Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1394/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1817/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1394/
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.326/A/20.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 02 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din această decizie penală, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, amânat pronunțarea pentru astăzi, 08 octombrie 2009, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Prin decizia penală nr. 326/A/ din 20 mai 2009 Tribunalul București Secția II-a Penală a respins în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 166/03.03.2009 a Judecătoriei Sector 2
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penala nr. 166/3.03.2009 pronunțata de Judecătoria sector 2 B in temeiul art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt din data de 07.09.2007, din infr. prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cp. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp. în infr. prev. de art. art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cp. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a și b Cp.
In temeiul art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i Cp. a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 15.03.2002, pct. 1 din rechizitoriu).
In temeiul art. 1 din Lg. nr. 543/2002, a constatat grațiată în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință.
S-au pus în vedere inculpatului prev. art. 7 din Lg. nr. 543/2002 privind revocarea beneficiului grațierii condiționate.
In temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cp. cu aplic. art. 37 alin.
lit. a și b Cp. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă posteondamnatorie și postexecutorie (faptă din 07.09.2007, pct. din rechizitoriu).
In temeiul art. 61 Cp. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 177/25.01.2007 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin nerecurare și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 535 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând să-i aplice inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare.
A constatat că infracțiunea din data de 07.09.2007 a fost comisă în termenele de încercare ale grațierilor condiționate dispuse prin sentințele penale 1384/08.09.2004, 504/23.02.2005, 2144/08.12.2004 și 1459/15.09.2004 ale Judecătoriei Sectorului 1
In consecință, în temeiul art. 7 din Lg. 543/2002 rep. revocă beneficiul grațierii pedepselor de:
-3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1384/08.09.2004 a Judecătoriei sector 1 B, definitivă prin neapelare la data de 05.10.2004. pentru comiterea infr. prev. de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i Cp. (faptă din 03.02.2002).
-3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 504/23.02.2005 a Judecătoriei sector 1 B, definitivă prin neapelare la data de 14.03.3005, pentru comiterea infr. prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cp. (faptă din 14.01.2002).
-3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2144/08.12.2004 a Judecătoriei sector 1 B, definitivă prin neapelare la data de 03.01.2005, pentru comiterea infr. prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cp. (faptă din 19.04.2000).
-4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1459/15.09.2004 a Judecătoriei sector 1 B, definitivă la data de 13.12.2004 prin nerecurarea deciziei penale nr. 1279/22.1 1.2004 TB secția I Penală, pentru comiterea infr. prev. de art. 208 alin. I art. 209 alin. 1 lit. i Cp. (faptă din 26.02.2002), pedepse pe care, individual, le cumulează aritmetic cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentința, rezultând 3 pedepse a câte 7 ani și 3 luni închisoare și o pedeapsă de 8 ani închisoare.
A constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea prev. de art. art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cp. pentru comiterea căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 74/01.02.2008 a Judecătoriei sector 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 560/24.04.2008 a - Secția I Penală, prin respingerea recursului.
În consecință în baza art. 36 alin. 2 Cp. a contopit cele patru pedepse rezultante aplicate inculpatului prin prezenta sentință ca și consecință a revocării grațierii, respectiv 3 pedepse a câte 7 ani și 3 luni închisoare si o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 74 01.02.2008 a Judecătoriei sector 2 B, urmând ca în final inculpatului să-i aplice spre executare, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cp.a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. teza a II-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
S-a dispus anularea nr. 161/2008 emis de Judecătoria sector 2 B în baza sentinței penale nr. 74/01.02.2008 a acestei instanțe și dispune emiterea unui nou în baza prezentei sentințe, ca urmare a contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente.
În temeiul art. 36 alin. 3 Cp. a dedus din pedeapsă perioada executată anterior de la 15.09.2007 la zi.
În temeiul art. 14 și art. 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. cu aplic art. 998-999.civ. a admis acțiunea civilă a părții civile și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1883.17 lei cu titlu de despăgubiri materiaIe.
