Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 1864/4/2009
2250/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1385
Ședința publică din 08 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitri
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.473 din data de 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/08.10.2009 (fila 15), lipsă fiind intimatul - parte vătămată, reprezentat juridic de apărător ales cu împuternicirea avocațială nr. -/02.10.2009 (fila 16).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cuno ș tin ță de actele și lucrările dosarului.
Curtea încuviin țează cererea apărătorului din oficiu și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, lipsă fiind intimatul - parte vătămată, reprezentat juridic de apărător ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. casarea deciziei penale atacate potriv. disp. art. 3859pct. 14.C.P.P. și redozarea pedepsei de 5 ani și 3 luni aplicată inculpatului, considerând pedeapsa privativă de libertate ca fiind prea mare în raport de fapta comisă de acesta.
Solicită a se avea în vedere circumstan ț ele reale ale săvâr ș irii infrac țiunii și prejudiciul minim cauzat, în cuantum de 30 lei, astfel că se impune aplicarea unei pedepsei orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare.
Apărătorul ales al păr ț ii vătămate, având cuvântul, arată că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată, precizând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât și-a recuperat prejudiciul.
Arată, de asemenea, că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consideră că instan ț ele de judecată au luat în considerare nu numai fapta săvâr șită de inculpat, ci ș i împrejurările în care a fost comisă, în timp ce inculpatul era liberat condi ț ionat, fiind condamnat anterior pentru comiterea altei infrac țiuni, fiind incidente prevederile art. 37 lit. b.Cod Penal
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. consideră că a plătit pentru fapta comisă anterior ș i solicită a fi achitat pentru această infrac țiune întrucât este nevinovat ș i are doi copii în între ținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1253 din 22 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.f, g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 5 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1106/13.09.2004 a Tribunalului București și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 461 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului în vederea executării pedepsei, iar în emeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii a arestului preventiv de la 28.12.2008 la zi.
Conform art.14 p Cod Penal rap. la art.346 rap.C.P.P. la art.998-999.civ. s-a luat act că partea civilă uar enunțat la pretențiile sale.
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din analiza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, fapta inculpatului, a fost corect reținută prin rechizitoriu, în sensul că, acesta a sustras suma de 30 de lei de la partea vătămată. Declarațiile părții vătămate sunt credibile și se coroborează cu cele ale martorului, precum și cu faptul că organele de poliție au depistat în mijlocul de transport în comun indicat de partea vătămată a două persoane ale căror semnalmente au corespuns cu cele oferite de. Nu există nici un motiv de suspiciune că partea vătămată ar acuza pe nedrept o persoană de comiterea unui act antisocial împotriva sa. Dimpotrivă argumentele oferite de inculpat sunt circumstanțiale (faptul că nu s-ar fi mulțumit cu doar 30 de lei și nu s-ar fi urcat într-un mijloc de transport astfel încât să-l vadă cel de la care a sustras banii) și pot fi contrazise de interpretarea psihologică a incidentului din tramvai. Este foarte posibil ca rezoluția infracțională de a sustrage o parte din banii pe care partea vătămată îi avea asupra sa să se fi născut în momentul în care inculpatul s-a văzut refuzat de a i se da, de bună voie, o sumă oarecare pe care o cerea. Astfel se poate explica atitudinea inculpatului ce a oprit numai o anumită sumă din toți banii pe care îi avea asupra sa partea vătămată.
Pe de altă parte - arată instanța de fond - inculpatul contestă locul în care a fost descoperit de către organele de poliție. Acest aspect rezultă însă clar din cuprinsul procesului verbal de depistare existent la dosar, iar pe de altă parte, nu are relevanță asupra acțiunii infracționale. Faptul că nu au mai fost descoperiți banii sustrași, pe care inculpatul i-a aruncat mai înainte să fie interogat de organele de ordine, este explicabil prin faptul că locul unde au fost aruncați a fost precizat de la secție, inițial tăgăduind participarea inculpatului la faptă, datorită relațiilor de prietenie cu acesta. Faptul că la depou, pe tramvaiul cercetat scria 32, iar nu 11, se poate explica prin faptul că, este posibil ca un tramvai să fie folosit a doua zi pe altă linie decât cea anterioară, acel tramvai fiind cercetat, față de reținerea în procesul verbal de depistare a indicativului mijlocului de transport unde a fost descoperit inculpatul - cel cu nr.336. În acest context absența banilor este explicabilă, fie prin faptul că au fost luați de altă persoană până să ajungă organele de ordine să cerceteze tramvaiul, iar pe de altă parte există posibilitatea să se fi înregistrat greșit numărul de identificare al tramvaiului cu ocazia completării procesului verbal de depistare. În oricare situație aspectul nu este relevant, el neprezentând o teză care se exclude cu versiunea acuzării. Dimpotrivă proba esențială o reprezintă recunoașterea inculpatului și a prietenului său de către partea vătămată, care a afirmat organelor de poliție că doi indivizi care i-au sustras o sumă de bani se găsesc în tramvaiul 11 în care s-au urcat, organele de poliție identificând o atare situație de fapt, prin prezența celor două persoane în tramvaiul 11, la stația C-tin., nu departe de, unde a fost reclamat furtul. Atât inculpatul, cât și partea vătămată au susținut că nu se cunoșteau unul pe celălalt. Nu există astfel niciun interes ca o persoană rezonabilă să acuze un necunoscut de furt, după cum posibilitatea să se înșele asupra identității persoanei care i-a sustras cei 30 de lei este exclusă față de modul în care a decurs săvârșirea faptei.
De asemenea, susținerea inculpatului că a fost obligat să declare împotriva sa de către organele de poliție nu este o apărare dovedită în vreun fel, iar, la secția de poliție, confruntat cu partea vătămată, a confirmat versiunea acesteia, arătând că, într-adevăr, prietenul său a sustras suma de bani de la partea vătămată.
Așa fiind, instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului, săvârșită cu vinovăție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 al.1 Cod penal - art.209 al.1 lit.f, g Cod penal, fapta fiind comisă într-un mijloc de transport în comun și în timpul nopții.
La individualizarea pedepsei, în cuantum și modalitate de executare, prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă de acțiune și de motivația inculpatului la săvârșirea faptei. De asemenea, s-a arătat că modul de acțiune demonstrează periculozitatea inculpatului care acționează conștient, luând rezoluția infracțională cu mare ușurință. Circumstanțele reale apropie foarte tare infracțiunea săvârșită de cea de tâlhărie, prin aceea că, deși nu au fost folosite violențe sau amenințări directe la adresa părții vătămate, aceasta a fost conștientă de sustragerea banilor, fiindu-i dificil să se opună pe loc sustragerii, față de posibilitatea de reacție a inculpatului. Judecătorul fondului a ținut cont - pe de altă parte - și de circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, condamnat anterior în două rânduri pentru tâlhărie, executând succesiv pedepse de 3 ani, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare). Din ultima pedeapsă inculpatul fusese liberat la data de 24 iunie 2008, deci cu 6 luni înainte, în interiorul restului de 461 de zile rămas neexecutat, fiind aplicabile dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, comițând infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de aceste aspecte, instanța fondului a dispus în consecință condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani și 3 luni închisoare, considerând că se impune încarcerarea sa față antecedența penală și faptul că a mai beneficiat de liberare condiționată, dar în continuare dovedește un comportament infracțional. Instanța a considerat că situația particulară a inculpatului prezintă un risc major de recidivă ce se cere preîntâmpinat prin executarea pedepsei în stare de detenție.
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a lua act de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, însă nu a considerat necesar să dispună confiscarea de la inculpat a sumei de 30 de lei, față de faptul că abandonând-o, conform probelor administrate, nu a beneficiat de rezultatul infracțiunii sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări, iar față de faptul că este nevinovat, a solicitata achitarea sa.
Prin decizia penală nr.473/A din 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul; a fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția inculpatului de la 28.12.2008, la zi, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul, după examinarea hotărârii criticate, a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, probatoriu din care a rezultat, fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acesteia, având în vedere atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră, este recidivist, dând dovadă de perseverență infracțională, beneficiind totuși de clemența primei instanțe în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, instanța de apel apreciat că sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B este temeinică și legală, dispunând în consecință respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpatul.
Împotriva deciziei sus-menționate, în termen legal, respectiv la data de 21 septembrie 2009, inculpatul a promovat recurs, criticând-o cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2009, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei al cărei cuantum îl consideră prea mare în raport de fapta comisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod de procedură penală, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, care ar putea fi examinate din oficiu de către instanța de control judiciar, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentului inculpat, Curtea apreciază că instanța de fond și respectiv cea de apel au realizat o justă proporționalizare a cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, dând eficiență deplină tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat dedusă judecății, a fost orientată către limita minimului special prevăzut în norma de încriminare (de la 3 la 15 ani), ea reflectă în mod corespunzător atât gradul relativ ridicat de pericol social al acestei fapte pus în evidență de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire a sa (pe timp de noapte, într-un mijloc de transport în comun), precum și de scopul urmărit (fiind vorba de sustragerea unei sume da bani, deși fără a folosi amenințări sau violențe, partea vătămată nu a opus rezistență speriată de ceea ce ar putea urma, respectiv de o reacție violentă a inculpatului), dar mai ales, circumstanțele personale ale inculpatului care a manifestat o atitudine nesinceră, nerecunoscând (în fond și în apel) săvârșirea faptei, însă a demonstrat perseverență pe calea infracțională, anterior fiind condamnat pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, deci se poate aprecia că de același gen, doar că mai grave, ceea ce ar putea determina o predispoziție din partea sa pentru comiterea de fapte antisociale în scopul a-și asigura disponibilitățile financiare necesare traiului zilnic față de împrejurarea că, din actele dosarului rezultă că acesta nu are vreo ocupație sau vreun loc de muncă.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată existența vreunui motiv de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 473/2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.4
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitri
