrunește clementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e din Codul penal, forma calificată fiind determinată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta într-un loc public.
Judecătoria a mai constatat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr.794/01.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 5
La individualizarea pedepsei, Judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, făcând referire la gradul concret de pericol social al faptei (săvârșită contra patrimoniului, în timpul zilei, într-un loc public), precum și la persoana inculpatului (care dovedește o atitudine antisocială recurentă, manifestată prin perseverență și specializare infracțională).
Judecătoria nu a dat eficiență atitudinii procesuale a inculpatului (care a recunoscut în parte săvârșirea faptei), în sensul aplicării dispozițiilor art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, ținând seama, pe de o parte, de caracterul flagrant al infracțiunii săvârșite, iar, pe de altă parte, de împrejurarea că acesta nu a recunoscut sustragerea tuturor bunurilor găsite asupra sa, încercând să inducă în eroare organele judiciare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport cu criteriile anterior menționate, dar și cu împrejurarea că inculpatul este recidivist, Judecătoria a apreciat că scopul acesteia va putea fi atins numai prin executarea ei în regim de detenție.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Judecătoria, făcând trimitere la jurisprudența CEDO precum și la Decizia nr.LXXIV din data de 05 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție și având în vedere natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, a interzis inculpatului numai exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), cu motivarea că această măsură este proporțională cu scopul urmărit.
Constatând că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr.120/05.03.2008 a Judecătoriei Buftea (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.605/23.10.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală), Judecătoria, făcând aplicarea dispozițiilor art.36 alin.1 rap. la art.34 alin.2 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni și a dispus executarea pedepsei celei mai grele, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final deducând din pedeapsa rezultantă perioada deja executată în detenție de către inculpat, conform art.36 alin.3 din Codul penal.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 06 iulie 2009)inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, avându-se în vedere atitudinea sa procesuală sinceră.
PrinDecizia penală nr.463/A din data de 20 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
n temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând cauza în fond, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, menținând celelalte dispoziții.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu apelantul inculpat fiind avansat din fondul.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că, din probatoriul cauzei, rezultă în mod convingător vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținută în sarcina sa și respectiv că pedeapsa aplicată pentru acea infracțiune a fost în mod just individualizată.
Tribunalul a apreciat că, în favoarea inculpatului, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, întrucât atitudinea de recunoaștere parțială a acestuia nu se datorează propriei conduite, ci este rezultatul depistării sale, imediat după comiterea infracțiunii.
În plus, Tribunalul a reținut că, în privința inculpatului, este incidentă o cauză de agravare a răspunderii penale, respectiv starea de recidivă postexecutorie, în condițiile în care acesta a suferit anterior mai multe condamnări definitive pentru infracțiuni contra patrimoniului, dovedind o anumită perseverență infracțională și incorigibilitate ce trebuie să se reflecte în durata pedepsei aplicate.
În schimb, Tribunalul a constatat că, în mod eronat, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, în condițiile în care starea de recidivă postcondamnatorie nu rezultă din datele consemnate în fișa de cazier judiciar a inculpatului. De altfel, acesta a fost trimis în judecată numai cu referire la aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, privitoare la starea de recidivă postexecutorie, iar prima instanță nu a procedat la schimbarea încadrării juridice și, mai mult, în considerentele sentinței s-a referit doar la incidența acestor din urmă dispoziții.
În consecință, Tribunalul a apreciat că hotărârea apelată se impune a fi reformată numai cu privire la aspectul anterior expus, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
Împotriva deciziei Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 28 iulie 2009)inculpatul, care, fără a contesta săvârșirea faptei pentru care este judecat, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei stabilite spre executare, conform cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina sa în prezenta cauză și respectiv înlăturarea sporului de pedeapsă, pe motiv că fapta comisă are o gravitate redusă și a cauzat un prejudiciu minor, integral recuperat și, de asemenea, că el a manifestat o atitudine procesuală sinceră.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei rezultante, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, pe de o parte, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, care este egală cu însuși minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului, este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și perseverența infracțională a autorului său.
În acest sens, determinarea cu care a acționat inculpatul (dovadă fiind faptul că, după ce a sustras inițial produsele cosmetice, a revenit cu curaj în interiorul spațiilor de vânzare, pentru a sustrage și bunurile alimentare) relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat, valoarea într-adevăr redusă (195,06 lei) a prejudiciului cauzat fiind tocmai aceea care a determinat stabilirea unei pedepse minime.
Totodată, bogata antecedență penală a inculpatului (condamnat anterior de 7 ori pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de tâlhărie și a 5 infracțiuni de furt calificat, în formă consumată sau de tentativă), precum și reluarea de către acesta a activității infracționale, deși i s-a acordat în mod repetat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepselor precedente, dovedesc lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor respective și justifică aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse suficient de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea lui socială.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpatului - oricum, doar parțial sinceră - nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu atât mai mult cu cât atitudinea respectivă nu a făcut decât să confirme evidența, câtă vreme inculpatul a fost surprins în flagrant (acțiunile sale fiind observate pe monitoarele video ale magazinului) și imediat depistat cu bunurile sustrase asupra lui.
Nici împrejurarea recuperării prejudiciului, prin restituirea în natură a bunurilor sustrase, nu este de natură a atrage reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.74 alin.1 lit.b din Codul penal, întrucât această împrejurare nu are nicio legătură cu vreo acțiune personală a inculpatului, fiind consecința exclusivă a intervenției prompte a unui agent de pază.
În plus, cele două aspecte anterior analizate nu pot fi evaluate decât în concurs cu existența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (starea de recidivă postexecutorie), astfel că, și în ipoteza teoretică a reținerii lor drept circumstanțe atenuante judiciare, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie, conform art.80 alin.2 din Codul penal.
Pe de altă parte, sporul adăugat pedepsei rezultate din contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului pentru infracțiuni concurente este nu doar legal, în raport cu dispozițiile art.34 alin.1 lit.b și alin.2 din Codul penal, dar, în același timp, este și întru-totul justificat, având în vedere perseverența manifestată de acesta în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală cu ref. la art.36 alin.3 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada deja executată de acesta în regim de detenție, începând cu data de 22 aprilie 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.463/A din data de 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, începând cu data de 22 aprilie 2009 și până la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud. / Ex.2 / 15.10.2009
/ - II.
- 6.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