În temeiul art. 14 și art. 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. cu aplic art. 998-999.civ. a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1198 lei cu titlu de despăgubiri materiale
În temeiul art. 35 alin. 4 Cp. s-a dispus menținerea măsurilor de siguranță aplicate prin sentința penală nr. 74/01.02.2008 a Judecătoriei sector 2 B de confiscare atât a unei perechi de ciorapi în baza art. 1 18 lit. b Cp. cât și a sumei de 600 lei în baza art. 118 lit. e Cp.
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189.C.P.P. s-a dispus decontarea din Fondurile Ministerului Justiției către a onorariului în cuantum de 200 lei. cuvenit apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. La data de 15.03.2002, în jurul orelor 12.00-13.00, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B,-.. 6,. 2, sector 2, de unde a sustras aparatură electronică, bijuterii, o geacă precum și o sacoșă din material textil.
2. În data de 07.09.2007, în intervalul orar 12.00-13.00, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B, str. - -. nr. 24,. 9. sector 2, de unde a sustras un telefon mobil marca Sony Ericsson T 290 i, un monitor Samsung, niște boxe marca, o borsetă conținând CD-uri precum si suma de 400 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate și, procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto anexă; adresa Biroului Criminalistic din cadrul Secției 8 Politie conținând rezultatul comparărilor dactiloscopice dintre urmele ridicate de la fața locului și impresiunile învinuitului, declarațiile martorilor, și HG, declarațiile învinuitului; procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil marca Sony Ericsson i, procese-verbale de recunoaștere a unor bunuri sustrase de pe planșa conținând fotografii judiciare și planșe foto anexă, procese-verbale de reconstituire a faptelor și planșe foto, dovada de restituire a unor bunuri sustrase.
La termenul de judecată din data de 09.12.2008, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată, că arc dreptul la un apărător și că are dreptul de a nu da nici o declarație, conform art. 70, alin. 2. proc. pen. atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară va putea fi folosit și împotriva sa. Inculpatul a consfințit să dea declarație, iar instanța a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 70-74 și art. 323. proc. pen. declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 43). De asemenea, instanța a încuviințat atât pentru MINISTERUL PUBLIC, cât și pentru inculpat, proba testimonială cu audierea martorilor menționați în citativul rechizitoriului și cu înscrisurile aliate la dosarul de urmărire penală.
În administrarea probei testimoniale în ședința publică din 20.01.2009 au fost audiați martorii și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 100 și 101 din dosar, iar în ședința publică din data de 17.02.2009, au fost audiați martorii și ale căror declarații au consemnate și atașate la filele 110 și 111 din dosar.
În aceeași ședință publică, cu motivarea din cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată. instanța a tăcut aplicarea prev. 329. alin. 3. proc. pen. față de martorul.
Ca urmare a solicitării instanței, s-au atașat la dosarul cauzei: fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 15-17), copii după: sentința penală nr. 758/16.03.2006 a Judecătoriei Giurgiu (fila 19), sentința penală nr. 17725.01.2007 a Judecătoriei Giurgiu (filele 30-32), sentința penală nr. 2318/25.07.2005 a Judecătoriei Giurgiu (filele 33-37), sentința penală nr. 74 01.02.2008 a Judecătoriei sectorului 2 (filele 41-42), sentința penală nr. 1027/1 1.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 62-65), sentința penală nr. 1028/11.06.2003 a Judecătoriei sectorului 1 B (filele 66-69), sentința penala nr. 1194/19.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 70-72), sentința penală nr. 1328 19.09.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 73-75), sentința penală nr. 1530/15.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 76-77), sentința penală nr. 1674/07.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 78-80), sentința penală nr. 1676/07.11.2003 a Judecătoriei Sectorului IB( filele 81-83), sentința penală nr. 1677/07.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 84-86), sentința penală nr. 1384/08.09.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 87-90). sentința penală nr. 1459/08.09.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 91-94), sentința penală nr. 2144/08.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B ( 95-96), sentința penală nr. 504/23.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 97-99), toate cu referat privind modalitatea rămânerii definitive și situația executării pedepsei.
Analizând lucrările dosarului și probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1.La data de 15.03.2002, în jurul orelor 12,00-13,00, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B,-,. 6,. 2, sector 2, de unde a sustras aparatură electronică (un computer alcătuit din monitor, cursor, tastatură, două boxe), un electrocardiograf marca 500. cu accesorii, mai multe bijuterii (o brățară și două inele din aur), precum și o sacoșă din material textil.
Pentru a reține această situați de fapt instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 94, 111, 112 dup), procesul - verbal de cercetare la fața locului (fila 95 dup); adresa Biroului Criminalistic din cadrul Secției 8 Poliție conținând rezultatul comparărilor dactiloscopice dintre urmele ridicate de la fața locului și impresiunile învinuitului (vol. 1. fl 17); declarațiile inculpatului ( filele 116, 118 dup și 43 dosar fond): declarații martorului Militam (filele 124 și 133 dup); declarațiile martorului (filele 126, 132 și 111 dosar fond): proces-verbal de recunoaștere a inculpatului de pe planșe conținând fotografii judiciare ( fila 128 dup).
Astfel, partea vătămată a susținut că, în data de 15.03.2002, în jurul orelor 09.15 părăsit locuința sa situată în B,-,. 6,. 2. sector 2. asigurând-o, iar în jurul orei 13,45 când s-a întors acasă a observat că persoane necunoscute au pătruns în locuința sa de unde au sustras un calculator complet echipat (unitate centrală, monitor, tastatură, cursor, boxe, microfoane), un electrocardiograf marca 500, cu accesorii și bijuterii, respectiv o brățară din aur de 18, de aproximativ 10- 12 grame, un inel din aur de 14 cu un rubin și un inel din aur de 14 cu 5 pietre de dimensiuni mici. Partea vătămată a estimat valoarea prejudiciului la suma de 18000 lei (RON) și s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Susținerile părții vătămate cu privire la existența faptei se coroborează cu declarațiile martorei, fiica părții vătămate, acesta susținând că apartamentul părții vătămate a fost spart iar din acesta ar mai fi fost sustrase si o geacă din laș, precum și o sacoșă din material textil.
Declarațiile părții vătămate, cu privire la pătrunderea prin efracție în locuința sa, se coroborează și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, care a relevat că tocul ușii de lemn prin care se face accesul în locuința părții vătămate prezenta urme de forțare, precum și cu declarația inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei arătând că, în cursul lunii martie 2002, în jurul orelor 12.00 -13.00, în timp ce se deplasa pe str. - -, în dreptul imobilului cu nr. 28, a luat hotărârea de a sustrage bunuri din interiorul acestuia. In acest sens a pătruns în imobil și a urcat la etajul doi, s-a asigurat că nu se afla nici o persoană în apartament și, cu ajutorul unei levier pe care îl avea asupra sa, a forțat sistemul de asigurare al ușii de acces. După ce a pătruns în locuință, a sustras un calculator complet utilat (unitate centrală, monitor, tastatură, cursor, boxe), un diplomat de culoare neagră, în care se găsea un electrocardiograf marca cu accesorii, o brățară și două inele din aur. Inculpatul a precizat că a introdus bunurile sustrase din apartament în două genți de voiaj, una dintre acestea găsind-o în apartament, iar alta aparținându-i, după care a părăsit locul faptei, transportând bunurile sustrase cu un taxi. Ulterior, electrocardiograful l-a vândut pentru suma de 300-400 de dolari unui șofer de taxi, iar restul bunurilor au fost înstrăinate în unor persoane necunoscute, banii obținuți fiind cheltuiți în interes personal.
Fiind audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei (fila 43), arătând că, pe data de 15.03.2002 a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate de unde a sustras un electrocardiograf marca, un calculator cu toate accesoriile sale (unitate centrală, cursor, tastatură, boxe). Inculpatul a precizat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, dar nu-și amintește și nu crede că a sustras bijuterii, o haină din material textil sau o sacoșă. Inculpatul a arătat că a înstrăinat electrocardiograful martorului, dar nu poate preciza suma primită, nici nu își amintește ce a făcut cu celelalte bunuri.
Având în vedere declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, pe care acesta a precizat că le menține, precum și declarația părții vătămate, instanța nu poate reține afirmația acestuia că nu a sustras și bijuterii (o brățară și două inele) sau sacoșa din material textil. Dat fiind că declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt mai apropiate de momentul săvârșirii faptei, ele au, de regulă, aptitudinea de a reda cu o mai mare fidelitate și mai detaliat șirul evenimentelor.
Susținerile inculpatului au fost confirmate de declarațiile martorului Dumitreseu, acesta arătând că, în cursul anului 2002, cumpărat de la inculpat un electrocardiograf în schimbul sumei de 200 de dolari. Martorul a precizat că, după o perioadă de timp, a aruncat bunul, nemaifiindu-i de folos. La data de 14.01.2008, martorul Dumitreseu l-a recunoscut pe inculpat, de pe o planșă conținând fotografii judiciare, ca fiind persoana care, în cursul lunilor martie-aprilie 2002, i-a vândut electrocardiograful.
In fața instanței, martorul a declarat că, la o dată pe care nu și-o mai amintește, în calitate de șofer de taxi, 1-a transportat pe inculpat, pe care de altfel l-a recunoscut în boxă, ocazie cu care acesta i-a oferit spre vânzare un aparat medical, în schimbul unei sume pe care nu și-o mai amintește.
In drept, fapta inculpatului care, la data de 15.03.2002, în jurul orelor 12.00-13.00, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B,-,. 6,. 2, sector 2, de unde a sustras aparatură electronică (un computer alcătuit din monitor, cursor, tastatură, două boxe), bijuterii o brățară și două inele, precum și o sacoșă din material textil), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 - art. 209, alin. 1, litera i pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin luarea bunurilor mobile din posesia părții vătămate, tară consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept; urinarea imediată a constat în schimbarea situației de fapt a bunurilor, prin trecerea acestora din sfera de stăpânire a părții vătămate în cea a inculpatului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă tocmai din realizarea acțiunii de luare care a avut drept consecință schimbarea situației de fapt a bunurilor și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a mai dispune de ele.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat prevăzând rezultatul faptei sale - trecerea bunurilor mobile în stăpânirea sa - și urmărind producerea acestui rezultai. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 19, alin. 1, punctul 1, litera a pen. instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției directe.
In cauză, este incident și elementul circumstanțial prevăzut de art. 209, alin. 1, litera i pen întrucât inculpatul a săvârșit fapta prin forțarea ușii de acces în imobilul părții vătămate, cu ajutorul unui levier, înlăturând pe altă calc decât cea normală, obstacolul pe care ușa de acces în imobil, încuiată, îl reprezenta în raport de bunurile aliate în interiorul imobilului.
La individualizarea pedepsei la care a fi condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. In acest sens, instanța reține că inculpatul arc 37 de ani, nu are loc de muncă și nici ocupație, a studiat 8 clase, este necăsătorit si are un copil minor, a dovedit perseverență infracțională, săvârșind anterior mai multe fapte de furt calificat, conform fișei de cazier judiciar aliată la filele 15- 17. In prezenta cauză, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei si a arătat că regretă comiterea ei.
In consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 15.03.2002, pct. 1 din rechizitoriu), pedeapsă al cărei cuantum instanța îl apreciază ca fiind adecvat în vederea împlinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
In temeiul art. 1 din Lg. nr. 543/2002, a constatat grațiată în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință.
A pus în vedere inculpatului prev. art. 7 din Lg. nr. 543/2002 privind revocarea beneficiului grațierii condiționate.
2. În data de 07.09.2007, în intervalul orar 12.00-13.00, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B,-.. 9, sector 2. de unde a sustras un telefon mobil marca Sony Ericsson T 290 i, un monitor Samsung, un sistem de boxe marca, o borsetă conținând CD-uri precum și suma 400 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 6-9, fila 68 dup), facturi fiscale (filele 11-13 dup), procesul-verbal de investigare tehnico științifică a locului faptei (fila 14 dup), declarațiile martorilor (fila 49 dup), (filele 58. 59 dup și 110 dosar fond), (filele 78, 79 dup și 101 dosar fond) și HG(filele 80, 81 dup și 100 dosar fond), declarațiile inculpatului (filele 39, 41, 58. 59, 85, 116, 118 dup și 43 dosar fond); procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil marca Sony Ericsson T 290 i, procesele-verbale de recunoaștere a unor bunuri sustrase de pe planșa conținând fotografii judiciare (filele 51, 61, 66-67), procesul-verbal de reconstituire a modului de săvârșire a faptei ( 43 dup), dovada de restituire a unor bunuri sustrase (fila 69 dup).
