Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1399/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1891/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1399
Ședința publică de la 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 418/A din 2 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimatele părți civile și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intrebat fiind, după ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept,recurentul inculpat arată că își menține declarațiile date anterior.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, susține oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris și depuse la dosar, arată că acestea se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică decizia instanței de apel sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului. Astfel, susține că instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare,iar TRIBUNALUL BUCUREȘTIa redus-o la 4 ani închisoare - pedeapsă pe care o apreciază nelegală și netemeinică - în raport de fapta comisă, prejudiciul creat, atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și față de antecedentele penale ale acestuia. Recurentul a suferit anterior o condamnare de 7 ani închisoare pentru tâlhărie, pedeapsă din care a fost liberat condiționat, revenind în fața instanței pentru că a comis o nouă faptă. Apreciază că și față de această ultimă pedeapsă pentru care a fost liberat condiționat, nu i se poate aplica acum o pedeapsă cu mult mai mică, având în vedere că persistă în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.
Apărătorul recurentului inculpat arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală.
În ceea ce privește primul motiv, consideră că instanța a comis o gravă eroare de fapt și - în principal - solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală dat fiind că fapta nu a fost comisă de inculpat.
În subsidiar, în măsura în care se va trece peste acest aspect, solicită redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege,cu reținerea circumstanțelor personale și reale ale comiterii faptei și circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a,b,c Cod penal și art. 76 Cod penal.
Motivul al treilea de recurs vizează reducerea termenului pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal.
motiv vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea disp.art.81/1 Cod penal sau art. 86/1 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, solicită în principal respingerea cererii de acordare de daune materiale pentru părțile vătămate. Inculpatul nu a deținut niciodată bunurile acestora și nu are cum să răspundă în solidar alături de. Pe de altă parte, toate bunurile au fost recuperate de părțile vătămate.
În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală solicită a se constata că nici până la acest moment fapta care este pusă în sarcina clientului său nu a fost probată cu certitudine,solicitând a se aplica principiulin dubio pro reoîn favoarea recurentului. Pe de altă parte, solicită a se da o mai mare eficiență prezumției de nevinovăție, a se avea în vedere că înregistrarea video nu a putut fi expertizată și nu există certitudinea că ar apărea în acea filmare. În acest sens urmează a se ține cont și de faptul că Institutul Național de Expertize Criminalistice a susținut că nu poate preciza cu certitudine cui aparțin imaginile de pe CD-ul adus în fața instanței pentru vizionare.De asemenea, solicită a se reține și declarația lui, care și-a recunoscut fapta și a declarat că el a participat la săvârșirea infracțiunii împreună cu și nu cu.
În ceea ce privește solicitarea de redozare a pedepsei, susține că încă din faza de urmărire penală s-au depus la dosar acte medicale din care rezultă că recurentul are grave probleme de sănătate, este bolnav psihic și necesită tratament de urgență.
Cu privire la starea de recidivă, arată că faptele pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, au fost comise în minorat.
Față de toate cele expuse mai sus solicită admiterea recursului și - în principal - achitarea inculpatului, iar dacă se va trece peste această apărare, în subsidiar - redozarea pedepsei.
În ceea ce privește recursul parchetului, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Față de susținerile apărătorului recurentului inculpat,Curteaprecizează că inculpatul a renunțat la expertiza psihiatrică, iar fapta la care s-a făcut referire și care atrage recidiva nu a fost comisă în minorat și are repercusiuni asupra modalității de executare a pedepsei.
Reprezentantul parchetului având cuvântul cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală solicită a fi respins ca nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a participat la comiterea faptei, astfel cum rezultă din declarațiile coinculpatului, precum și din înregistrarea video de la domiciliul părți vătămate.
În ceea ce privește opoziția cum că acea înregistrare nu ar fi certificată, urmează a se avea în vedere că, deși a solicitat certificarea înregistrării de către un institut de expertizare, inculpatul singur a renunțat la această probă.Instanța, fiind edificată cu privire la persoanele ce au participat la comiterea faptei, nu a solicitat din oficiu să se facă acea expertizare.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.385/9 pct. 14 Cod procedură penală,solicită a fi respins ca nefondat, avându-se în vedere motivele de recurs ale parchetului. De asemenea, solicită a fi avută în vedere și starea de recidivă, care nu poate atrage decât modalitatea efectivă de executare a unei pedepse aplicate.
