Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1354/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1936/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1354
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Stan Niculae
JUDECĂTOR 3: Băjan
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 452/A din data de 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător ales -, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimatul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, intimatul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că recursul este formulat în temeiul art.385/9 pct.5 și 18.C.P.P. considerând că instanța de apel a făcut o greșită evaluare a cauzei, în sensul că s-a confundat apelul - ca și cale ordinară de atac cu apelul peste termen - cale ordinară de atac prin excepție.
Apelul - cale ordinară de atac se declară în condițiile și-n termenele prevăzute de lege, pentru partea care a fost citată legală și s-a prezentat, însă în cazul apelului peste termen este o diferență clară față de apelul obișnuit în sensul că partea care a fost legal citată nu a vrut să se prezinte, sau a omis să se prezinte în instanță, având hotărârea prin care a fost condamnat în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei, din momentul înregistrării la locul de executare. Din acest punct de vedere, apreciază că apelul obișnuit, nu a putut fi declarat pentru că inculpatul era arestat în altă cauză dar nu a fost prezent la proces, așa cum prevede legea. Instanța de apel nu a evaluat în mod corect această situație, neconsiderând că este important pentru desfășurarea procesului penal o bună aplicare a justiției, ci a considerat că prin simplul fapt că s-a început executarea pedepsei, duce la schimbarea căii de atac spre apelul peste termen, ignorând faptul că este mult mai important respectarea art.1 al.2, 5 și 6.C.P.P. care prevăd că drepturile participanților trebuie respectate. În cauza de față, dreptul la apărare nu a fost respectat, deoarece inculpatul nu a fost citat legal, fiind arestat în altă cauză și prezența acestuia la proces fiind obligatorie, nu a avut posibilitatea să-și angajeze un apărător, fiind numit un avocat din oficiu în lipsa sa. Nefiind prezent la proces și necomunicându-se hotărârea la locul de detenție, astfel cum prevede legea, apreciază c termenul de apel nu a început să curgă, pentru că potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală, termenul de apel începe să curgă de la comunicarea hotărârii pentru părțile care nu au fost prezente în instanță, astfel că nu se poate aprecia că s-a împlinit termenul de apel, de vreme ce termenul nu a început să curgă.
Respectarea drepturilor la apărare și respectarea drepturilor părților și participanților în procesul penal, sunt superioare tuturor celorlalte proceduri procesuale pentru că numai astfel se poate asigura o administrare justă și corectă a justiției.
Din motivele arătate mai sus, apreciază că apelul este un apel obișnuit - o cale ordinară de atac, fiindcă termenul a început să curgă doar din momentul în care inculpatul a luat cunoștință de această hotărâre.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii de apel - în sensul admiterii apelului și trimiterii cauzei spre judecare instanței de fond.
Apărătorul intimatului-inculpat arată că acesta este de acord cu recursului recurentului-inculpat și lasă la aprecierea instanței soluția care o va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.3 C.P.P. întrucât din examinarea actelor dosarului, rezultă că la ultimul termen la care a fost soluționată cauza de apel, s-a intrat în complet de divergență, ori acolo unde menționat compunerea completului sunt menționați doar doi judecători, nefiind menționat cel de al treilea judecător, nici minuta și nici hotărârea nu poartă semnătura celui de al treilea judecător. Pentru aceste motive, consideră că în cauză nu au fost respectate dispozițiile privitoare la compunerea instanței, întrucât în situația în care se participă în complet de divergență, la soluționarea apelului este necesar a fi menționați în compunere trei judecători și hotărârea să fie semnată de toți cei trei judecători care au participat la judecarea cauzei, astfel încât se impune casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București și-n consecință, pentru aceste motive, admiterea recursului declarat de către inculpatul.
Apărătorii inculpaților arată că sunt de acord cu punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public, în sensul casării hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost arestat în Austria în perioada 22.08.2008 - 22.02.2009.
CURTEA
Prin sentința penală nr.766/25.11.2008/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
In baza art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul, din art.208 alin. 1 -209 alin.1 lit.a, e, g și i Cp. în art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, b, e, g și i Cp. iar pentru inculpatul, din art.26 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g și i Cp. cu aplic.art.40 alin.1 Cp. în art.26 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, b, e, g și i Cp. cu aplicau.40 alin.1 Cp.