Astfel, partea vătămată, a susținut că, în data de 07.09.2007, între orele 09,30-17,00, persoane necunoscute au pătruns prin efracție în locuința sa de unde au sustras mai multe bunuri: un monitor marca Samsung tip 913 N, un sistem de sonorizare marca. un telefon mobil marca Sony Ericsson T 290 i (despre care partea vătămată a precizat că prezenta o zgârietură de circa 0,5 cm în partea inferioară), o borsetă conținând mai multe CD-uri și suma de 400.
Susținerile părții vătămate, sub aspectul existenței faptei, se coroborează cu procesul-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei, din cuprinsul căruia rezultă că ușa din lemn care asigură accesul la demisol și la cele două camere aparținând familiei prezenta urme de forțare la nivelul sistemului de asigurare.
Tot sub acest aspect, inculpatul a formulat un autodenunț prin care a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că, în cursul lunii septembrie 2007, la o dată pe care nu și-a mai amintește, în jurul orelor 12,00-13,00, în timp ce se afla pe str. - -, a luat hotărârea de a pătrunde într-un imobil aflat la nr. 24, pentru a sustrage bunuri. Inculpatul a arătat că a forțat cu o șurubelniță ușa de lemn de culoare albă de la intrare și două uși interioare și a pătruns în locuința părții vătămate, de unde a sustras un monitor marca Samsung, un sistem de boxe și o borsetă de culoare neagră conținând CD-uri, pe care le-a introdus în două sacoșe inscripționate, găsite în locuința respectivă. Inculpatul a mai precizat că a transportat bunurile sustrase în zona Pieței și le-a vândut în schimbul sumei de aproximativ 200 de lei, iar monitorul în schimbul sumei de 250 lei, păstrând borsetă cu CD-uri. A mai menționat că s-a folosit de o pereche de mănuși din material textil pentru a nu lăsa urme Ia locul faptei.
Inculpatul a indicai lucrătorilor de poliție, în prezența unui martor asistent, locul și modul concret de comitere a faptei (proces-verbal de reconstituire a modului de săvârșire a faptei, din 30.11.2007 (voi. II, filele 43, 45-47 ).
Inculpatul și-a păstrat poziția și în fața instanței, recunoscând că, în data de 07.09.2007, în jurul orelor dimineții, a pătruns în locuința părții vătămate, situată pe-,. 9, sector 2, B, de unde a sustras un telefon mobil Sony Ericson, un monitor Samsung, un set de boxe marca și o borsetă conținând CD-uri. Inculpatul a precizat că nu își amintește să fi sustras și suma de 400 lei (fila 43).
Susținerile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei se coroborează cu declarațiile martorului, acesta susținând că a cumpărat de la inculpat, în cursul lunii septembrie 2007, în timp ce se afla în, un telefon mobil marca Sony Ericsson, model și niște boxe marca, plătind pentru aceste bunuri suma de 200 lei. Martorul a susținut că a vândut sistemul de boxe, dar a predat lucrătorilor de poliție telefonul mobil marca Sony Ericsson, și nu se constituie parte civilă în procesul penal. Ulterior, telefonul mobil a fost recunoscut de partea vătămată ca aparținându-
Martorul, fratele inculpatului, a declarat că, la începutul lunii septembrie 2007, învinuitul i-a dat două borsete conținând CD-uri cu filme și muzică, una dintre borsete având aplicat un desen în formă de palmier de culoare a galbenă. Martorul a predat borsetele lucrătorilor de poliție, iar la 12.12.2007 atât inculpatul cât și partea vătămată au recunoscut, la sediul Secției 8 Politie, una dintre borsete, care avea aplicat un desen de culoare galbenă, ca fiind borsetă sustrasă în data de 07.09.2007.