Cu privire la solicitarea de reducere a pedepselor complementare, reprezentantul parchetului susține că nu au fost aplicate în cauză astfel de pedepse pentru a putea fi reduse.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că în urmă cu 6 luni a depus la dosar un înscris din care rezultă că inculpatul i-a cerut 2000 euro pentru a spune adevărul, respectiv că nu a luat parte la comiterea infracțiunii. Se consideră nevinovat și este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.404/22.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul penal nr-, în baza art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.l lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.
In baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.130/2003 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4637/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat de 544 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.
In baza art.350 alin.l Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
In baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la 3.03.2009 la zi.
În baza art.208 alin. 1 - 209 alin.l lit.a, i Cod penal cu aplicarea art.74 alin.l lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.
In baza art.350 alin.l Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 2.03.2009 la zi.
În baza art.14 Cod proc. pen. raportat la art.346 alin.1 Cod proc. pen. inculpații au fost obligați în solidar la despăgubiri materiale către părțile civile și, în cuantum de 100 euro, 20 de dolari și 10.000 lei
In baza art.118 lit.f Cod penal s-a confiscat de la numitul bucata de materie solidă de culoare maronie, formă pătrată cu laturi de 3x4 cm, cutia cu plicuri de ceai marca în interiorul căreia se află o substanță solidă de culoare maronie, cu dimensiuni de 2x4 cm. ridicată cu ocazia efectuării percheziției din 2.03.2009 și de la inculpatul substanța de culoare maronie cub de 1x1cm. ridicată cu ocazia efectuării percheziției din data de 4.03.2009.
In baza art. 191 alin.l Cod proc. pen. inculpatul a fost obligat la 450 lei cheltuieli judiciare către stat și inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în ziua de 2.02.2009, în jurul orei 10:00, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul și cu numitul în zona Militari, sector 6. Numitul --a propus să meargă în zona Drumul pentru a sustrage bunuri dintr-o locuință, toți trei deplasându-se, astfel, în zona cartierului ANL. în jurul orei 12,00, cei trei au ajuns la domiciliul părților vătămate situat în B, - -, -.l,.4,.33, sector 6. Inculpatul a spart butucul ușii de acces cu o cheie franceză și toți trei au pătruns în locuință, de unde au sustras următoarele bunuri: cameră video Sony, laptop 1 alb, laptop HP DV 900, cameră foto digitală, cheile de contact ale unui auto marca Audi Q7, touch 8 giga, 1 lanț din aur de aproximativ 40 de grame, o verighetă din aur, un telefon Samsung, un telefon Nokia 111 Oi, un telefon Motorola Kl, un suport pentru laptop, un parfum, 100 euro, 20 de dolari, cod de siguranță pentru multiplicat chei marca, carte de identitate, cameră de supraveghere și o haină de piele. După aproximativ 20 de minute, cei trei au părăsit locuința părților vătămate și au împărțit bunurile sustrase.
Inculpatul a relatat faptul că a observat că inculpatul și numitul au sustras un laptop HP, o cameră video Sony și un aparat foto digital.
Bunurile pe care le-a primit el în urma săvârșirii faptei au fost laptop-ul, -ul și cele trei telefoane mobile. -ul și -ul le-a vândut martorului contra sumei de 900 lei, spunându-i acestuia despre proveniența bunurilor din furt, iar telefoanele Samsung și Motorola i le-a dat unui prieten, pe nume "", urmând ca acesta să le vândă ulterior și să-i dea suma de 300 lei. Ulterior, cu ocazia audierii de către judecător, inculpatul a revenit și a declarat că a vândut toate bunurile sustrase numitului. Tot acestuia i-a prezentat și laptop-ul HP, sustras de numitul, solicitând suma de 1000 lei, însă nu a mai dorit să-1 cumpere, motiv pentru care inculpatul i-a restituit laptop-ul HP lui.
Inculpatul a mai declarat că nu cunoaște ce au făcut și inculpatul cu bunurile sustrase de ei.
Martorul i-a vândut lui telefoanele mobile Samsung și Motorola Kl, ambele pentru suma de 150 lei. Telefonul mobil Motorola Kl a fost recuperat de organele de poliție de la martorul, iar telefonul mobil marca Samsung, de la mama acestuia, martora. In același sens martorii și declară că martorul i-a vândut lui telefoanele mobile Samsung și Motorola Kl, ambele pentru suma de 150 lei. Telefonul mobil Motorola Kl a fost astfel recuperat de la martorul.
Cele relatate de martorul s-au coroborat cu declarațiile martorilor și, în cauză fiind efectuate și recunoașteri din planșe fotografice.
La reținerea acestei situații de fapt s-au avut în vedere următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate și, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, înscrisuri doveditoare a provenienței bunurilor părților vătămate, proces-verbal de recunoaștere a telefonului mobil Nokia lllOi de către partea vătămată, dovadă de predare a telefonului mobil Motorola de către martorul, proces-verbal de restituire a bunurilor sustrase și recuperate, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografică inculpatului de către martori, proces-verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către inculpatul, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, declarațiile martorilor, și, înregistrare audio-video pe suport CD cu imagini ale inculpatului, în cadrul înregistrării, imprimate pe suport de hârtie și declarația inculpatului dată pe parcursul urmăririi penale la data de 2.03.2009.
In drept, fapta inculpaților și, care la data de 02.02.2009, împreună cu oat reia persoană de sex masculin, în jurul orei 12:30, prin efracție, au pătruns în locuința părților vătămate și de unde au sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin fapta de sustragere și însușire pe nedrept de bunuri aparținând persoanelor vătămate, a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia, specifică acestei infracțiuni. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedare. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate au dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (contravaloarea bunurilor sustrase), precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă.
Instanța fondului a reținut că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită în formă agravată. Astfel, instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, fiind incidentedisp.art.209alin.l lit.a Cod penal și prin efracție, prin ruperea butucului de la ușa de acces în locuința părților vătămate, fiind incidentedisp.art.209alin.l lit.i Cod penal.
In privința laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și urmărind producerea rezultatului, bunul fiind luat în scopul însușirii pe nedrept. Intenția inculpaților a rezultat din modul de săvârșire a faptei, din mijloacele de probă administrate.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța fondului a avut în vedere, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpaților.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de cei doi inculpați, instanța fondului a apreciat că acesta este ridicat, infracțiunea fiind săvârșită după pătrunderea prin efracție în locuința părților vătămate,valoarea prejudiciului este ridicată, prejudiciul fiind parțial recuperat de partea vătămată.
Totodată, instanța fondului a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita fiecărui inculpat.
Pe latură civilă, instanța fondului a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpați și nerestituite. Astfel, din locuința părților vătămate s-au sustras următoarele bunuri: cameră video Sony, laptop 1 alb, laptop HP DV 900, cameră foto digitală, cheile de contact ale unui auto marca Audi Q7, touch 8 giga, 1 lanț din aur de aproximativ 40 de grame, o verighetă din aur, un telefon Samsung, un telefon Nokia 11 lOi, un telefon Motorola Kl, un suport pentru laptop, un parfum, 100 euro, 20 de dolari, cod de siguranță pentru multiplicat chei marca, carte de identitate, cameră de supraveghere și o haină de piele. Din aceste bunuri au fost restituite părților civile următoarele bunuri: un telefon Samsung, un teîeforT Nokîa Oi, uri telefon Motorola Kl, un touch 8 giga. Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, fila55,rezultă că laptop 1 alb a fost achiziționat pentru suma de 1299,90 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și .
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii atacate și in fond achitarea in baza art.l1 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, întrucât prin probele administrate nu este dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului. In subsidiar se solicită reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat următoarele:
La termenul de judecată din 02.07.2009, fixat pentru soluționarea apelului, inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă apelul.
Astfel, prin rechizitoriul din data de 26.03.2009, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr.l406/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1 - 209 alin.l lit.a,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.l lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificatprev.deart.208 alin. 1-209 alin.l lit. a, i Cod penal, reținându-se că la data de 03.02.2009, partea vătămată a formulat o plângere în care a sesizat că în perioada 01.02.2009, ora 17:00-03.12.2009, ora 01:15, persoane necunoscute au pătruns prin ruperea butucului yalei ușii de acces în locuință, de unde a sustras o cameră video Sony, un laptop 1, un laptop HP, o cameră foto digitală, un Apple, o cameră video de supraveghere, un telefon mobil Samsung, un telefon mobil Motorola Kl și un telefon Nokia lllOi, cheile și actele autoturismului părții vătămate, bijuterii, produse cosmetice și vestimentare, estimând valoarea prejudiciului la suma de 43.000 lei.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt temeinic dovedite cu probele administrate în cauză, judicios analizate și corect evaluate de către instanța de fond.
Astfel, critica inculpatului cu privire la reținerea greșită în sarcina sa a comiterii infracțiunii de furt calificat este nefondată.
Tribunalul a constatat, însă, ca fiind întemeiat motivul de apel al inculpatului care vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal și legii speciale nr.678/2001 care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptei (în timpul zilei, prin efracție) precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului care este recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit.a Cod penal, lucru ce a generat nereținerea circumstanțelor atenuante.
Însă, deși nu a reținut circumstanțe atenuante Tribunalul a apreciat că prima instanță a aplicat o pedeapsă într-un cuantum ridicat inculpatului luând în considerare astfel, doar calitatea de recidivist a inculpatului fără să țină seama de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, astfel că se apreciază că pentru realizarea și a scopului preventiv-educativ al pedepsei se impune reducerea pedepsei până la cuantumul de 4 ani închisoare. Sub acest aspect Tribunalul a desființat în parte sentința penală apelată.
S-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu privarea de libertate pe perioada îndelungate ar avea efecte contrare celor stipulate în dispozițiile art.52 Cod penal, întrucât pe parcursul perioadei de detenție persoanele condamnat pierd contactul cu realitatea obiectivă a societății românești, astfel că odată lăsați în libertate se află în imposibilitatea de a se mai adapta acestei realități.
Cât privește solicitarea apelantului inculpat de pronunțare a unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.c Cod pr.pen. a constatat că aceasta este nejustificată întrucât prima instanță a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a ajuns la concluzia că inculpatul se face vinovat de fapta de furt calificat, pentru care Ia și condamnat. In acest sens avându-se în vedere plângerea și declarațiile părților vătămate și, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, înscrisuri doveditoare a provenienței bunurilor părților vătămate, proces-verbal de recunoaștere a telefonului mobil Nokia 111 Oi de către partea vătămată, dovadă de predare a telefonului mobil Motorola de către martorul, proces-verbal de restituire a bunurilor sustrase și recuperate, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografică inculpatului de către martori, proces-verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către inculpatul, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, declarațiile martorilor, și, înregistrare audio-video pe suport CD cu imagini ale inculpatului, în cadrul înregistrării, imprimate pe suport de hârtie și declarația inculpatului dată pe parcursul urmăririi penale la data de 2.03.2009.
Reevaluând, în consecință, întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai situația redată mai sus.
Prin decizia penală nr.418A/2.07.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I penală în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.404/22.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B în dosarul nr-.
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.2 lit.a Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. teza a II a și b Cod penal.
S-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.404/22.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul penal nr-.
S-a desființat în parte sentința penală apelată si în fond rejudecând:
In baza art.208 al.l- 209 al.l lit.a,i Cod penal cu aplic art.37 al.l lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 02.09.1984 în B, CNP -, deținut în Penitenciarul Rahova - la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II a si b Cod penal.
In baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr.130/2003 pronunțata de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4637/2003 de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta condamnare ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 al. 1 lit.a teza a II a si b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus prevenția de la 03.03.2009 la zi.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul, pe care-1 obligă la 220 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă hotărârii au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul criticându-le pe aspectul nelegalității și netemeiniciei după cum urmează:
-Parchetul privitor la reducerea nejustificată a pedepsei aplicată inculpatului în raport de fapta săvârșită furt din locuință, în condițiile recidivei postexecutorii și a prejudiciului creat după cum și a atitudinii oscilante pe parcursul cercetărilor,
-inculpatul, vizând nevinovăția sa așa cum a învederat și la instanțele anterioare ceea ce ar conduce la achitare în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, în subsidiar, o redozare a pedepsei aplicare cu reținerea circumstanțelor atenuante și executarea ei în libertate.
Totodată solicită redozarea termenului de executare a pedepsei complementare și respingerea pretențiilor părților vătămate întrucât nu a deținut niciodată bunurile acestora, nu are de ce să răspundă în solidar cu inculpatul cu atât mai mult cu cât ele au fost recuperate.
În drept, invocă dispozițiile art.385/9 pct.18 și 14 Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de Parchet este fondat și va fi admis în timp ce al inculpatului apare nefondat și se va respinge.
Situația de fapt, reținută de instanțele ierarhic inferioare, în baza materialului probator, judicios analizat, a avut în baza plângerea și declarațiile părților vătămate și, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, înscrisuri doveditoare a provenienței bunurilor părților vătămate, proces-verbal de recunoaștere a telefonului mobil Nokia lllOi de către partea vătămată, dovadă de predare a telefonului mobil Motorola de către martorul, proces-verbal de restituire a bunurilor sustrase și recuperate, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografică inculpatului de către martori, proces-verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către inculpatul, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, declarațiile martorilor, și, înregistrare audio-video pe suport CD cu imagini ale inculpatului, în cadrul înregistrării, imprimate pe suport de hârtie și declarația inculpatului dată pe parcursul urmăririi penale la data de 2.03.2009.
Pe baza lor, coroborat cu audierea inculpaților în instanță ca și a martorilor și părților vătămate a rezultat că în ziua de 2.02.2009, în jurul orei 10:00, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul și cu numitul în zona Militari, sector 6. Numitul --a propus să meargă în zona Drumul pentru a sustrage bunuri dintr-o locuință, toți trei deplasându-se, astfel, în zona cartierului ANL. în jurul orei 12,00, cei trei au ajuns la domiciliul părților vătămate situat în B, - -, -.l,.4,.33, sector 6. Inculpatul a spart butucul ușii de acces cu o cheie franceză și toți trei au pătruns în locuință, de unde au sustras următoarele bunuri: cameră video Sony, laptop 1 alb, laptop HP DV 900, cameră foto digitală, cheile de contact ale unui auto marca Audi Q7, touch 8 giga, 1 lanț din aur de aproximativ 40 de grame, o verighetă din aur, un telefon Samsung, un telefon Nokia 111 Oi, un telefon Motorola Kl, un suport pentru laptop, un parfum, 100 euro, 20 de dolari, cod de siguranță pentru multiplicat chei marca, carte de identitate, cameră de supraveghere și o haină de piele. După aproximativ 20 de minute, cei trei au părăsit locuința părților vătămate și au împărțit bunurile sustrase.
Inculpatul a relatat faptul că a observat că inculpatul și numitul au sustras un laptop HP, o cameră video Sony și un aparat foto digital.
Bunurile pe care le-a primit el în urma săvârșirii faptei au fost laptop-ul, -ul și cele trei telefoane mobile. -ul și -ul le-a vândut martorului contra sumei de 900 lei, spunându-i acestuia despre proveniența bunurilor din furt, iar telefoanele Samsung și Motorola i le-a dat unui prieten, pe nume "", urmând ca acesta să le vândă ulterior și să-i dea suma de 300 lei. Ulterior, cu ocazia audierii de către judecător, inculpatul a revenit și a declarat că a vândut toate bunurile sustrase numitului. Tot acestuia i-a prezentat și laptop-ul HP, sustras de numitul, solicitând suma de 1000 lei, însă nu a mai dorit să-1 cumpere, motiv pentru care inculpatul i-a restituit laptop-ul HP lui.
Inculpatul a mai declarat că nu cunoaște ce au făcut și inculpatul cu bunurile sustrase de ei.
Martorul i-a vândut lui telefoanele mobile Samsung și Motorola Kl, ambele pentru suma de 150 lei. Telefonul mobil Motorola Kl a fost recuperat de organele de poliție de la martorul, iar telefonul mobil marca Samsung, de la mama acestuia, martora. In același sens martorii și declară că martorul i-a vândut lui telefoanele mobile Samsung și Motorola Kl, ambele pentru suma de 150 lei. Telefonul mobil Motorola Kl a fost astfel recuperat de la martorul.
Cele relatate de martorul s-au coroborat cu declarațiile martorilor și, în cauză fiind efectuate și recunoașteri din planșe fotografice.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat pe motiv că nu ar fi săvârșit fapta, apare nefondată și, în mod corect, prima instanță și cea de control judiciar nu au avut-o în vedere după cum nici în prezentul recurs în care în baza acelorași probatorii, nu a rezultat o situație contrară așa cum s-a reținut mai sus, poziția inculpatului fiind singulară.
Hotărârile pronunțate cuprind motivele pe care se întemeiază în concordanță cu probele administrate, fără a exista o contradicție între ceea ce spun instanțele și cele demonstrate astfel că nu există o gravă eroare de fapt care să atragă cazul prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că prima instanță a acordat eficiență deplină criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și în acord cu limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracțiunea de furt calificat, de la 3 la 15 ani, a pericolului social al faptei săvârșite - o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanei, prin acțiuni conjugate a mai multor infractori, care nu au pregetat să pătrundă în locuința părților vătămate, ziua în amiaza mare și să sustragă o serie de bunuri, datele care caracterizează persoana inculpatului - recidivist postcondamnatoriu, liberat condiționat dintr-o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie, pentru care nu se împlinise termenul la care se considera executată, fără să acorde semnificația cuvenită acestei liberări înainte de termen, se apreciază că prima instanță a făcut o corectă și justă individualizare și dozare, aplicând inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare iar clemența manifestată de instanța de apel nu-și găsește justificarea.
Dată fiind starea de recidivă în care se află, inculpatul nu poate beneficia de o suspendare condiționată sau sub supraveghere a pedepsei urmând aoe xecuta în regim penitenciar nefiind incidente dispozițiile art.81 și 86/1 Cod penal.
Aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi (în cazul de față dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și cea de a ocupa o funcție implicit exercițiul autorității de stat) a fost atrasă de pedeapsa stabilită de instanță ca și față de natura și gravitatea faptei comise, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, pe toată durata executării pedepsei reținându-se în mod just că dreptul de a alege nu îi va fi interzis pentru a exista o proporționalitate a respectării lor dar și pentru că nu există nedemnitate în executarea ei.
În ceea ce privește obligarea inculpatului la despăgubiri civile s-a apreciat corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiilor art.998-999 cod civil fiind întrunite condiția existenței unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre ele și vinovăția inculpaților.
Prin urmare, în măsura dovedirii lor la, instanța de fond le-a admis corect în temeiul dispozițiilor art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.1003 Cod civil, având în vedere că fapta ilicită este imputabilă ambilor inculpați din cauză drept pentru care vor răspunde solidar în acoperirea prejudiciului de 100 Euro, 20 USD și 10.000 lei cu titlu de contravaloare a bunurilor sustrase și nerestituite.
Pentru considerentele mai sus expuse, numai recursul Parchetului pe aspectul individualizării pedepsei apare fondat și în baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală va fi admis, casată decizie Tribunalului București și menținută hotărârea primei instanțe cu privire la inculpatul.
Aceleași considerente reținute, vădesc caracterul nefondat al recursului promovat de inculpat drept pentru care în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins.
În baza art.385/16 raportat la art.381 Cod procedură penală va fi dedusă arestarea preventivă de la 3.03.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI formulat împotriva deciziei penale nr.418/2009 a Tribunalului București Secția I Penală.
Casează în parte decizia apelată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și menține sentința primei instanțe cu privire la acest inculpat.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva aceleași decizii penale.
Deduce prevenția de la 03.03.2009 la zi.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și la 200 lei, cu același titlu în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
a
Red.-21.10.2009
Dact.EA-23.10.2009/2ex
-Jud.; Gh.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
