Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2223/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1471
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 500/A din data de 24.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat - personal, în stare de arest asistat de apărător ales, lipsind intimatele-părți-civile și SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită în temeiul art. 3859pct. 14 Cod de Procedură penală admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 500/A din data de 24.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr- considerând pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului ca fiind prea mare prin aplicarea sporului de 1 an. Solicită înlăturarea sporului de 1 an având în vedere că Tribunalul Bucureștia fost într-o eroare întrucât a considerat că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, atâta timp cât inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
De asemenea să se aibă în vedre că inculpatul suferă de afecțiuni grave, are un copil minor, are o situație precară, iar din caracterizările depuse la dosar rezultă că inculpatul avea un loc de muncă.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere că Tribunalul București în mod corect a apreciat și a analizat circumstanțele personale și reale ale faptei aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, respectiv o pedeapsă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în condiții de recidivă postexecutorie, iar în temeiul dispozițiilor art. 36 Cod penal, a fost contopită cu o pedeapsă de 3 ani închisoare. Pentru aceste motive, apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare a fost corect individualizată, iar în urma contopirii pedepselor în mod corect s-a aplicat sporul de 1 an de zile, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului. Astfel că solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică hotărârii Tribunalului București.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, și înlăturarea sporului de 1 an aplicat. având în vedere situația precară în care se află familia sa.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr .376/27.05.2009 pronunțata de Judecătoria sector 2 B in baza art. 345 alin. 2.pr.pen. a fost condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1.pen. - art. 209 alin. 1 lit. i pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b pen.
Potrivit art. 36 alin. 1.pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 525/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, definitivă prin încheierea din data de 24.11.2008 a Tribunalului București Secția a II-a Penală prin care s-a luat act de retragerea apelului inculpatului, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Conform art. 36 alin. 3.pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 25.04.2008 la zi.
Potrivit art. 350 alin. 1.pr.pen. a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1361/2008 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 14 și 15.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, și, în consecință, inculpatul a fost obligat la plata către această parte civilă a sumei de 2.400 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 14 și 15.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și, în consecință, a obligat pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 3.000 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Potrivit art. 191 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 189.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 760 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului
În temeiul art. 193.pr.pen. s-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 15.04.2008, în timp ce se afla pe str. - - din sectorul 2, inculpatul a luat hotărârea de a sustrage bunuri cu scopul de a le valorifica. În baza acestei rezoluții, inculpatul a pătruns în curtea imobilului situat la nr. 66 aparținând pârtii civile, prin escaladarea gardului, și apoi în locuință, prin forțarea unei jaluzele exterioare și spargerea unui geam al unei ferestre tip termopan. Din interiorul locuinței părții civile, inculpatul a sustras suma de 300 USD, mai multe bijuterii din aur și, un laptop marca Fujitsu-Siemens cu accesoriile aferente, o cameră video marca Panasonic, un aparat foto digital marca și un mini-disc recorder marca Sony, parte din bunuri vânzându-le într-un târg și martorului Manca, obținând în schimb suma de aproximativ 800 de.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, din care rezultă faptul că inculpatul a pătruns, prin efracție, în curtea imobilului, escaladând gardul, și apoi în locuința părții civile, prin spargerea geamului uneia dintre camerele locuinței, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică fiind în sensul că urmele digitale ridicate de pe o cutie găsită pe podeaua holului dintre camera din stânga și cea din mijloc a imobilului au fost lăsate de degetele mare si mic de la mâna dreaptă a inculpatului.
Declarațiile părții civile coroborate cu cele ale martorului, prin care aceștia au arătat că în data de 15.04.2008 storul de la una dintre ferestrele tip termopan este rupt iar geamul spart, din locuință lipsind bijuterii din aur și, obiecte electronice și suma de 300 USD, sunt confirmate de mijloacele de probă sus-enunțate, precum și de procesul-verbal de percheziție imobiliară efectuată la domiciliul martorului. Din conținutul acestui proces-verbal s-a reținut că unele dintre obiectele sustrase din locuința părții civile, respectiv camera video și calculatorul portabil, au fost ridicate de la acest martor, iar din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și procesul-verbal de predare-primire reiese că bunurile au fost restituite părții civile. Pentru celelalte obiecte electronice, partea civilă a declarat că a fost despăgubit de către societatea de asigurare, respectiv partea civilă ASTRA
Fiind audiat în timpul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i pen. în condițiile stării de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b pen.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii a constat în acțiunea de luare a unor bunuri mobile din locuința părții civile, fără consimțământul său, aceasta neaflându-se la domiciliu în momentul sustragerii, în scopul însușirii acestora pe nedrept.