Fiind audiat de către instanță, martorul și-a menținut integral declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu a înțeles să dea tăcut alte declarații.
In același sens sunt și declarațiile martorului, fratele părții vătămate, acesta susținând că pe data de 07.09.2007, în jurul orelor 15.00, a fost anunțat de fratele său că s-a pătruns în locuința familiei lor și, deplasându-se la locul faptei a constatat lipsa următoarelor bunuri: un monitor de calculator ), sistemul de boxe audio, suma de 400 lei, un telefon marca Sony Ericson, precum și mai multe CD-uri, fiind recuperate telefonul mobil și o parte dintre CD-uri (fila 100).
Declarația acestuia este confirmată de declarația martorului, tatăl părții vătămate, care a precizat că, din locuința sa au fost sustrase: un monitor de calculator. un sistem audio calculator, mai multe CD-uri și un telefon mobil marca Sony Ericson, care a fost recuperat ulterior, ca și o parte dintre CD-uri (fila 101).
Astfel, instanța nu a reținut afirmația inculpatului potrivit căreia nu își amintește să fi sustras suma de 400 din domiciliul părții vătămate, întrucât ea este contrazisă de cele declarate de partea vătămată ( și de martorul.
In drept, fapta inculpatului constând în aceea că. la data de 07.09.2007, în intervalul orar 12.-l3., a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B,-,. 9, sector 2, de unde a sustras un telefon mobil marca Sony Ericsson T 290 i, un monitor Samsung, un sistem de boxe marca, o borsetă conținând CD-uri precum și suma de 400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 aii. 209, alin. 1. litera i pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin luarea bunurilor mobile (un telefon mobil marca Sony Ericsson T 290 i, un monitor Samsung, un sistem de boxe marca, o borsetă conținând CD-uri precum și suma de 400 lei) din posesia părții vătămate, tară consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept; urmarea imediată a constat în schimbarea situației de fapt a bunurilor, prin trecerea acestora din sfera de stăpânire a părții vătămate în cea a inculpatului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă tocmai din realizarea acțiunii de luare care a avut drept consecință schimbarea situației de fapt a bunurilor și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a mai dispune de ele.
Sub aspectul laturii subiective, potrivit propriilor declarații, inculpatul a acționat cu intenția de a sustrage bunuri, prevăzând rezultatul faptei sale trecerea bunurilor mobile în stăpânirea sa - și urmărind producerea acestui rezultat. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 19, alin. 1, punctul 1, litera a pen. instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției directe.
În cauză, este incident și elementul circumstanțial prevăzut de art. 209. alin. 1, litera i pen. întrucât inculpatul a săvârșit prin forțarea ușii de acces în imobilul părții vătămate, cu ajutorul unei șurubelnițe, înlăturând pe altă calc decât cea normală, obstacolul pe care ușa de acces în imobil, încuiată, îl reprezenta în raport de bunurile aflate în interiorul imobilului.
Împotriva sentinței anterior menționata a declarat apel, in termenul legal prevăzut de art.362 C.P.P. inculpatul.
În dezvoltarea orala a motivelor de apel inculpatul a învederat ca nu este autorul faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa si că poziția procesuala a acestuia in sensul recunoașterii calității de autor a acestor fapte (atât in cursul urmăririi penale cit si in faza cercetării judecătorești, in prima instanța) s-a datorat unei înțelegeri intervenite între acesta si organele de urmărire penala, înțelegerea constând in aceea ca "în schimbul unei computări" inculpatul va recunoaște ca a săvârșit faptele.