1.In baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, b, e, g și i Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare, și b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art.88 Cp. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 06.01.2005 la 13.01.2005.
In baza art. 118 alin.1 lit.e și f Cp. s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale cu privire la de 10 cm și, respectiv, briceagul cu lamă de 7 cm, cu plasele de culoare maron, și, ridicate potrivit dovezii seria - nr.-.
2.In baza art.26 rap.la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, b, e, g și i Cp. cu aplic.art.40 alin.1 Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
In baza art.71 Cp. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare, și b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art.83 Cp. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1415/22.09.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003.
In baza art.7 din Legea 543/2002, s-a revocat grațierea pedepsei de 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 1415 22.09.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003.
A fost cumulată aritmetic pedeapsa de 6 luni, la care a fost condamnat prin sentința penală nr.1415/22.09.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cp. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare, și b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art.88 Cp. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 06.01.2005 la 13.01.2005.
In baza art.118 alin.1 lit.f Cp. s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale cu privire la briceagul multifuncțional că plasele de culoare roșie ridicat de Secția 21 Poliție potrivit dovezii scria - nr.-.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art. 191 alin.1 și 2 Cp.p., au fost obligați inculpații la plata a câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, din care câte 100 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu care au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 06.01.2006, în jurul orei 23:15, inculpații au încercat să pătrundă, prin forțarea portierelor de pe partea. în autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare B-02-. aliat în folosința părții vătămate, autoturism care era parcat în dreptul blocului de pe Strada - din sectorul 6 al municipiului în cele din urmă. inculpatul a reușit să deschidă portiera stânga față și a intrat în autoturism, inculpatul rămânând în afara autoturismului. Inculpatul a scos fața detașabilă a radiocasetofonului autoturismului pe care i l-a înmânat inculpatului rămas în afara autoturismului. In continuare, inculpatul a încercat să scoată din lăcașul său corpul radiocasetofonului, însă nu a reușit. La sosirea în apropierea autoturismului a unui echipaj de poliție, inculpatul. avertizat de inculpatul, a ieșit din autoturism și a încercat să fugă, fiind prins de organele de poliție, moment în care, a aruncat un cuțit pe care îl avea asupra sa. La vederea organelor de poliție, inculpatul a aruncat sub autoturism fața detașabilă a casetofonului. Asupra acestuia a fost găsit un cuțit. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesele-verbale de percheziție corporală, precum si declarațiile inculpaților (fie doar unul dintre inculpați, fie amândoi recunosc aspecte ce se coroborează cu cele rezultând din celelalte mijloace de probă, ceea ce permite instanței se rețină situația de fapt sus-menționată. Astfel, faptul că a fost necesară forțarea portierei stânga față pentru deschiderea acesteia, fapt nerecunoscut de către inculpați care au menționat în mod constant că portiera era descuiată, rezultă din declarația părții vătămate care a remarcat, la revenirea la autoturism, că portiera stânga față era deschisă, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dar și din aspectele constatate cu ocazia cercetării la locului. Astfel, in procesul-verbal de cercetare la fața locului se menționează că inculpații au încercat, mai întâi, să deschidă portiera stânga spate, dar nu au reușit, după care inculpatul a mers în dreptul portierei stânga fată și a început să um-a încuietoare. în cele din urmă. inculpatul a reușit să deschidă portiera. în tot acest timp. inculpatul asigurând paza locului faptei. Din modul de redactare a acestor mențiuni rezultă că demersurile inculpatului efectuate pentru deschiderea portierei au avut o anumită durată, intrarea sa în autoturism nefăcându-se imediat, prin simpla deschidere a portierei care nu ar fi fost asigurată, faptul că organele de poliție nu au văzut care a fost modalitatea exactă în care inculpatul a reușit să deschidă portiera este explicabil, având în vedere că între polițiști și inculpat se interpunea autoturismul în cauză (acesta era parcat în apropierea peretelui unui bloc de locuințe, cu partea înspre perete, așa cum se poate observa și în fotografia efectuată cu ocazia cercetării la fața locului, aliată la 17, afară era întuneric, iar echipajul de poliție trebuia să rămână la o distanță suficient de mare față de inculpați pentru a nu fi observat de aceștia. Cu ocazia cercetării la fața locului nu au fost găsite urme ale forțării încuietorilor portierelor de pe partea stâncă. însă. în ceea ce privește portiera stânga față. s-a constatat că aceasta era forțată în partea superioară, fund îndepărtată de caroserie cu aproximativ 15 mm. în ceea ce privește portiera stânga spate, acesta prezenta chederul parțial smuls și tăiat. Este cunoscut că introducând instrumente artizanale în interiorul autoturismului, se poate acționa din interior asupra sistemului de închidere, deschizându-se portiera. De altfel, asupra inculpatului s-a și găsit, cu ocazia percheziției corporale, o metalică îndoită la unul din capete, care a și fost ridicată de la acesta, așa cum rezultă din procesul-verbal de percheziție corporală și dovada aflate la filele 24 și 25 Faptul că inculpatul, nu inculpatul, este cel care a deschis portiera rezultă din declarațiile ambilor inculpați.