Urmarea imediată a infracțiunii a constat în deposedarea părții civile de bunurile aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpatului care, având dispoziția juridică asupra acestora, le-a valorificat prin vânzare.
de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpat a infracțiunii.
Latura subiectivă a infracțiunii a fost realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a pen. inculpatul prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, planșa fotografică anexă procesului-verbal, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică coroborate cu declarațiile inculpatului, ale părții civile și ale martorilor.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă, inițial, în faza de urmărire penală, nerecunoscând săvârșirea faptei, dar, ulterior, în cursul cercetării judecătorești, a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72.pen. și de art. 52.pen. astfel cum acestea au fost anterior enunțate, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 345 alin. 2.pr.pen. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i pen. în condițiile stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b pen. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educativ e și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din pen.
Reținând din fișa de cazier a inculpatului împrejurarea că acesta a săvârșit infracțiunea după considerarea, ca executate prin aplicarea Legii nr. 543/2002 a grațierii, a unor pedepse cu închisoare, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit această infracțiune în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b pen.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, potrivit art. 14, art. 15, art. 24 alin. 2 și art. 76.pr.pen. prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de lei, cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea bijuteriilor din aur și și a sumei de 300 USD sustrase de inculpat.
Referitor la suma de 2.400 de lei reprezentând contravaloarea camerei video marca Panasonic, a mini-discului marca Sony și a aparatului foto digital, această parte civilă a precizat faptul că nu mai are nicio pretenție, întrucât a fost despăgubit de societatea de asigurare ASTRA
În ceea ce privește cuantumul concret al despăgubirilor civile la plata cărora va fi obligat inculpatul către partea civilă, instanța a reținut că suma de 10.000 de lei solicitată de aceasta nu este în totalitate dovedită. Astfel, instanța a apreciat că suma de 3.000 de lei - reprezentând contravaloarea sumei de 300 USD și a bijuteriilor din aur și sustrase este echitabilă, având în vedere că, din declarațiile părții civile și a martorului, inculpatul a sustras înjur de 4-5 perechi de cercei, medalioane, brățări și inele, cântărind fiecare 2- 3 grame - este justă și proporțională cu prejudiciul cauzat, în cuantumul acesteia incluzându-se și contravaloarea în lei a sumei de 300 USD sustrași prin aceeași faptă ilicită.
Prin urmare, în baza art. 14 și 15.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 3.000 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Întrucât din depozițiile părții civile coroborate cu înscrisurile depuse de partea civilă ASTRA, a reieșit faptul că pentru suma de 2.400 de lei nu s-a constituit parte civilă deoarece suma i-a fost achitată de societatea de asigurare cu care avea încheiat contract de asigurare conform poliței seria - nr. 33 1723/17.12.2007 - sumă reprezentând contravaloarea camerei video marca Panasonic, a camerei foto sigilate marca, a mini-discului marca Sony și a rulourilor din aluminiu (conform listei anexate poliței de asigurare), instanța a reținut că, în temeiul art. 15.pr.pen. rap. la art. 22 din Legea nr. 136/19995 privind asigurările și reasigurările în România - dispoziții legale conform cărora în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei - societatea de asigurare se în drepturile persoanei fizice asigurate, devenind astfel parte civilă în dosar.