Examinând sentința penala apelata prin prisma criticilor formulate si sub toate aspectele de fapt si de drept, in virtutea efectului devolutiv al acestei cai de atac, tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului pentru următoarele considerente:
În vederea reținerii vinovăției inculpatului, a calității de autor a acestuia, in raport de fapta din data de 15.03.2002 săvârșită în dauna părții vătămate, în mod legal si temeinic au fost reținute de instanța de fond următoarele mijloace de proba: plângerea si declarația părții vătămate care coroborate cu declarația martorei si procesul verbal de cercetare la fata locului conduc la concluzia ca in data de 15.03.2002, s-a pătruns prin efracție in locuința pârtii vătămate de unde s-au sustras mai multe bunuri: aparatura electrocasnică, un electrocardiograf, bijuterii, o sacoșă din material textil, declarațiile martorului Dumitreseu (cel care a cumpărat de la inculpat electrocardiograful sustras părții vătămate), procesul verbal de recunoaștere a inculpatului de către martor coroborate cu declarațiile date de inculpat in cursul urmăririi penale si al judecații pe fond a cauzei condus la concluzia ca inculpatului este autorul acestei fapte.
Referitor la fapta din data de 7.09.2007 comisa in dauna părții vătămate din cuprinsul declarațiilor martorului (persoana care a cumpărat de la inculpat in cursul lunii septembrie 2007 un telefon mobil marca Sony Ericson - sustras de la partea vătămata si niște boxe), a procesului verbal de consemnare a recunoașterii de către partea vătămata a telefonului sustras si predat de martorul, a declarațiilor martorului coroborate cu declarațiile date de inculpat in cursul urmăririi penale si in faza cercetării judecătorești pe fond a cauzei, rezulta vinovăția inculpatului, calitatea acestuia de autor si a acestei fapte.
Revenirea de către inculpat asupra poziției procesuale inițiale de recunoaștere a celor doua fapte, in pofida tuturor probelor administrate în cauză, este argumentata de acesta prin susținerea unei pretinse înțelegeri intervenita intre inculpat si organul de urmărire penala in sensul ca in schimbul recunoașterii de către inculpat a calității sale de autor a celor doua fapte organele de urmărire penala vor proceda la efectuarea unei "computări" pe lingă faptul ca susținerea sa nu este cu nimic dovedita, ea nici nu poate fi reținuta întrucât este lipsita de logica, organele de urmărire penala nefiind îndrituite sa procedeze la efectuarea de completări, împrejurare cunoscută de inculpat, date fiind multiplele sale condamnări anterioare.
Mai mult, în reținerea vinovăției inculpatului, instanța de fond nu a avut in vedere exclusiv declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor ci a coroborat mijloacele de proba la care anterior am făcut referire si cu declarațiile inculpatului, concluzionând legal și temeinic că inculpatul a comis cele două fapte.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a formulat recurs, invocând cazul de casare reglementat în art. 3859alin.(1) pct. 14.C.P.P. și motivând că pedeapsa aplicată este prea severă în raport cu circumstanțele reale și cele personale, cu aspectul că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
S-a mai susținut de către recurentul inculpat, prin apărătorul său, că în cauză s-ar impune reducerea cuantumului pedepsei închisorii prin acordarea unei mai mari eficiențe a circumstanțelor atenuante.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea raportându-se la dispozițiile art.3859pct.14 C.P.P. apreciază ca nefondat recursul formulat și pe cale de consecință urmează a-l respinge în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.b C.P.P. în virtutea argumentelor ce vor fi înfățișate.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pedeapsă rezultantă în urma aplicării art.36 alin.2 Cod penal cu consecințele contopirii a patru pedepse rezultante dispuse prin sentința penală nr.166/03.03.2009 respectiv 3 pedepse a câte 7 ani și 3 luni închisoare și o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.74/01.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 De precizat că pedepsele de 7 ani și 3 luni închisoare (cele 3) și de 8 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul au rezultat ca și consecință a revocării beneficiului grațierii, în sensul art.7 din Legea nr.543/2002, privind pedepsele de: 3 ani și 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1384/08.09.2004a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare; 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.50423.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare; 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2144/08.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare și, în fine, 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1459/15.09.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin nerecurare.
Mai reține Curtea că inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Referitor la controlul ce urmează a fi exercitat de C, se impune precizarea că acesta se va circumscrie cazului de casare invocat pe calea recursului respectiv aplicarea unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal, știut fiind că asupra fondului pricinii nu se mai poate efectua vreo cenzură jurisdicțională asupra faptelor constatate decizând în mod suveran ultima instanță de fond.