Instanța a reținut că doar inculpatul a urcat în autoturism, având, în acest sens. în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dar și primele declarații ale inculpaților. Ulterior, aceștia au susținut că și inculpatul ar fi urcat în autoturism, probabil în încercarea de a convinge că infracțiunea nu s-a consumat, niciun bun din interiorul autoturismului nefiind scos în mod intenționat din autoturism (ulterior au susținut că din greșeală, fața detașabilă a casetofonului ar fi fost atinsă în timp ce ieșeau din autoturism. în acest fel aceasta căzând lângă autoturism. Astfel. în declarația de la fila 67. inculpatul a menționat că celălalt inculpat a intrat în autoturism și a scos fața casetofonului pe care i-a dat- adăugând că în momentul în care a văzut că se apropie niște persoane, el s-a tras din autoturism pentru că era intrat peste inculpatul. de unde instanța deduce că este vorba despre faptul că era aplecat în interiorul autoturismului, nu urcat cu totul în autoturism, caz în care. în mod firesc, inculpatul ar 11 spus că a intrat și el în autoturism, nu că "el ( -nn a intrat în autoturism". Din prima declarație dată de inculpatul, aflată la fila 83, rezultă cu certitudine faptul că doar el a intrat în autoturism, inculpatul neurcând nici măcar pentru un moment în interiorul autoturismului. Astfel, inculpatul declara: "eu am intrat în interiorul autoturismului pe la ușa șoferului și am găsit fața de la casetofon între scaunele din față, i-am dat-o lui iar eu am încercat să casetofonul din bord cu ajutorul unui briceag. Când mă chinuiam să casetofonul din bord, mi-a zis să ies din mașină și am luat-o Ia fugă (.".
Declarațiile inculpaților sunt în sensul că inculpatul a înmânat fața detașabilă inculpatului, și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante menționându-se că inculpatul i-a dat un obiect dreptunghiular lui, obiect pe care ulterior acesta l-a aruncat sub autoturism, constatându-se că este vorba despre fața detașabilă a radiocasetofonului auto.
Declarațiile inculpaților sunt contradictorii în ceea ce privește locul unde se afla fața detașabilă în momentul în care inculpatul a pătruns în autoturism (din declarația inculpatului de la fila 67 rezultă că inculpatul a detașat fața de pe casetofon, exprimarea "a scos fața de la casetofon" neputând să însemne altceva; inculpatul a declarat în faza urmăririi penale că ar fi găsit fața între scaunele din față, în faza judecății menționând că ar fi găsit-o pe scaunul șoferului sub husă dar acest aspect nu este esențial în cauză, important fiind faptul că un bun găsit de un inculpat în interiorul autoturismului a fost înmânat celuilalt inculpat aflat în exterior.
Instanța a apreciat că faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și, respectiv complicitate la furt calificat prev. de art. în art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, b, e g și i Cp. și, respectiv, 26 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, b, e g și i Cp. sens în care a schimbat și încadrarea juridică dată acestora prin rechizitoriu.
Astfel, reținerea în încadrarea juridică a elementului circumstanțial prev. de litera a alin. 1 al art. 209 Cp. se datorează săvârșirii faptei de două persoane împreună, unul în calitate de autor, inculpatul, iar celălalt în calitate de complice concomitent, și anume, inculpatul. Reținerea în sarcina inculpatului a formei de participație a autoratului se datorează faptului că acesta este cel care a deschis portiera prin forțarea acesteia, dar și cel care a luat bunul, fața detașabilă, din interiorul autoturismului. In ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a înlesnit săvârșirea faptei de către inculpatul, prin aceea că i-a asigurat paza locului faptei, astfel încât acesta să acționeze nestingherit, tară teama că ar pute a fi surprins, iar, ulterior, a și luat de la acesta bunul sustras astfel încât acesta să poată acționa în continuare pentru extragerea corpului radiocasetofonului.
Reținerea elementului circumstanțial prev. de litera baa lin. 1 al art. 209 Cp. se datorează faptului că, în timpul săvârșirii faptei, ambii inculpați aveau asupra lor arme în sensul art. 151 alin. 1 Cp.: asupra inculpatului s-a găsit cu ocazia percheziției corporale un briceag care a și fost ridicat de la acesta, iar inculpatul a avut asupra sa un briceag, de care a și recunoscut că s-a folosit pentru a extrage corpul radiocasetofonului, dar pe care l-a aruncat în momentul imobilizării sale de către organele de poliție, fapt recunoscut și de acesta, dar rezultând și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Pentru a reține că sunt întrunite condițiile acestui element circumstanțial nu este necesar ca arma să fi și fost folosită la săvârșirea faptei, fiind suficient ea arma să se atic asupra infractorului, care să fie conștient de acest aspect, legiuitorul având în vedere încrederea pe care deținerea unei arme o conferă infractorului, la care se adaugă și riscul folosirii acesteia.
Fapta a fost săvârșită pe domeniul public, într-un spațiu permanent accesibil publicului ( art. 152 lit. a Cp.), și după instalarea întunericului.
Săvârșirea faptei a presupus forțarea portierei stânga față. fapt reținut de instanță pentru motivele arătate anterior, reținerea acestui element circumstanțial și în cazul inculpatului datorându-se faptului că acesta a cunoscut că inculpatul forțează portiera pentru a sustrage bunuri, și a acceptat acest lucru, rămânând în continuare în imediata apropiere a autoturismului și după pătrunderea inculpatului în autoturism (art. 28 alin. 2 Cp.).
Instanța a reținut forma consumată a infracțiunii de furt întrucât, deși inculpații nu au reușit să sustragă decât o parte componentă a radiocasetofonului, și anume, fața detașabilă, acest bun se poate înstrăina separat, fiind cunoscută specializarea multor infractori în mod special în sustragerea de fețe detașabile de radiocasetofoane auto. Faptul că s-a sustras un bun, nu mai multe bunuri, deși se intenționase sustragerea și a corpului radiocasetofonului, nu împiedică reținerea formei consumate a infracțiunii de furt. Se observă că și trimiterea în judecată a inculpaților s-a făcut pentru sustragerea feței detașabile.
Instanța a apreciat că inculpații nu s-au răzgândit cu privire la sustragerea feței detașabile, în condițiile art. 22 Cp.
Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dar și din declarația inițială a inculpatului, rezultă că acesta a aruncat fața detașabilă în momentul în care venit organele de poliție, apariția acestora fiind cea care l-a determinat pe inculpat să facă acest gest. Astfel, în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se menționează că în momentul în care organele de poliție au încercat să îl imobilizeze, acesta a aruncat obiectul dreptunghiular sub autoturism. în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta declară: "Când i-am văzut pe cei doi m-am tras din mașină - și am aruncat fața pe scaun lângă, iar în momentul în care acesta a ieșit din mașină, fața casetofonului a căzut pe jos pe ciment".
Instanța a reținut că fața detașabilă a ajuns sub autoturism, nu lângă autoturism cum declară inculpatul (filele 66 și 63 ) și inculpatul în declarația de la fila 82 Se observă că în fața instanței, cu ocazia discutării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, inculpatul și-a schimbat declarația, menționând că acea față detașabilă ar fi căzut sub mașină. Pentru a reține că fața detașabilă a ajuns sub autoturism, instanța a avut în vedere, pe lângă această declarație a inculpatului, mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate de la fila 13 In plus, instanța a avut în vedere și faptul că dacă, așa cum au susținut inculpații, obiectul ar fi căzut din autoturism împins involuntar de inculpatul, în momentul în care acesta a coborât din autoturism, acesta nu ar fi ajuns sub autoturism, ci, cel mult, în imediata apropiere a autoturismului, având în vedere că a fost împins dinspre interiorul autoturismului înspre afară, și posibil cu o forță destul de mare. având în vedere că inculpatul se grăbea să iasă cât mai repede din autoturism.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere valoarea redusă a prejudiciului. Deși acesta a mai suferit două condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în încadrarea juridică a infracțiunii o formă de pluralitate de infracțiuni, condamnările anterioare fiind pentru infracțiuni săvârșite în minoritate, iar la momentul săvârșirii infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, intervenise reabilitarea de drept față de condamnarea la 9 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, aplicată prin sentința penală nr. 1975/13.12.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr. 10.660/2001, definitivă prin neapelare la data de 27.12.2001 (filele 56-5S dosar -).