În consecință, în baza art. 14 și 15.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998.civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, cu sediul în B, str. B-duI I nr. 31-33, sector 2, și, în consecință, a obligat pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 2.400 de lei plus dobânda legală calculată de la data plății despăgubirii până la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale. Astfel, repararea prejudiciului produs de o faptă ilicită trebuie să fie integrală, prin aceasta înțelegându-se că se repară atât prejudiciul efectiv -damnum emergensconstând în cheltuielile efectuate, cât și beneficiul nerealizat - lucrum cessans - dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, fără a motiva calea de atac. La termenul din 24.08.2009, recurentul inculpat prin apărător ales a precizat că apelul vizează cuantumul pedepsei și sporul aplicat de instanța de judecată.
Prin decizia penală nr. 500/24.08.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 4 ani orientată peste minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat.
Tribunalul apreciat că în raport de circumstanțele faptei: în locuința părții vătămate, unde aceasta avea așteptarea rezonabilă de a-i fi protejate bunurile, prin escaladare, dar și prin efracție, cuantumul prejudiciului produs și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior în mod repetat pentru fapte similare împotriva patrimoniului săvârșite începând cu perioada minorității și având un cazier impresionant pentru vârsta sa din analizarea căruia rezultă că inculpatul și-a făcut un mod de viață din sustragerea de bunuri, dând dovadă de perseverență și specializare infracțională, nu are ocupație și nici loc de muncă, a avut o atitudine procesuală oscilantă, încercând inițial să își înlăture răspunderea și dând dovadă că nu a conștientizat gravitatea faptei sale, o pedeapsă de 4 ani închisoare este de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului.
Tribunalul a apreciat că în raport de perseverența infracțională a inculpatului care nu a înțeles să își modifice atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală, asigurându-și în continuare mijloacele de existență prin sustragerea de bunuri, ca urmare a faptului că numeroasele pedepse anterioare aplicate inculpatului nu au fost suficiente pentru a-și atinge scopul prevenției speciale se impune aplicarea unei pedepse care să susțină o reacție adecvată a organelor judiciare față de acest gen de fapte în vederea ocrotirii dreptului de proprietate, pedeapsă al cărei cuantum se impune a depăși minimul legal.
În raport de criteriile menționate mai sus, Tribunalul a apreciat că se impune și aplicarea sporului în raport de dispozițiile art. 36, 34 Cp în urma contopirii cu pedeapsa aplicată pentru o infracțiune concurentă.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul - invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare a fost greșit individualizată conform art. 72 Cod penal, iar sporul de 1 an închisoare, greșit stabilit ca urmare a existenței art. 36 Cod penal prin raportare la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal.
Elementele circumstanțiale ce ar conduce la redozarea pedepsei și înlăturarea sporului, sunt în opinia apărării: starea de sănătate a inculpatului și împrejurarea că acesta are un copil minor în întreținere.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare invocat cât și din oficiu conform art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Gradul de pericol social al infracțiunii cât și periculozitatea inculpatului care este recidivist în starea prev. de art. 37 lit. a Cod penal, sunt elemente care au fost corect reținute de către ambele instanțe de judecată, în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal.
pedepsei până la minimul special prevăzut de lege, respectiv de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1.pen. - art. 209 alin. 1 lit. i pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b pen. nu ar corespunde scopului înscris în art. 52 Cod penal.
Potrivit acestui text de lege pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului.
Conform fișei de cazier judiciar, începând din anul 1994 și până în prezent inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea prin hotărâri definitive, cea mai mare pedeapsă de 8 ani închisoare fiind aplicată în anul 2003, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1.pen. - art. 209 alin. 1.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 lit. b pen (sentința penală nr. 222/27.03.2001 a Curții Supreme de Justiție).
În atare situație, critica inculpatului care din minorat este în permanent conflict cu legea penală este nefondată.
În ceea ce privește sporul de 1 an închisoare, Curtea constată că s-a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, atâta timp cât pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 525/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a fost contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în mod corect de către instanța de judecată în prezenta cauză.
Împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere cât și faptul că invocă grave probleme de sănătate fără a face dovada susținerilor sale, nu pot constitui motive de reducere a pedepsei și de înlăturare a sporului.
Așa fiind, Curtea în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul.
- constata că aceste este arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 500/24.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul - inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./09.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 2 B - Secția Penală
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
