Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.144/

Ședința publică din data de 22 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător

JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu

JUDECĂTOR 3: Liviu

Grefier -

Ministerul Public reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, împotriva deciziei penale nr. 173 din 28.09.2009 a Tribunalului Brăila.

La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 223/22.01.2010, lipsă fiind intimata parte vătămată.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a depus la dosar un memoriu care poate fi apreciat ca fiind motivele de recurs.

Precizează că nu va insista asupra tuturor chestiunilor invocate în acel memoriu, urmând ca instanța să le aprecieze.

Consideră că hotărârea atacată este netemeinică din punct de vedere al cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. În drept, invocă disp. art. 385⁹pct. 14 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, într-adevăr, minimul prevăzut de lege pentru fapta de furt. Însă, având în vedere dispozițiile art. 80 alin. 1 Cod penal, în caz de concurs între cauze de agravare și de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, care nu există în cauză, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă.

Apreciază că acest text dădea posibilitatea instanței să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal și să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a recunoscut săvârșirea faptelor, a recunoscut cu cine anume a săvârșit aceste fapte, situație în care, așa cum a precizat anterior, consideră că se puteau reține în favoarea lui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.

Chiar dacă inculpatul este în stare de recidivă, potrivit textului invocat, instanța are posibilitatea să coboare pedeapsa sub minim.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și să se coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite de inculpat.

Totodată, precizează că nu mai susține primul motiv invocat în scris, privind nelegala sesizare a instanței.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanțele au reținut corect situația de fapta și vinovăția inculpatului, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Din probele administrate în cauză, respectiv: declarația martorului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, dovezile de predare -primire, declarațiile martorului asistent - fila 11 - și declarația martorului, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa. De altfel, și inculpatul, în declarația aflată la fila 25 dosar fond, a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă ce reprezentă minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, deși este recidivist postexecutoriu. Consideră că această stare de recidivă ar fi putut atrage o pedeapsă într-un cuantum sporit.

Având în vedere forma continuată de săvârșire a infracțiunii, faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, precum și împrejurările în care a săvârșit infracțiunea (pe timp de noapte, prin efracție), consideră că nu se impune reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. c Cod penal. De asemenea, consideră că toate aceste aspecte trebuie avute în vedere la stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai mare.

Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei. Consideră că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare raportat la faptele comise.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238/09.02.2009, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-, s-au dispus următoarele:

În baza art.208 alin.1 - at.209 alin.1 lit.a, g și i pen, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.bC.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a doua și lit. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a, g și i pen, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.61C.pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 524 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2519/18.10.2005 a Judecătoriei Brăila și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

În baza art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a doua și lit. b pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.221 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a doua și lit. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.81 s Cod Penal-a suspendat condiționat executarea pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare conform disp. art. 82.

Cod Penal

În baza art. 71 alin 5.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a doua și lit. b pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În conformitate cu dispozițiile art. 359.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83/Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare și asupra dispozițiilor art.84 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii din rea-credință a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin prezenta hotărâre.

În baza art.14 rap la art.346 proc.pen, a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile și au fost obligați în solidar inculpații la plata către acesta a sumei de 2.427,7 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art.189 și art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila.

În baza art.189 și art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La 23.11.2007, în jurul orelor 18.00, inculpații și s-au întâlnit pe strada - -. Cei doi s-au hotărât să pătrundă într-un garaj situat între restaurantul "" și "" SA, garaj situat pe--8, dar având ușa principală de acces în str. - - (așa cum reiese din declarațiile inculpaților - fila 16 și - fila 20).

Cei doi inculpați au pătruns în curtea "" SA, pe lângă gardul împrejmuitor și au pătruns în interiorul unei anexe alăturate printr-o porțiune unde era dislocată o bucată de tablă din peretele acestei anexe. Aici cei doi inculpați au împins scândurile unei uși ce bloca accesul în curtea interioară unde se afla garajul în cauză. În partea a curții cei doi inculpați au observat o ușă metalică ce asigura accesul în garajul de unde intenționau să sustragă bunuri (așa cum reiese din aceleași declarații).

Inculpații au deschis din exterior zăvorul ușii și au îndepărtat un cablu de culoare albastră legat pe belciuge, pătrunzând apoi în interiorul garajului unde, cu ajutorul unei brichete cu lanternă au verificat interiorul garajului, unde au observat mai multe piese auto, un motor, mai multe calorifere din fontă, jenți și anvelope, precum și alte bunuri ( așa cum rezultă din aceleași declarații ).

Cei doi inculpați s-au hotărât să sustragă caloriferele din fontă găsite și, folosindu-se de forța brațelor, au transportat aceste calorifere - în număr de 9 - către gardul din interiorul "" SA iar apoi, cu ajutorul unui căruț pe care inculpatul îl avea în curtea "" SA - inculpatul locuind într-o cabină a paznicului din cadrul acestei societăți - au transportat caloriferele sustrase, în jurul orelor 20.00, la punctul de colectare material feros situat pe strada -, aparținând " Com" SRL B, primind suma de 200 lei, bani pe care cei doi inculpați i-au împărțit egal (așa cum reiese din declarațiile celor doi inculpați precum și din declarațiile martorului - administrator la " Com" SRL - care a cumpărat caloriferele în cauză de la cei doi inculpați - fila 26).

La data de 26.11.2007, în jurul orelor 16,30, inculpații și s-au întâlnit din nou pe strada - -. Inculpatul a propus să meargă în același garaj de unde sustrăseseră caloriferele de fontă pentru a lua și alte bunuri din fier, ce urmau să le valorifice la același centru de fier vechi (cum reiese din declarațiile celor doi inculpați).

În continuare, cei doi inculpați au pătruns, în același mod în garajul situat între "" SA și restaurantul "" de unde au sustras 10 jenți auto, o baie de ulei auto, 2 tobe de eșapament, o pompă de ulei, un amortizor auto, 2 discuri de frână auto, o țeavă de eșapament, 2 arcuri suspensie auto, un motor auto și 5 bare cornier, în valoare totală de 2.427,70 lei ( cum reiese din declarațiile inculpaților, precum și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - fila 3, declarația părții civile - fila 9 și raportul de expertiză tehnică judiciară - fila 13).

În timp ce transportau bunurile sustrase din curtea "" SA pe strada -, în fața fabricii de confecții, cei doi inculpați s-au întâlnit pe strada - - cu inculpatul - prieten al inculpatului, pe care acesta din urmă l-a rugat să-i ajute la transportul bunurilor sustrase. Inculpatul a fost de acord să-i ajute la transportul bunurilor, în schimbul sumei de 20-30 lei, pe care ceilalți doi inculpați i-au promis că i-o vor plăti. În momentul în care efectuau ultimul transport inculpații și au fost depistați de un echipaj de poliție în timp ce inculpatul a reușit să scape (așa cum reiese din declarațiile celor trei inculpați precum și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - fila 3).

Inculpatul a fost identificat ulterior de organele de poliție, pe baza declarațiilor date de ceilalți doi inculpați. Fiind audiat (filele 23 și 25/dosar p) acesta a recunoscut că a fost încunoștințat cu privire la proveniența bunurilor și a acceptat să-i ajute pe ceilalți doi inculpați la transportul acestora în schimbul unui folos material.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din declarațiile inculpaților și care au recunoscut că au sustras fără drept bunurile aparținând părții vătămate. În ceea ce privește declarația inculpatului, instanța a apreciat-o ca fiind nesinceră în ceea ce privește cunoașterea faptului că bunurile pe care a fost de acord să le transporte, proveneau din furt. Aceasta deoarece, în cursul urmăririi penale a arătat că a cunoscut acest aspect și întreg contextul săvârșirii faptei îi permitea să-și dea seama că bunurile respective au fost sustrase. Astfel, potrivit declarației sale inculpatul a arătat că: "am mers cu inculpatul și am văzut bunurile depozitate în incinta SC că acolo erau depozitate un motor și niște jenți de autoturism ". În consecință, este indubitabil că locul în care se aflau depozitate bunurile, felul acestora erau de natură să îi ofere suficiente elemente pentru a-și da seama că bunurile respective au fost furate. De asemenea, același inculpat a precizat că i s-a promis în schimbul serviciului, suma de 20-30 de lei. Declarațiile inculpaților se coroborează și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 3); proces-verbal de constatare la fața locului (fila 5); declarații parte civilă (filele 9,10); dovadă de predare-primire (fila 11); proces-verbal de prețuire (fila 12); raport de expertiză tehnică judiciară (fila 13); declarații martor (filele 26 și 27); declarații martor (filele 28 și 30); declarații martor asistent (filele 32 și 33); proces-verbal de verificare (fila 35); fișă cazier judiciar a inculpatului (fila 39); fișă cazier judiciar a inculpatului (fila 42); fișă cazier judiciar a inculpatului (fila 43);

Având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că faptele de sustragere fără drept a bunurilor cât și vinovăția celor trei inculpați, au fost dovedite.