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța a reținut în încadrarea juridică și prevederile art. 40 alin.1 Cp. referitoare la pluralitatea intermediară, având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1415/22.09.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003. Astfel, prin sentința de condamnare s-a constatat incidența legii de grațiere 543/2002, ceea ce a avut ca efect, potrivit art. 120 alin. 2 Cp. reducerea termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. cu 6 luni cât reprezintă pedeapsa grațiată, termenul rămas, ele 2 ani. calculat de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare, nefiind împlinit la data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentei.
Dispozițiile recidivei postcondamnatorii nu sunt aplicabile, condamnarea care ar trebui să constituie prim termen al recidivei nedepășind închisoarea de 6 luni.
Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă mai mică decât cea aplicată inculpatului, având în vedere, pe lângă motivația de la individualizarea pedepsei acestuia din urmă. si contribuția mai redusă a inculpatului la săvârșirea faptei ( art.27 Cp.)
Infracțiunea fiind săvârșită în termenul de încercare, dar și în termenul grațierii condiționate, instanța, potrivit art.83 Cp. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1415 22.09.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003, iar, potrivit art.7 din Legea nr.543 2002, revocat grațierea acestei pedepse. Instanța a făcut mai întâi aplicarea dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării, pentru că dacă fapta nu ar fi fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare, ci ulterior, ar fi operat reabilitarea de drept, nemaiputându-se revoca grațierea, chiar dacă termenul grațierii condiționate nu era împlinit (Decizia în interesul Legii nr. XIV 2005).
In consecință, instanța a cumulat aritmetic pedeapsa de 6 luni. la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1415 22.09.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003, cu pedeapsa aplicată prin hotărâre.
In cazul ambilor inculpați, în baza art.71 Cp. instanța a interzis drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare, și b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, la data de 2.07.2009. arătând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind judecat în lipsă deși se afla arestat în Austria, calea de atac fiind calificată de Tribunal la termenul din data de 28.07.2009 ca apel peste termen.
Prin decizia penală nr. 452/A/28.07.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală s-a respins ca tardiv, apelul peste termen declarat de inculpatul și a obligat pe acesta la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a constatat că apelul a fost declarat în cauză de către inculpat cu mult peste termenul de 10 zile, de la data începerii executării pedepsei, prevăzut de lege pentru formularea apelului peste termen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând prin avocat că instanța de apel a făcut o greșită evaluare a cauzei, în sensul că a confundat apelul cu apelul peste termen.
Inculpatul a fost arestat în altă cauză, în Austria, în perioada 22.08.2008 - 22.02.2009 și, nefiind prezent la proces și necomunicându-se hotărârea la locul de detenție, termenul de apel nu a început să curgă, astfel că apelul este declarat în termen.
Solicită trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului inculpatului.
Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor din materialul cauzei, Curtea constată următoarele:
Conform deciziei recurate, la termenul din 28.07.2009, instanța de apel a judecat cauza în complet de divergență, cu participarea unui al treilea judecător, menționat în decizie.
În aceste condiții, decizia putea fi pronunțată numai de un complet de trei judecători, cu opinia separată a unuia dintre ei.
Dar, atât minuta deciziei, cât și decizia, sunt pronunțate de complet de doi judecători, purtând și semnăturile acestora, lipsind cea de-a treia semnătură.
Nefiind respectate dispozițiile cu privire la compunerea instanței, caz de nulitate absolută, se va admite recursul declarat, se va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare cu privire la inculpatul la aceeași instanță - Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 452/A/20.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în întregime decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la inculpatul, la instanța de apel Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat, în dumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./21.10.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Stan Niculae, Băjan
