Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1441/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2186/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1441/
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.499/A/24.VIII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.162.777/15.2009, aflată la fila 12, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 22.2009, după care apărătorul ales solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, anume Sentința penală nr.245/02.II.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B, prin care s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea, precizând că recursul este întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 171Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, formulată de recurentul-inculpat, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inclpat, în susținerea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.171Cod procedură penală, arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară legii, întrucât, fără a pune în discuția părților, a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei penale prin reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în locul celei postexecutorii, înrăutățind astfel situația juridică a inculpatului în propria sa cale de atac, chiar dacă a menținut liberarea condiționată și nu a adăugat un spor de pedeapsă, considerând, în mod greșit, că a săvârșit infracțiunea în perioada liberării condiționate, în timp ce, din actele dosarului, inclusiv din hotărârea de condamnare depusă astăzi, reiese faptul că acesta a executat pedeapsa de 3 ani și 9 luni în perioada 13.XI.2004 - 13.IX.2008 și a comis infracțiunea de furt calificat pe data de 07.2008, așadar în stare de recidivă postexecutorie și nu postcondamnatorie.
În susținerea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, arată că, deși pedeapsa de 2 ani închisoare este rezonabilă, totuși, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală sinceră, a săvârșit infracțiunea în perioada de recuperare după consumul de droguri, are o familie organizată și de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii, prin sustragerea, pe timp de zi, un expus în fața magazinului, prejudiciul fiind recuperat, este posibilă o reducere a cuantumului pedepsei închisorii, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, pronunțarea unei decizii în sensul celor susținute.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în mod greșit, a considerat instanța de apel că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, având în vedere faptul că inculpatul a executat pedeapsa de 3 ani și 9 luni în perioada 13.XI.2004 - 12.VIII.2007, iar infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită pe data de 07.2008, după considerarea ca executată a acelei pedepse, însă schimbarea încadrării juridice a faptei penale în recurs ar fi de natură să conducă la agravarea situației juridice a inculpatului, dată fiind posibilitatea pe care o are instanța de a spori pedeapsa aplicată până la 10 ani, și nu până la 7 ani. Totodată, nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei închisorii, având în vedere faptul că pedeapsa de numai 2 ani închisoare este rezonabilă față de împrejurarea că atitudinea inculpatului nu a fost constant sinceră și a comis infracțiunea de furt calificat pe fondul consumului de droguri, pentru a plăti o datorie, în condițiile în care nu are ocupație și loc de muncă, iar recuperarea prejudiciului a fost datorată organului de cercetare penală și nu inculpatului, considerente pentru care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales, la momentul arestării se afla sub influența drogurilor și nu știa ce spune, precizând că el a indicat organului de poliție locația -ului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 499/A din 24.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II -a Penală, a fost admis apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale 107 din 04.02.2009 a Judecătoriei sectorului 2 B, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând în fond, a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. e, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, menținând liberarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală 245/2007 a Judecătoriei sectorului 5
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, s-a menținut starea de arest a apelantului - inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă, începând cu 8 octombrie 2008 la zi.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureștia reținut următoarele:
Prin sentința penala nr. 107/04.02/2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 al.1 lit. b Cod penal, a art. 74 lit. c Cod penal, a art. 76 lit. c Cp. și a art. 80 al. 2 Cod penal condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Primul Protocol adițional CEDO a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a Il- lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 08.10.2008 la zi.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A luat act că partea vătămată C " " a revenit asupra constituirii de parte civilă în procesul penal, prejudiciul infracțional fiind acoperit în natură, prin restituirea bunului sustras.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu fiind înaintată din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut ca la data de 07.10.2008 inculpatul a sustras un motociclu tip, marca "", cu număr de înmatriculare B-88-, parcat pe strada - în dreptul imobilului cu numărul 68, vehicul ce aparținea SC " " SRL.
La data de 07.10.2008 numitul, administrator al SC " " SRL a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în aceeași dată, în împrejurări necunoscute a dispărut motociclul tip, marca "", cu număr de înmatriculare B-88-, ce aparținea societății pe care o administra, din fața imobilului nr. 68, de pe strada -, sector 2, B, acesta fiind parcat fără a fi asigurat antiefracție.
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că locul respectiv era supravegheat video de două camere video, aparținând numitului, procedându-se la ridicarea înregistrărilor video respective.
După vizionarea înregistrărilor video ale camerelor de supraveghere amplasate deasupra porții de acces în imobilului în față căruia era parcat -ul a fost întocmit procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor video (fila 25 ), conform căruia în data de 07.10.2008 orele 12.14 - 12.18. o persoană necunoscută în vârstă de aproximativ 20-25 de ani, 1,80 înălțime, păr blond, tuns, îmbrăcat în geacă de culoare, pantaloni blue-jeans tăiați în dreptul genunchiului, încălțat cu pantofi tip sport împingea -ul parcat în fața porții. în urma datelor furnizate de imaginile video a fost identificat inculpatul.
Fiind audiat, acesta a declarat inițial că nu are cunoștință despre comiterea infracțiunii deduse judecății, ulterior revenind asupra poziției sale inițiale și recunoscând săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă anterior. Astfel inculpatul declară că în data de 07.10.2008, jurul orelor 11.30 - 12.00, în timp ce se deplasa pe strada -, pe fondul unei situații financiare precare, observând un parcat în dreptul imobilului cu numărul 6 hotărât să-1 sustragă și, întrucât nu era asigurat 1-a împins aproximativ un kilometru, până pe strada - unde l-a vândut numitului G contra sumei de 700 lei.
Declarația inculpatului se coroborează cu susținerile reprezentantului părții vătămate, în ceea ce privește faptul că motociclul tip nu era asigurat contra efracției. De asemenea declarația inculpatului este confirmată de imaginile înregistrate de camerele video în ceea ce privește modul de săvârșire a faptei.
În ceea ce privește susținerile inculpatului că a vândut -ul sustras numitului G, acestea sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Fiind audiat numitul Gad eclarat că îl cunoaște pe inculpatul din copilărie fără a fi prieteni și că în data de 07.10.2008 nu s-a întâlnit cu acesta.
În data de 14.10.2008 pe strada lt., nr.l, sector 2, în dreptul imobilului cu numărul 105C a fost găsit abandonat -ul marca . numere de înmatriculare, cu nr. de identificare - aparținând (proces verbal - fila 37 ), fiind predat administratorului societății, (dovada - fila 67 ).
În drept, fapta inculpatului care, la data de 07.10.2008 a sustras un motociclu tip, marca "", cu număr de înmatriculare B-88-, parcat pe strada - în dreptul imobilului cu numărul 68, vehicul ce aparținea " ", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit.e Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, luarea de către inculpat, fără consimțământ, a motociclului părții vătămate, realizează elementul material al infracțiunii de furt. Astfel, prin acțiunea sa, inculpatul a trecut bunul sustras din posesia părții vătămate în sfera sa de stăpânire.
De asemenea, întrucât fapta a fost comisă pe strada -, care este un loc prin natura lui totdeauna accesibil publicului, instanța a reținut incidența art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, așa cum aceasta este definită în art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
Instanța a reținut săvârșirea faptei în stare de recidivă postexecutorie.
Astfel, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei ( 13, 66 ), inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 160 din 28.02.2005 a Judecătoriei sectorului 2 B, definitivă prin nr. 614/11.04.2005 a Curții de Apel București, la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare, din executarea acestei pedepse, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 24.06.2008, având de executat un rest de 49 de zile de închisoare.
Întrucât după considerarea ca executată a unei pedepse mai mare de 6 luni, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, în stare de recidivă, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.
La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând următoarele: inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad mediu de pericol social abstract și concret; a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești; prejudiciul are o valoare medie, bunul sustras fiind restituit părții vătămate; condamnările anterioare indică perseverență infracțională în săvârșirea unor fapte de aceeași natură, inculpatul dovedind că scopul educativ al pedepselor anterior aplicate nu a fost atins.
Atitudinea inculpatului constant sinceră și cooperantă a fost apreciată de instanță ca o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 lit. c Cod penal, motiv pentru care. instanța în baza art. 208 al. 1-209 al.1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, a art. 74 lit. c Cod penal, a art. 76 lit. c Cod penal și a art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, apreciind că prin executarea acestei pedepse au fost atinse scopurile preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cp.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici Romanici (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004). instanța nu a aplicat în mod automat,ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza 1, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și Decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că "dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal".
Astfel, natura faptei săvârșite a determint instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 Cp. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. teza a Il-a, lit. b Cod penal.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate. în baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
Pe latură civilă, partea vătămată C " " a revenit asupra constituirii de parte civilă în procesul penal, prejudiciul infracțional fiind acoperit în natură, prin restituirea bunului sustras, aspect de care instanța a luat act.