În drept, fapta inculpatului care, la datele de 23.11.2007, respectiv 26.11.2007, împreună cu inculpatul, acționând pe timp de noapte și prin efracție, a sustras bunuri în valoare de aproximativ 7.000 lei dintr-un garaj situat pe strada - -, ce aparține părții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a,g, și i cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.p și art. 37 lit. b

Cod Penal

Forma continuată a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 41 al. 2 Cod penal s-a reținut având în vedere că din materialul probator administrat reiese că inculpații și au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale și la un interval de 3 zile au săvârșit două acțiuni, ce fiecare în parte realizează conținutul aceleiași infracțiuni.

de infracțiuni sub forma recidivei mari postexecutorii, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, s-a reținut pentru inculpatul, având în vedere că prin sentința penală nr. 1663/13.06.2005 a Judecătoriei Brăila, în urma contopirii mai multor pedepse aplicate anterior, s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani și 3 luni.

Fapta inculpatului care, la datele de 23.11.2007, respectiv 26.11.2007, împreună cu inculpatul, acționând pe timp de noapte și prin efracție, a sustras bunuri în valoare de aproximativ 7.000 lei dintr-un garaj situat pe strada - -, ce aparține părții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a,g, și i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a

Cod Penal

de infracțiuni sub forma recidivei mari postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, s-a reținut pentru inculpatul, având în vedere că prin sentința penală nr. 565/18.02.2005 a Judecătoriei Brăila inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. Inculpatul a fost arestat la 30.03.2005 și liberat condiționat la 24.04.2007, rest 524 zile.

Fapta inculpatului care, la data de 26.11.2007 i-a ajutat pe ceilalți doi inculpați să transporte bunuri despre care aflase că fuseseră sustrase din garajul situat pe strada - - și aparținând părții civile, în scopul obținerii unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 Cod penal.

În continuare, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 pen. respectiv dispozițiile din partea generală a Codului Penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest context, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social al inculpatului este accentuat de perseverența infracțională manifestată, relevată pe lângă forma continuată și de săvârșirea prezentei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie. Instanța a reținut și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului și i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minim.

Astfel, în baza art.208 alin.1 - at.209 alin.1 lit.a, g și i pen, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.b pen. instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin 2.p a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a doua și lit. pen. pe durata executării pedepsei, considerând că în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și, ca atare, urmărește un scop legitim.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța a reținut și în cazul acestuia perseverența infracțională relevată de starea de recidivă postcondamnatorie. Este de reținut și incapacitatea inculpatului de a-și însuși valorile sociale și de a se integra în societate, deși i se oferise această șansă prin acordarea beneficiului liberării condiționate, din executarea pedepsei anterioare. Chiar dacă inculpatul a manifestat o atitudine sinceră în cursul procesului-penal, această împrejurare nu este de natură să determine diminuarea gravității faptei comise în contextul precizat mai sus.

În consecință, în baza art.208 alin.1 - at.209 alin.1 lit.a, g și i pen, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.61 pen, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 524 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2519/18.10.2005 a Judecătoriei Brăila și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul, instanța a reținut că în momentul descoperii faptelor acesta s-a sustras, iar ulterior a adoptat o atitudine oscilantă, inițial recunoscând faptul că știa de proveniența ilicită a bunurilor iar ulterior, în fața instanței negând acest aspect. Mai este de reținut că anterior nu a mai săvârșit alte infracțiuni, motiv pentru care pedeapsa aplicată a fost orientată către minim.