Prin urmare, în prezenta cauză, judecarea recursului are în esență ca obiect decizia atacată, iar nu procesul, neaflându-se în ipoteza cu caracter excepțional în care legiuitorul a prevăzut în mod expres reținerea și evocarea fondului.
Recurentul inculpat invocă greșita individualizare a pedepsei, criticând soluțiile dispuse în cauză sub aspectul aplicării de către prima instanță, cu consecința menținerii de către instanța de apel, a unei pedepse stabilite într-un cuantum mult prea mare, prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei, dar și personale al recurentului inculpat.
Analizând elementele ce descriu activitatea infracțională reținută a fi fost săvârșite de către recurentul inculpat, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, cu accent pe antecedența sa penală, astfel cum a fost ea prezentată în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză și care au determinat regimul și tratamentul sancționator al acestuia, Curtea apreciază că la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de judecată a ținut cont de criteriile statuate în art.72 alin.1 Cod penal. Astfel, au fost avute în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale ale pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de furt calificat prin pătrunderea prin efracție în locuințele părților vătămate și sustragerea bunurilor, în condițiile în care o parte din activitatea infracțională s-a desfășurat în termenele de încercare ale grațierilor condiționate de care beneficiase inculpatul prin sentința penală nr.1384/08.09.2004;nr.504/23.02.2005; sentința penală nr.2144/08.12.2004 și respectiv sentința penală nr.1459/15.09.2004al Judecătoriei Sectorului 1
Mai mult, inculpatul a săvârșit una din faptele ce s-a înscris în obiectul judecății, în intervalul de timp de la eliberarea sa condiționată din executarea unei pedepse rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.177/25.01.2007 a Judecătoriei Giurgiu ) și până la îndeplinirea duratei acestei pedepse, ceea ce a determinat de către instanță aplicarea art.61 alin.(1) teza a II-a Cod penal, în sensul revocării acestui beneficiu.
Rezultă, așadar, că la momentul individualizării judiciare a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanța de judecată a trebuit să țină seama de starea de recidivă, în cazul recurentului fiind incidente atât dispozițiile art.37 alin.1 lit.a cât și art.37 alin.1 lit.b
Cod PenalPe lângă starea de agravare a pedepsei constând în recidiva sub cele 2 forme, postcondamnatorie și postexecutorie, chiar dacă facultativă organul judiciar a ținut cont la individualizarea judiciară a pedepsei de ansamblul circumstanțelor reale și personale, deci atât de cele cu caracter obiectiv, ce exprimă acea relație de la faptă către ambianța acesteia și care dau specificul faptei concrete sub raportul gradului de pericol social al acesteia cât și de cele cu caracter subiectiv, constând în stări, situații, calități ce stau împrejurul inculpatului, exprimând o relație de la persoana sa către biografia lui și îl caracterizează sub raportul periculozității sale.
Și în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.P.P. Curtea constată că cerințele legii au fost îndeplinite, aplicarea acestei pedepse privative de drepturi secundară (alăturată) ce însoțește pedeapsa principală a închisorii făcându-se în acord cu jurisprudența CEDO.
S-a ținut seama că față de natura faptelor săvârșite de recurentul inculpat, nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, respectându-se astfel hotărârea Hirst Marii Britanii în care CEDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative aplicată, în mod automat, tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, ce nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național, reprezintă o încălcare a art.3, Protocol1 la Convenție.
Prin urmare, Curtea nu constată existența în cauză a vreunei erori de fapt și de drept determinată de individualizarea necorespunzătoare a pedepselor aplicate recurentului inculpat, în raport cu împrejurările la care se referă art.72 Cod penal, anume la cele în care s-a săvârșit fapta ori la cele referitoare la persoana inculpatului luând în considerare împrejurările de fapt reținut prin hotărârile atacate, instanța de recurs concluzionează că pedeapsa aplicată nu este prea severă sau prea blândă, ci dimpotrivă se constituie într-o măsură de constrângere adecvată și un mijloc de educare a recurentului, de natură și în măsură să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.
În virtutea considerentelor ce preced în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 326/A/20.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care 200 lei onorariul avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 326/A/20.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului din care 200 lei onorariul avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./27.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache, Daniela
