Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1386/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2249/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1386
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.475 din data de 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/24.09.2009, depusă la dosarul cauzei, (fila 6), lipsă fiind intimata parte civilă COMPANIA ROMÂNĂ POȘTA ROMÂNĂ, reprezentată de apărător ales, cu împuternicirea avocațială (fila 14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, solicită a depune un memoriu la dosarul cauzei.
Curtea încuviințează cererea recurentului-inculpat, memoriul fiind depus la dosar (filele 15-16).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. casarea deciziei penale pronun țate de Tribunalul ști - Secția a II a Penală ș i a sentin ței penale nr. 424/29.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 ști, potriv. disp. art. 3859pct. 10 și pct. 14.C.P.P. ș i pronun țarea unei hotărâri legale și temeinice.
Sus ț ine că instan țele de fond și apel nu au luat în considerare apărările și nu au administrat întreg probatoriul solicitat, respectiv testul poligraf, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra aceasta probă.
În subsidiar, solicită casarea hotărârilor pronun țate anterior și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prin reducerea acesteia, întrucât prejudiciul a fost recuperat și chiar dacă inculpatul se află în stare de revidivă postcondamnatorie, se poate aplica o pedeapsă mai redusă raportat la fapta comisă.
Apărătorul ales al păr ții vătămate, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând a nu fi incidente cazurile de casare invocate de apărare.
Prin urmare, în ceea ce prive ș te cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. reprezentantul Parchetului consideră că instan ț ele au administrat întreg probatoriul necesar în solu ționarea prezentei cauze penale, inculpatul a fost prins în flagrant, deci nu se impune testarea acestuia cu testul poligraf.
De asemenea, nu se impune nici redozarea pedepsei aplicate având în vedere infrac ț iunea care a fost re ținută în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod Penalș i circumstan țele personale ale acestuia, fiind recidivist în starea prev. de art. 37 lit. a
Cod PenalRecurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. sus ține că nu a fost prins în flagrant, ci la 150 de locul comiterii faptei, precizând că a distrus bunurile, însă nu le-a furat ș i nu cunoa ș te obiectele prezentate de poli ție ca probatoriu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 424 din 9 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 208 al. 1-art.209 al.1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 208 alin.1- art.209 alin.1, lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art. 208 al.1-art.209 al.1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 208 al.1-art.209 al.1, lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
In baza art. 61 alin.1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 289 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.297/08.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr.971/22.06.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și a contopit pedeapsa aplicată în speță cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 350 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada prevenției de la 03.02.2009, la zi.
În baza art.116 Cod penal, s-a interzis inculpatului prezența pe raza municipiului B, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 14 și 346 Codul d e procedură penală,s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art.14 și 346 al.1 Cod procedură penală, art.313 al.1 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul la 41,55 lei cu dobânda legală de la data pronunțării sentinței până la data achitării integrale a debitului, reprezentând daune materiale către partea civilă Compania Națională POȘTA SA - Direcția Regională de Poștă B, cu sediul în B,-, sector 2.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-au confiscat de la inculpat următoarele bunuri: levier metalic de aproximativ 40 cm. mănuși din material textil, mănușă din latex și un lacăt chinezesc.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, urmând să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt că, că în noaptea de 2/3 februarie 2009, în jurul orei 0120, inculpatul, prin ruperea, cu ajutorul unui levier metalic, a lacătului cu care era asigurat grilajul prin care se face accesul în incinta Oficiului Poștal nr. 12, situat în B,--8, sector 1, pătruns în vestiarul unității, unde, folosindu-se de același levier, a rupt lacătele cu care erau asigurate două dulapuri (tip fișet), după care din interiorul acestora a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte și un, în valoare de aproximativ 1000 lei, pe care le-a transportat în fața grilajului pe unde a pătruns, fiind depistat și imobilizat de către organele de poliție, după declanșarea sistemului de alarmă al unității poștale.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză.
A concluzionat instanța fondului că - în drept - fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1-art.209 alin.1, lit.g și i Cod penal, respingând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de distrugere.
Din actele dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis infracțiunea din speță, în starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a și lit. Cod penal, iar față de faptul că prin rechizitoriu s-a reținut doar lit.a, a dispus schimbarea încadrării juridice, pe acest aspect, dispunând condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, prima instanță a avut în vedere atât criteriile art.72 Cod penal, cât și pe cele prev.de art.52 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea soluției și, pe fond, redozarea pedepsei aplicate sau schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de distrugere.
