Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1988/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1471
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 465/A din data de 22.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat - personal, în stare de arest asistat de apărător din oficiu, lipsind intimatul-parte-vătămată Penția.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod de Procedură penală, admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 465/A din data de 22.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, casarea deciziei, iar în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. La art. 10 lit. c Cod de Procedură penală, având în vedere că inculpatul nu a fost autorul faptei reținute în sarcina sa, întrucât acesta nu a fost văzut ca fiind cel care a sustras geanta. De asemenea, să se aibă în vedere că inculpatul are un copil minor, este căsătorit și are un domiciliu stabil.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, având în vedere că din probele administrate în cauză reiese vinovăția inculpatului, în acest sens sunt declarațiile părții-vătămate coroborate cu declarațiile martorului, rezultă că inculpatul a fost văzut de către partea-vătămată în momentul în care inculpatul a trecut în magazin și a plasat pe un raft lângă un rucsac negru, borseta sustrasă. Declarațiile date de către inculpat se contrazic, astfel că la urmărire penală inculpatul declară că rucsacul se afla la cumnatul său, iar în fața instanței precizează că rucsacul pe care îl avea asupra sa, aparținea cumnatului său.
Pentru aceste motive și având în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru două infracțiuni de furt calificat și trafic de droguri, apreciază că pedeapsa a fost corect stabilită de către instanță și solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Recurentului-inculpat solicită achitarea având în vedere că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, deoarece rucsacul s-a aflat la cumnatul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.288 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art.208 al.1-209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1126/08.06.2001 de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 912/22.05.2002 și s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 1220 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând să execute 1220 zile închisoare.
În baza art.71 Cod penal și decizia LXXIV/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a Ii-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 20.01.2009, la zi, iar în baza art.350 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.01.2009, inculpatul în timp ce se afla în Complexul a sustras din căruciorul de cumpărături, borseta părții vătămate Penția, ce conținea mai multe bunuri printre care acte de identitate și suma de 250 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în cuprinsul motivelor orale de apel că nu este autorul faptei reținute în sarcina sa, toți cei audiați în cauză nu au afirmat că l-au văzut pe el luând borseta, fiind condamnat doar din cauza recidivei reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.465/A din 22 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat; s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus prevenția la zi, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că - din examinarea legalității și temeiniciei sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 C.P.P.- apelul apare ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
În mod corect s-a reținut că la data 19.01.2009, inculpatul, în timp ce se afla în Complexul, a sustras din căruciorul de cumpărături borseta părții vătămate Penția ce conținea mai multe bunuri printre care acte de identitate și suma de 250 lei.
Săvârșirea faptei de către inculpat a rezultat din declarațiile părții vătămate Pentia, care a precizat că se afla la cumpărături împreună cu soția sa, martora, în magazinul respectiv și, în timp ce se uita la produsele de pe raft, a observat o persoană lângă căruciorul de cumpărături, căreia nu i-a dat importanță, însă, a văzut "cu ochiului" cum aceasta a luat borseta pe care o lăsase pe partea superioară a căruciorului de cumpărături, moment în care s-a întors și a constatat lipsa borsetei, motiv pentru care I-a întrebat pe acesta unde a pus borseta. Imediat după aceasta, soția părții vătămate a observat în spatele persoanei respective, așezată pe raft în spatele unui rucsac negru, borseta respectivă. În momentul în care i-au solicitat inculpatului să rămână pe loc, pentru a anunța poliția, acesta s-a îndreptat în fugă spre ieșirea din magazin, fiind oprit de agenții de pază, până la sosirea organelor de cercetare penală.
Partea vătămată a relatat că, ulterior opririi de către agenții de pază, a observat că inculpatul era însoțit de un alt pe care nu-l observase până atunci, menționând că pe culoarul pe care se aflau în momentele premergătoare dispariției borsetei nu se mai afla nicio altă persoană.
Martora, soția părții vătămate, a confirmat susținerile părții vătămate, în sensul că în timp ce priveau produsele expuse spre vânzare, partea vătămată a strigat că i-a fost furată borseta, moment în care a observat că lângă ei se afla un tânăr, iar în spatele acestuia pe un raft se afla un rucsac, în spatele căruia a văzut borseta respectivă. Aceasta a mai afirmat că în capătul culoarului respectiv se afla un tânăr care a urmărit cu atenție ce se întâmplă și a constatat ulterior că aceștia se cunoșteau. Martora a confirmat și faptul că inculpatul a încercat în repetate rânduri să fugă înainte de sosirea poliției.