Așa fiind, în temeiul art. 221.pen. instanța a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art 71 alin 2.p a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit a teza a doua și lit. pen. pe durata executării pedepsei, considerând că în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și, ca atare, urmărește un scop legitim. Având în vedere și modalitatea de executare a pedepsei care va fi detaliată în continuare, instanța a apreciat de asemenea că este îndeplinită și condiția proporționalității măsurii în raport de comportamentul inculpatului.

Apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în stare de deținere, instanța în temeiul art.81 pen. a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare, potrivit disp. art.82 pen. Opinia instanței este motivată și de împrejurarea că șansele de reintegrare socială a inculpatului sunt mai mari în cazul neexecutării prin privare de libertate, iar gravitatea infracțiunii comise nu este atât de accentuată pentru a fi necesară încarcerarea acestuia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 4000 lei, reprezentând valoarea caloriferelor sustrase de inculpați, celelalte bunuri sustrase fiind restituite (conform dovezii de predare-primire aflate la fila 11). Având în vedere că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, valoarea bunurilor sustrase este de 2.427,70 lei, instanța consideră că prejudiciul este reprezentat de această sumă, motiv pentru, în temeiul art.998, 999, art.1003 civ și art.14 raportat la art.346 proc.pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă. În consecință, instanța a obligat inculpații la plata în solidar către partea civilă a sumei de 2.427,70 lei.

În baza art.189 și art.191/proc.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea apelului, inculpatul a arătat că sentința atacată este lovită de nulitate absolută prevăzută de art.197 al.2 Cod proc.pen. în sensul că la prima declarație dată în fața organelor de cercetare nu a fost asistat de un apărător, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia penală nr. 173/28.09.2009 a Tribunalului Brăila, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 238/ 09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-.

S-a menținut sentința atacată.

În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, onorariu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului

Pentru a decide astfel s-au reținut următoarele:

În conformitate cu art.171 al.2 Cod proc.pen. asistența juridică este obligatorie atunci când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar in termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituții militare de învățământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat, chiar în altă cauză, ori când organele de urmărire penala sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

S-a reținut că în cauza de față, inculpatul a fost audiat de organele de cercetare penală, punându-i-se în vedere că are dreptul de a-și alege un avocat, cât și faptul că poate să refuze a face vreo declarație.

Cu toate acestea, inculpatul a declarat expres că nu dorește in această fază procesuală asistență juridică, organele de cercetare penală neasigurându-i asistență judiciară, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art.171 Cod proc.pen.

Pentru aceste motive s-a apreciat că, critica adusă de inculpat sentinței atacate nu este fondată, instanța apreciind că aceasta este legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

În susținerea recursului s-a arătat că dispozițiile art. 80 Cod penal dădeau posibilitatea instanței să rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal și să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. S-a mai precizat că și în situația în care inculpatul e în stare de recidivă, potrivit textului invocat anterior instanța poate să coboare pedeapsa sub minim.

Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, desființarea în parte a hotărârilor pronunțate, iar în rejudecare aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c Cod penal.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârile pronunțate prin prisma motivului de recurs invocat, motiv prevăzut de art. 385⁹alin. 1 pct. 14.pr.pen. Curtea reține că pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal.

Instanța de fond a aplicat o pedeapsă ce reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă postexecutorie. În mod just s-a considerat că nu se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal având în vedere forma continuată de săvârșire a infracțiunii, faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, precum și împrejurările în care a comis faptele (pe timp de noapte, prin efracție).

Reținerea circumstanțelor judiciare nu eoo bligativitate a instanței, ci o facultate a acesteia, or în speța de față, având în vedere cele arătate anterior, în mod corect nu s-au reținut circumstanțe atenuante.

Față de toate acestea, apreciem că pedeapsa aplicată a fost corect dozată raportat la circumstanțele reale și la cele personale.

Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate în limitele prevăzute de art. 385⁹alin. 3 Cod procedură penală nu se constată motive care să justifice casarea, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1984 în B, cu domiciliul în B,- și fără forme legale în B,-, județul B, cetățenie română, 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP -) împotriva deciziei penale nr. 173 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr- - sentința penală nr. 238 din 9 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

Grefier,

Red.-./04.03.2010

Tehnored: /15.03.2010

Fond:

Apel:

Președinte:Mariana Cristache
Judecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu

#Judecator Mariana Cristache

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Galati