Față de soluția pronunțată, în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu a fost înaintată din fondurile Ministerului d e Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că solicită reducerea pedepsei cu 6 luni, întrucât față de circumstanțele sale personale, de atitudinea sincera pe care a avut-o pe parcursul procesului penal, de faptul ca prejudiciul a fost acoperit prin restituire se poate aprecia ca un cuantum al pedepsei mai redus decât cel stabilit de instanța de fond poate fi suficient pentru atingerea scopurilor pedepselor prev. de art. 52 Cod penal.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cat si din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește cuantumul pedepsei,respectiv 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în condițiile descrise mai sus, aceasta pedeapsa este suficientă dar totodată și necesara pentru reeducarea inculpatului, nefiind justificată cererea sa de reducere a cuantumului acestei pedepse, deoarece a dat dovada de perseverenta infracționala, fiind condamnat de multiple ori încă din timpul minoratului la diverse pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea în mod constant a infracțiunii de furt calificat.
În prezenta cauza inculpatul a săvârșit infracțiunea ce face obiectul judecații, deoarece avea datorii la diverse persoane pentru droguri și fiind constrâns să le dea traficanților suma de 11 milioane ROL s-a hotărât sa sustragă -ul parcat pe-.
În declarația dată la urmărirea penală (fil. 56-60), inculpatul recunoaște ca a sustras respectivul reușind achitarea parțiala a datoriei, respectiv suma de 700 lei RON, bani pe care i-a dat numitul G căruia inculpatul i-a dus -ul și l-a introdus în curtea imobilului unde acesta locuia, după care s-a deplasat la un anume "" căruia i-a dat banii primiți pe in contul plații datoriei.
Rezultă, deci că anturajul în care inculpatul își petrece timpul și preocupările sale de consumator de droguri îl predispun la comiterea și a altor fapte similare, în scopul satisfacerii acestui viciu și pentru achitarea datoriilor acumulate din acest motiv.
Pe de alta parte, atitudinea sincera a inculpatului a primit relevanta cuvenita ca circumstanță atenuantă, instanța de fond reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul incriminator cu un an. Reducerea cu încă 6 luni, așa cum cere inculpatul, nu este justificată și ar determina lipsa de eficienta a aplicării pedepsei.
În concluzie, Tribunalul a menținut cuantumul de 2 ani închisoare al pedepsei aplicată de instanța de fond, însă sub aspectul stării de recidiva a modificat modalitatea acesteia din recidiva postexectorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal în recidiva postcondamnatorie, prev de art. 37 lit.a Cod penal. Aceasta întrucât considerarea ca executata a pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Sectorului 5 B, ca pedeapsa rezultantă, prin sentința penală nr.245/2.02.2007, urmare a contopirii pedepselor de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1780/28.10.2005 a Judecătoriei Sector 2 B și a pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 160/28.02.2005 a Judecătoriei Sector 2 B era la data de 12.08.2009, deci după momentul săvârșirii faptei (7.10.2008).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare reglementate în art. 385 ind. 9 pct. 14 și respectiv 17 ind. 1 Cod procedură penală.
Astfel, recurentul - inculpat, prin apărător, a învederat Curții că instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din art. 208 alin 1- 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, pronunțând astfel o hotărâre afectată de disp. art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală, în sensul că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
De asemenea, s-a invocat cazul de casare reglementat în art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală motivat de faptul că, în cauză, s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.
A arătat recurentul - inculpat, prin apărătorul său, că în mod eronat instanța a constatat incidența art. 37 lit. a Cod penal atâta vreme cât fapta ce constituia obiectul prezentei judecăți nu a fost comisă înlăuntrul termenului de liberare condiționată, ci după expirarea acesteia, astfel încât operau disp. art. 37 lit. b Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepsei s-a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai scăzut, chiar la limita minimă prevăzută de textul incriminator, ținându-se cont de aspectul că inculpatul a recunoscut fapta, prejudiciul cauzat a fost recuperat.
În acest sens s-a mai precizat că, deși recurentul - inculpat prezenta antecedente penale, Curtea ar trebui să țină seama că fapta a fost comisă pe fondul consumului de stupefiante, iar antecedența sa penală nu evidențiază totuși un grad sporit de periculozitate pentru societate.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate și raportându-se la disp. art. 385 ind. 5 Cod procedură penală, Curtea constatat următoarele:
Împotriva sentinței penale de condamnare - sentința penală 107 din 04 februarie 2009 Judecătoriei sectorului 2 B, inculpatul a uzat de calea de atac a apelului, criticând-o pentru individualizare și solicitând instanței de apel reținerea în favoarea acesteia a efectului circumstanțelor atenuante.
Tribunalul București, prin decizia penală 258/A din 17 aprilie 2009 respins ca nefondat apelul pronunțat, menținând, printre altele, condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu referire la art. 37 lit. b Cod procedură penală.
Și împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs, iar Curtea de Apel București, în baza deciziei penale nr. 1019 din 10 iulie 2009, admis recursul inculpatului, a casat în totalitate decizia penală și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, constatând incidente disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. e, teza I Cod procedură penală.
Instanța de control judiciar a apreciat ca Tribunalul avea obligația, potrivit art. 378 alin. 3 Cod procedură penală, de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate iar, pe de altă parte, de a examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevăd disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală.
Cu toate acestea, instanța de apel, sesizată doar cu un singur motiv de netemeinicie - constând în individualizarea pedepsei - nu a efectuat nici măcar în mod sumar analiza apelului ci a reprodus, în mod fidel, argumentele instanței de fond, procedând nu doar la nemotivarea soluției, dar privându-l realmente pe inculpat, aflat în stare de arest preventiv, de prima cale de atac ordinară, cu efect al devoluției nelimitat.
În același timp Curtea, considerând că în cauză nu se mai impune analizarea motivului de casare invocat de recurentul - inculpat - pct. 14 al art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, atâta vreme cât își aflase incidența art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, a precizat că instanța de apel ar trebui să aibă în vedere - la motivarea primului termen al recidivei postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 245/02 februarie 2007 Judecătoriei sectorului 5 B, definitivă prin neapelare, și nu pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală. 160 din 28 februarie 2005 Judecătoriei sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală. 614 din 11 aprilie 2005 Curții de Apel București - Secția I -a Penală, ce a fost contopită.
În rejudecarea apelului însă, Tribunalul București, pronunțându-se prin decizia penală 499 din 24 august 2009 (recurată în prezenta cauză), nu a ținut cont de obligația ce-i revenea, de a verifica, la stabilirea corectă a stării de recidivă a recurentului - inculpat, condamnările anterioare ale acestuia și, mai ales, nu și-a însușit punctul de vedere exprimat de C, în sensul reținerii corecte, în mod corespunzător a materialului probator aflat la dosar cu privire la statutul juridic al inculpatului, a disp. art. 37 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
Prin urmare, Curtea constată că în cazul recurentului - inculpat sunt aplicabile disp. art. 37 lit. b Cod penal, infracțiunea de furt reținută în sarcina sa fiind comisă după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare, stabilită prin sentința penală 245 din 02 februarie 2007 Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin neapelare.
Cu toate acestea, Curtea urmează a respinge, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală ca nefondat recursul, întrucât însușirea cazului de casare prevăzut art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală, ar determina, în fapt, o agravare a situației recurentului - inculpat în propria sa cale de atac.
Cu alte cuvinte Curtea, procedând la reținerea în mod corect a disp. art. 37 lit. b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ar transforma demersul judiciar al recurentului într-o modalitate prin care hotărârea atacată să fie schimbată în detrimentul interesului acestuia, ceea ce nu este permis de lege.
Așadar, instanța de recurs, când soluționează cauza, nu poate agrava direct situația recurentului, iar din această perspectivă efectul acestui principiu, cunoscut prin adagiul latin "non reformation în pejus"are o întindere mare.
În mod concret, reținerea art. 37 lit. b Cod penal în cauză ar echivala cu recunoașterea față de recurentul inculpat a unui statut juridic (acela al recidivei postexecutorii) mult mai reglementat de legiuitor, știut fiind că în asemenea context, pedeapsa ce se poate aplica merge până la maximul special, iar dacă acesta este apreciat ca neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii, se poate aplica un spor de cel mult 2/3 din maximul special, comparativ cu regimul sancționator care este mult mai blând.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea apreciază că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicate recurentului - inculpat întrucât nu se constată vreo eroare de fapt, de drept în activitatea de individualizare a pedepsei aplicate, aceasta corespunzând împrejurărilor la care se referă art. 72 Cod penal, anume la cele în care s-a săvârșit fapta, ori la cele vizând persoana recurentului.
Astfel, pedeapsa se încadrează în limitele prevăzute de lege, în urma reținerii efectului circumstanțelor atenuante judiciare, precum și a stării de agravare a pedepsei, sub incidența art. 80 Cod penal cărora li s-a acordat eficiența cuvenită.
Aspectele invocate de recurent în fața Curții referitor la circumstanțele sale personale favorabile nu pot constitui temeiuri pentru reindividualizarea pedepsei aplicate.
Concluzionând, se va respinge ca nefondat recursul și, constatându-se că se impune deducerea reținerii și arestării preventive, în temeiul art. 383 alin. 17 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce această durată de la 07 octombrie 2008 la zi.
În conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În. art.38515, pct.1, lit. b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Decizia penală nr.499/A/25.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
În. art.38517, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce reținerea și arestarea preventivă de la data de 07.10.2008 la zi.
În. art.192. alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei Cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. -
Dact./10.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 2
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Daniela Panioglu, Ioana Alina