Atât partea vătămată, cât și martora l-au recunoscut pe inculpat, ca fiind persoana în spatele căreia se afla rucsacul ce ascundea borseta sustrasă și pe numitul ca fiind persoana care se afla în capătul culoarului.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă a precizat în fața instanței că a trecut pe lângă partea vătămată și martora și că, imediat după aceasta, cei doi i-au reproșat că a sustras borseta, la scurt timp aceasta fiind găsită de partea vătămată pe un raft din apropiere. Inculpatul a arătat că era însoțit de numitul cumnatul său pe care i-a văzut vorbind cu cei doi, motiv pentru care s-a întors să vadă despre ce este vorba, moment în care soția părții vătămate, jignită de cuvintele sale I-a acuzat de furtul borsetei. Acesta a mai precizat că rucsacul pe care îl avea asupra sa aparținea cumnatului său și că el însuși a solicitat să meargă spre agenții de pază pentru a lămuri lucrurile.
Tribunalul a reținut că - în mod corect - prima instanță a apreciat ca fiind nesinceră declarația inculpatului, aceasta fiind în contradicție atât cu probatoriul administrat în cauză, cât și cu declarațiile martorului, cumnatul său care a arătat că a luat un cărucior imediat după ce a intrat în magazin, inculpatul relatând că acesta a fost luat ulterior și asupra momentului în care inculpatul a fost acuzat de furt de către cei doi.
Astfel, inculpatul și-a modificat declarația în cursul procesului penal, relatând - înainte ca partea vătămată să sesizeze lipsa borsetei - că trecuse pe lângă acesta și soția sa și că, la momentul sesizării lipsei borsetei nu se aflau și alte persoane în imediata apropiere, cumnatul său fiind la o distanță de 3 metri și Acesta a mai precizat că nu își amintește să fi lăsat rucsacul pe vreun raft.
La momentul audierii sale de către procuror, acesta a relatat că cumnatul său se afla la 5-6 metri, rucsacul respectiv îi aparținea, însă, îl dăduse cumnatului său când au plecat de acasă.
În fața organelor de cercetare penală ale poliției, inculpatul a afirmat că a trecut pe lângă partea vătămată și soția sa cu căruciorul, împreună și cu cumnatul său, rucsacul se afla la cumnatul său în acel moment, însă i I-a dat să-l țină când s-a dus să ia un cărucior.
Mai reține tribunalul că instanța fondului a făcut și o corectă individualizare a pedepsei, folosind și aplicând în mod corect criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art.72 Cp "gradul de pericol social al faptei săvârșite, și "persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penală pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare în gradul de pericol social, nicio circumstanță n-ar putea fi "atenuantă" sau "agravantă" pentru că ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal, are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă, multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:
a)starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat într-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor.
b)particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.
În ceea ce privește profilul social al inculpatului, Tribunalul a apreciat că, în mod corect s-a reținut că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul fiind liberat condiționat din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1126/8.06.2001 de Judecătoria Sectorului 1 B, cu un rest de pedeapsa de 1220 zile închisoare, dovedind astfel un potențial criminogen ridicat, fiind un vechi consumator de droguri, așa cum a recunoscut acesta în declarațiile sale.
Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a promovat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări, el nefiind autorul faptei reținute în sarcina sa, a solicitat achitarea și să se aibă în vedere că inculpatul are un copil minor, este căsătorit și are un domiciliu stabil.
Examinând cauza, sub aspectul motivelor de recurs promovat de inculpat, cât și sub celelalte aspecte cerute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.345 Cod procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunțându-se dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Instanța de fond (și implicit cea de apel) a stabilit corect situația de fapt, lămurind faptele și împrejurările de fapt, în acord cu dispozițiile art.62 Cod procedură penală și cu toate probele produse cauzei, care converg spre o singură concluzie, aceea că inculpatul a săvârșit fapta de furt calificat, astfel cum aceasta a fost reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
Împrejurarea că inculpatul și-a modificat declarația în cursul procesului penal, a fost amplu și just analizată de tribunal; fiind în mod corect înlăturate susținerile care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, în acest sens fiind declarațiile părții-vătămate coroborate cu declarațiile martorului, reținându-se că inculpatul a fost văzut de către partea-vătămată în momentul în care acesta a trecut prin magazin și a plasat pe un raft, lângă un rucsac negru, borseta sustrasă. Declarațiile date de către inculpat se contrazic, astfel că la urmărire penală inculpatul a declarat că rucsacul se afla la cumnatul său, iar în fața instanței a precizat că rucsacul pe care îl avea asupra sa, aparținea cumnatului său.
Pentru aceste argumente, având în vedere și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru două infracțiuni de furt calificat și trafic de droguri, Curtea apreciază că pedeapsa a fost corect stabilită de către instanța fondului (și menținută în apel), astfel că - potrivit dispozițiilor art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul formulat de către inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -- împotriva deciziei penale nr.465/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
prevenția de la 20 ianuarie 2009, la zi.
Obligă pe recurentul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