Prin decizia penală nr.475/A din 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat; a fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția pentru inculpat de la 3 februarie 2009, la zi.
În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate - prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - a constatat că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 1735/P/2009 din data de 27.02.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, constând în aceea că în noaptea de 02-03.02.2009, în jurul orei 01,20, inculpatul, prin ruperea, cu ajutorul unui levier metalic, a lacătului cu care era asigurat grilajul prin care se face accesul în incinta Oficiului Poștal nr.12, situat în B,--8, sector 1, pătruns în vestiarul unității unde, folosindu-se de același levier, a rupt lacătele cu care erau asigurate două dulapuri tip fișet, după care, din interiorul acestora a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte și un, în valoare de circa 1.000 lei, pe care le-a transportat în fața grilajului pe unde a pătruns, fiind depistat și imobilizat de către organele de poliție, după declanșarea sistemului de alarmă al unității poștale.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a efectuat o încadrare juridică corectă a faptei deduse judecății, constatând că sunt întrunite elementele infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
Mai arată instanța de apel că, situația de fapt reținută de judecătorie a fost dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de surprindere în flagrant; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; declarația reprezentantului părții vătămate-numita; declarațiile părților vătămate și; declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei parțial.
Având în vedere probele produse cauzei, prima instanță, în mod legal, a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 Cod penal.
Susținerea inculpatului, în sensul că nu a intenționat să sustragă vreun bun, a fost înlăturată, reținându-se că este contrazisă de probele administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât acesta a fost prins în flagrant.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Tribunalul a arătat că instanța de fond a aplicat - în mod just, dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv, a reținut pericolul social concret al infracțiunii săvârșite reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de recidivă, precum și persoana inculpatului, care a mai săvârșit infracțiuni de același tip, având un rest de pedeapsă neexecutat de 289 de zile, precum și faptul că inculpatul a avut o poziție nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei, astfel că a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, apreciind aplicarea sporului ca fiind necesar pentru sancționarea recidivei bogate a inculpatului, precum și faptul că acesta a nesocotit din nou, odată cu săvârșirea faptei din speță, încrederea care i-a fost acordată cu ocazia liberării sale condiționate.
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond - în termen legal - a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând - în principal - că instanțele anterioare nu au luat în considerare apărările și nu au administrat întreg probatoriul solicitat, respectiv testul poligraf, iar în subsidiar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs promovat de inculpat și care formal se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.3859punctele 10 și 14 Cod procedură penală, cât și sub celelalte aspecte cerute de dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o evaluare justă a întregului probatoriu al cauzei, pe baza căruia a stabilit - în mod corect - situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestuia, elemente care nu s-au modificat.
Potrivit art.3859punctul 10 Cod procedură penală, o hotărâre este supusă casării, atunci când: "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului".
Recurentul, prin apărător, susține că aceste prevederi legale sunt incidente cauzei față de împrejurarea că instanțele anterioare nu au administrat proba cu testul poligraf.
Pe de o parte, Curtea observă că prezenta critică a fost invocată pentru prima dată în recurs, deși inculpatul a exercitat calea de atac a apelului și - atât la judecarea cauzei pe fond cât și la instanța de control judiciar, acesta a beneficiat de asistență juridică, însă din practicalele celor două hotărâri nu rezultă că s-ar fi solicitat încuviințarea unei asemenea probe.
Pe de altă parte, nu numai că testul poligraf nu este o probă cu valoare probantă de sine stătătoare, dar, mai mult, comiterea faptei a fost constatată în procedura flagrantului.
Cu privire la greșita individualizare a pedepselor, invocată în temeiul art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea arată că, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din analiza dosarului cauzei rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, că aceasta respectă cerințele dispozițiilor art.72 Cod penal, fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal - atât prin cuantum, cât și prin modalitate de executare - astfel că nu sunt elemente care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, așa încât, nici sub acest aspect recursul nu este fondat.
Cum din examinarea hotărârilor recurate, nu rezultă nici cazuri de casare care să poată fi invocate din oficiu, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat.
Constatând că inculpatul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea - în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.475/2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.1
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitrița
