Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1416/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1937/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1416
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.405/A/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire depusă la dosar nr.-/22.09.2009 (fila 18 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea persoanei solicitate, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată astfel încât acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, astfel încât inculpatul a fost trimis în judecată pentru că la data de 22.01.2009 a încercat să sustragă bunuri din geanta părții vătămate, deschizând fermoarele și introducând mâna în interior, fără a găsi însă nimic de valoare, fiind surprins imediat de lucrătorii de poliție. În fața primei instanțe inculpatul fiind condamnat, după o analiză riguroasă a probele administrate, iar instanța de apel a admis apelul declarat de inculpatul și a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În opinia Parchetului fapta există și a fost săvârșită de inculpat și dovedită, avându-se în vedere probele care sunt certe și indiciile care dau certitudine în plus acestor probe certe și cele două declarații din cursul urmăririi penale care se coroborează cu toate celelalte probe, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel și menținerea hotărârii dată de instanța de fond, cu deducerea integrală a perioadei arestului preventiv, respectiv 22.01.2009 - 19.06.2009 când inculpatul a fost pus în libertate.
În subsidiar, solicită Curții, în ipoteza în care s-ar constata că instanța de apel ar avea dreptate, precum că inculpatul nu ar fi săvârșit această infracțiune, temeiul în baza căreia s-a dispus soluția de achitare art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală schimbarea temeiului din art. 10 lit. a Cod procedură penală în art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită respingerea recursului formulat de Parchet ca nefondat, apreciază că soluția instanței de apel legală și temeinică, întrucât nu sunt probe certe care să dovedească vinovăția inculpatului.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de avocat
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 226/04.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B în baza art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. f Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teze a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 22.01.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 893/P/2009 din data de 09.02.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 3 B la data de 11.02.2009 sub nr-, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. f Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că, la data de 22.01.2009, în jurul orei 07,00, în timp ce se afla în tramvaiul liniei 25, între stațiile Muzeul și M, inculpatul a încercat să sustragă din geanta părții vătămate, după ce în prealabil a desfăcut fermoarul genții. Nereușind să sustragă nici un bun de la partea vătămată, inculpatul a coborât din tramvai la stația M, moment în care a fost imobilizat de lucrătorii de poliție.
Situația de fapt prezentată în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorului ocular, procesele - verbale de recunoaștere a inculpatului din planșe foto de către partea vătămată și martorul, în prezența martorului -asistent, precum și planșele fotografice aferente, declarațiile inculpatului, care a negat constant săvârșirea faptei, atitudinea sa fiind apreciată de procuror ca nesinceră, considerând că susținerile sale sunt combătute de probele administrate în cauză, ce se coroborează, dovedindu-i vinovăția.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, învederând că nu a suferit nici un prejudiciu prin săvârșirea faptei, aceasta rămânând în forma tentativei.
Apelul declarat de inculpat a fost admis prin decizia penală nr.405/16.06.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, s-a desființat sentința apelată și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. f Cod penal.
În baza art. 140 alin. 1 lit. b Cod procedură penală s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luate față de apelantul - inculpat, pe numele căruia s-a emis nr. 12/22.01.2009.
În baza art. 140 alin. 3 Cod procedură penală și art. 350 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a apelantului - inculpat dacă nu este deținut în altă cauză.
S-a luat act că apelantul - inculpat a fost reținut și arestat în altă cauză începând cu data de 22.01.2009 și până în data de 19.06.2009.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Tribunalul a apreciat că probele administrate nu sunt în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție, fiind redate declarațiile părților luate la urmărirea penală și la judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul, solicitând menținerea hotărârii primei instanțe.
Recursul este fondat.
Situația de fapt reținută în mod corect de prima instanță a fost redată de către în cuprinsul declarațiilor date în faza de urmărire penală în care a arătat că aflându-se în tramvaiul 25, care era aglomerat și fiind împins din spate de, s-a întors să vadă ce se întâmplă, moment în care l-a observat pe inc. având mâna dreaptă în interiorul genții pe care o purta pe umăr, imediat tramvaiul oprind în stația M unde inc. a coborât grăbit, fiind imobilizat de agenții de poliție. Ulterior, martorul și l-au recunoscut din planșa fotografică pe inc..
În fața instanței de fond, martorul a revenit asupra declarațiilor inițiale, susținând că nu l-a văzut pe inc. introducând măna în geanta și că declarațiile anterioare i-au fost dictate de organele de poliție. Nu-și explică cum a declarat în fața instanței că martorul i-ar fi zis că l-a văzut pe inc. cu mâna introdusă în geantă.
In vederea înlăturării oricărui dubiu cu privire la șirul evenimentelor,urmare acordul inc., instanța a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, care a concluzionat că s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului în privința răspunsurilor negative la întrebările dacă a băgat mâna în geanta persoanei aflate în fața sa și dacă a deschis fermoarul de la geanta persoanei aflate în fața sa. "în discuția purtată cu examinatorul, inc. afirmă că în dimineața de 22.01,2009 se afla în tramvaiul 25, iar se afla în fața lui".
Instanța de apel, procedează la audierea inc. care comiterea infracțiunii, arătând că nu-și amintește să o fi văzut pe în tramvaiul 25 și că nu a deschis nici o geantă pe durata călătoriei. De asemenea este audiată care confirmă că martorul s-a aflat în fața sa, pe scară, dar că acesta nu i-ar fi spus că l-ar fi văzut pe inculpat umblându-i în geantă.
A afirmat că la urcarea în tramvai geanta era închisă, pentru ca la coborâre să constate că fusese deschisă. că martorul nu avea cum să-l vadă pe inc,întrucât era cu spatele la și că dacă așa declarase acesta în faza de urmărire penală, așa se întâmplase.
Apreciem că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt cu consecința pronunțării unei greșite soluții de achitare a inc..
Urmare celor două probe administrate din nou în faza apelului și reinterpretării materialului probator, instanța de apel a ajuns la concluzia că contradicțiile dintre declarațiile părții vătămate și martori din faza de urmărire penală și din faza judecății în fond sunt esențiale, ridicând un dubiu rezonabil asupra stabilirii vinovăției inculpatului.
De asemenea sunt puse sub semnul îndoielii chiar și declarațiile constante ale cum că avea anterior călătoriei cu tramvaiul geanta închisă, iar la coborâre să o constate deschisă, precum și faptul că martorul asistent nu putea atesta că recunoașterea după planșe foto a inc. de către și martorul era expresia propriilor lor convingeri sau reprezenta sugestia organelor de poliție.
Astfel, instanța de control judiciar a ignorat aspectele esențiale asupra cărora toate părțile au prezentat o versiune identică. Astfel, încă din faza de urmărire penală, a arătat că nu l-a văzut pe inculpat umblându-i în geantă, însă a sesizat că acesta se afla în spatele său și-l tot împingea. De asemenea arată că martorul s-a aflat în fața sa, fiind cel care a și observat cum inculpatul îi umbla în geantă. Martorul, în faza de urmărire penală arată că deși era în fața aflate pe scara tramvaiul și cu spatele la și inc, datorită aglomerației și faptului căinc.seîmpingea în, iar în martor, a observat cum inc. avea mâna în geanta
Inclusiv inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că s-a aflat în tramvai lângă partea vătămată, declarație pe care și-o menține în momentul expertizei asupra comportamentului simulat, din faza de cercetare judecătorească.
În fața instanței de fond, își menține poziția procesuală, explicând curent poziționarea martorului față de el și inculpat, confirmând încă o dată cele declarate de martor în faza de urmărire penală cu privire la observarea activității infracționale a inculpatului.
Inculpatul audiat la fond a confirmat atât poziționarea sa față de, faptul că acesta avea o geantă pe umăr, dar negând comiterea faptei.
Singura schimbare în declarații o are martorul, care în ciuda propriilor declarații date în faza de urmărire penală, a celor consemnate în procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiilor a arătat că de fapt nu l-a văzut pe inculpat acționând asupra genții, și susținând neverosimil că deși nu a fost sugestionat, presat sau amenințat de organele de poliție a dat declarațiile respective întrucât se grăbea să ajungă la locul de muncă!?
Această declarație a fost în mod temeinic înlăturată de instanța de fond nefiind susținută de nici o probă administrată în cauză.
Mai mult decât atât, urmare testării la poligraf s-au reținut indici ai comportamentului simulat al inculpatului cu privire la comiterea faptei. Cu ocazia acestei testări, liber de orice presiune, inculpatul a afirmat că în fața sa pe scara tramvaiului se afla .
În fața instanței de apel, brusc inculpatul nu-și mai aduce aminte de prezența întramvai, iar"uită" că martoruli-a spus că l-a văzut peinc. umblându-i în geantă, făcând o serie de presupuner
Aceste declarații par a fi suficiente instanței de apel pentru a ignora întreg ansamblu probator, deși exproprius sensibus constată că inculpatul face declarații nesincere cu privire la scopul călătoriei, instanța de apel denaturând rolul martorului asistent, întrucât acestanu atestă convingerilesau modul de formare a acestora aparținând și martorului,ci maniera în care s-a desfășurat procedura recunoașteriide pe planșe foto a inculpatului, aspect pe care instanța de apel nu l-a combătut.
Chiar dacă valoarea probatorie a testării la poligraf comportă discuții doctrinare, este unanim admis că rezultatul acesteia reprezintă cel puțin un indiciu care, în absența sau echivocul probelor în acuzare poate face delimitarea între condamnare și achitare.
Deși, în speță rezultatul testării la poligraf susținea probele în acuzare, instanța de apel în mod surprinzător nu se consideră ținută să explice nici de ce un rezultat științific nu trebuie înlăturat când se dispune o achitare pe inexistența faptei, nici de ce oare rezultatul științific, lipsit de subiectivismul părților și de raportarea acestora față de faptă prin trecerea timpului, minimalizarea percepției riscului infracțional, "iertarea" pe care partea vătămată, nepăgubită efectiv, o resimte față de acuzat, ar susține probele în acuzare.
Prin urmare există probe certe care dovedesc vinovăția inculpatului, fiind corectă condamnarea acestuia de către prima instanță de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 405/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și rejudecând:
Menține dispozițiile primei sentințe.
Deduce prevenția de la 22 ianuarie 2009 la 19 iunie 2009.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./10.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 3 B - Secția Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Mihai Oprescu, Antoaneta
