Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1487/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1200/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1487
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul ști ș i de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 248/A/13.04.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția a II a Penală în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică au răspuns:
- recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - dl. avocat ;
- intimatul - incu pat, personal și asistat juridic de apărător ales - dna. avocat -
și - martorii, și;
lipsă fiind - intimatul - parte vătămată Iona șcu și martorul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Curtea dispune ca, martorul să rămână în sala de judecată și, invită ceilalți martori să iasă în afara sălii. În baza art. 327 Cod procedură penală procedează la ascultarea, pe rând a martorilor, și .
Curtea pune în vedere fiecărui martor audiat ca, după semnarea declarației sale, să rămână în sala de ședință și să ia loc în bancă. Declarațiile martorilor au fost consemnate separat și atașate la dosar.
După strigarea cauzei, s-a prezenta și martorul.
Avocații prezenți susțin că unii dintre martorii ascultați au ieșit în afara sălii de judecată iar unul dintre cei care au rămas de audiat a fost în sala de judecată și a ieșit în afara acesteia.
Curtea dispune ca martorii aflați în afara sălii de judecată, respectiv domnii:, și să intre în sală de judecată și le pune în vedere să meargă la locurile de muncă întrucât, urmare împrejurării relatate de una dintre părți și de către apărători, nu vor mai fi audiați în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită să fie întrebat inculpatul dacă consimte să dea un supliment de declarație în recurs.
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanță, precizează că nu mai dorește să dea vreo declarație.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține oral motivele recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, detaliate în scris, aflate la filele 4-7 dosar. Precizează că recursul îl vizează numai pe inculpatul . Critică hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică în raport cu:
1.- faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor Parchetului formulate în apel (în sensul că nu a precizat motivul pentru care au fost înlăturate probele administrate în faza de urmărire penală și nici nu a explicat de ce acordat valoare probantă determinantă și exclusivă declarațiile inculpaților,date în fața instanței;
și 2.- faptul că în mod greșit a pronunțat achitarea inculpatului .
Consideră incidente în speță cazurile de casare prevăzute de art. 3859punctul 10 Cod procedură penală și art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
În expunerea orală a motivelor de recurs solicită să fie examinat procesul verbal de constare a infracțiunii flagrante, și să constate că tot ceea ce cuprinde este susținut de declarațiile martorilor date la acest termen. Mai solicită să fie avute în vedere toate declarațiile date de inculpatul, în care relatează faptul că inculpatul participat la săvârșirea infracțiunilor. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială hotărârilor atacate și pe fond aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, inculpatului, cu aplic. art. 71-64 lit. a teza II și deducea prevenției de la 9 martie 2008 la 2 iunie 2008,
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, al recurentului inculpat susține oral recursul declarat de acesta, critică hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Consideră că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, rejudecând, să fie dată o eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului și să se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai redus.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de recurentul inculpat și de menținere a hotărârii atacate, în ceea ce-l privește pe acesta, ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al intimatului inculpat pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul ști. Solicită să se constate că atât instanța de fond cât și instanța de apel, după o administrare atentă a probatoriului au constatat că au administrat complet probatoriul și au stabilit nevinovăția clientului său, singurul indiciu care l-ar fi incriminat pe acesta, respectiv prima declarație dată de inculpatul, se impune a fi înlăturat, întrucât chiar inculpatul și-a retras respectiva declarație explicând că l-a indicat pe inculpatul ca fiind prezent, din răutate întrucât el fusese prins. Își încheie pledoaria solicitând a fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul ști, întrucât instanța de fond a constatat în baza probelor administrate atent, că inculpatul nu este vinovat iar instanța de apel, examinând probatoriul în baza motivelor de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul ști a constatat, de asemenea, faptul că inculpatul nu este vinovat.
Consideră, totuși, ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 21 Cod procedură penală întrucât în fond și în apel judecata cauzei s-a desfășurat fără ca partea vătămată să fi fost legal citată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că inculpatul nu are recurs în cauză nu poate invocat nici un caz de casare iar punctul 21 putea fi invocat de partea vătămată, însă aceasta nu a formulat nicio cerere în acest sens.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul pune concluzii de respingere acestuia ca nefondat și menținere hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinicie cu privire la măsurile luate față de acest inculpat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt precizează că a executat 1 an și 6 luni și solicită să-i fie admis recursul și redusă pedeapsa pentru a se îngriji de cei 3 copii ai săi.
Intimatul inculpat declară că este bolnav, precizează că are doi copii, muncește pe șantier pentru a-i întreține, și subliniază faptul că nu a participat la săvârșirea faptei penale pentru care a fost trimis în judecată. Arată că este recidivist, însă în dosarul de față este nevinovat. Solicită să fie respins recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1474/12.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, în dosar nr-, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public și a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal (faptă din data de 09.03.2008) întrucât fapta nu există.
Potrivit art. 88 Cod penal a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 09.03.2008 la data de 02.06.2008.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal a condamnat pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din data de 09.03.2008).
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 398/15.04.2004 a Judecătoriei Moreni și a contopit restul rămas neexecutat de 505 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 09.03.2008 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 112 lit. f Cod procedură penală rap. la art. 118 lit. a Cod procedură penală a dispus confiscarea specială de la inculpatul a celor trei chei tip folosite la săvârșirea faptei.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Conform art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 1 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în ce privește pe inculpatul rămân în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B nr. 2124/P/2008 înregistrat pe rolul instanței de fond sub nr. 2974/4/31.03.2008, s-a reținut faptul că în data de 09.03.2008 inculpatul, supravegheat de inculpatul care îi asigura paza, a sustras prin efracție (folosind o cheie tip cu care a deschis portiera față) din autoturismul marca Break cu nr. de înmatriculare B-18- de culoare albă parcat pe Calea - o sacoșă cu produse alimentare, prejudiciul fiind evaluat de partea vătămată la 30 lei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, plângere și declarații ale părții vătămate, proces-verbale de efectuare a percheziției corporale, proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, proces-verbal din care rezulta apartenența unora dintre urmele papilare, dar si declarații ale inculpaților înșiși.
Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații iar pentru inculpatul a fost încuviințata si administrata proba cu înscrisuri in circumstanțiere.
Totodată, la dosarul cauzei, au mai fost atașate fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților si sentințe penale relevante.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut ca fiind dovedita în parte situația de fapt expusa în rechizitoriu, respectiv la data de 09.03.2008, în jurul orei 10.30, inculpatul a sustras prin efracție (folosind o cheie tip cu care a deschis portiera față) din autoturismul marca Break cu nr. de înmatriculare B-18- de culoare albă parcat pe Calea - o sacoșă cu produse alimentare, prejudiciul fiind evaluat de partea vătămată la 30 lei. Lucrători de poliție l-au imobilizat pe inculpatul, iar bunurile sustrase au fost recuperate.
Situația de fapt astfel cum a fost reținuta a rezultat din întreg materialul probator administrat, respectiv din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces-verbal întocmit cu ocazia comparării urmelor papilare ridicate de pe interiorul geamului portierei dreapta fata cu impresiunile papilare existente in cartoteca locala si din care rezulta ca trei din patru urme papilare au fost lăsate de mâinile numitului, proces-verbal și rezoluție privind percheziția corporala a numitului coroborat cu dovada de ridicare a bunurilor de la inculpatul si predarea lor către partea vătămata, declarațiile părții vătămate, dar si din declarațiile inculpatului care a recunoscut pe tot parcursul procesului penal săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată. În același sens sunt și declarațiile inculpatului care descrie activitatea infracțională a inculpatului.
Așadar, în ce privește săvârșirea infracțiunii de luare a unor bunuri din mașina pârtii vătămate in care s-a pătruns folosind o cheie tip de către inculpatul exista probe dincolo de orice dubiu rezonabil, iar existenta si săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat nu sunt contestate.
Nu aceeași este situația în ce îl privește pe inculpatul si săvârșirea de către acesta a infracțiunii de supraveghere a activității infracționale a inculpatului în scopul asigurării pazei.
În faza de urmărire penală suportul probator al acestei infracțiuni a fost reprezentat de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante coroborat cu declarațiile inculpatului prin care acesta, recunoscând fapta, a relatat atât înțelegerea prealabila a inculpaților, respectiv hotărârea de a veni în B sa sustragă bunuri, cât si contribuția concreta a inculpatului care i-a arătat mașina si i-a dat trei chei tip, urmând ca el să asigure paza și să anunțe dacă vine cineva.
Astfel fiind, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul ar fi fost săvârșita de acesta după considerarea ca executata a pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr.1125/2005 a Judecătoriei Ploiești, definitiva prin decizia penala nr. 303/2007 a Curții de Apel Ploiești, dar mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru aceasta condamnare.
În aceste condiții, cererea formulata de reprezentanta Ministerului Public este întemeiata, iar în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța a admis și a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b Cod penal.
Fapta ar constitui, cel puțin teoretic, un al doilea termen al stării de recidiva mare postexecutorie, iar nu postcondamnatorie astfel cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței.
În faza de cercetare judecătorească însă, situația sub aspect probatoriu se schimba radical în ce privește săvârșirea infracțiunii de către acest inculpat.
Audiat fiind în mod nemijlocit, inculpatul a recunoscut propria fapta, dar orice participare a celuilalt inculpat. A arătat acesta ca ideea i-a venit pe loc, folosind chei dintr-un atelier de dezmembrări auto, inculpatul continuându-si drumul si neștiind ce face acest inculpat. A mai arătat inculpatul ca declarațiile anterioare prin care descrie participarea inculpatului nu sunt conforme adevărului.
În același sens au fost si declarațiile inculpatului care nu a recunoscut niciodată săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecata. A precizat acest inculpat că a venit în B ca să-și viziteze fata și ca, ajungând în târg pentru a vedea prețul mașinilor, nu a știut ce face (care s-a oprit la un moment dat, el continuându-și drumul) si nici nu a contribuit la săvârșirea faptei. A mai adăugat inculpatul că și-a dat seama că a făcut ceva când l-a văzut imobilizat.
Așadar, la acest moment singurul indiciu pentru săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii pentru care este cercetat este reprezentat doar de declarațiile organelor de cercetare penală cuprinse în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Acesta însă nu se mai coroborează cu nicio altă probă.
Pentru pronunțarea unei sentințe de condamnare este necesara existența unui probatoriu complex cu privire la fapta, făptuitor si vinovăție, sa răstoarne prezumția legala de nevinovăție de care se bucura inculpatul ce nu recunoaște săvârșirea faptei ce i se impută. Nu au fost suficiente așadar indicii că în cauză ar fi fost comisă vreo faptă penală de către inculpatul, fiind absolut necesare probe de vinovăție dincolo de orice dubiu rezonabil.
Așa cum au arătat actele dosarului, la data de 09.03.2008 inculpatul se afla în zona târgului și se uita la mașini, la un moment dat inculpatul oprindu-se fără a spune nimic, inculpatul continuându-și drumul. După ce a mers 50- 100 metri, s-a întors pentru a-l striga pe celalalt inculpat care i-a spus să meargă că va veni și el. În continuare, inculpatul a mers în partea stânga în direcția de mers, iar a trecut strada și s-a deplasat pe partea cealaltă. După ce a mai mers 100 metri, inculpatul s-a întors și l-a văzut pe imobilizat de mai multe persoane. Față de acestea, instanța nu a considerat că fapta inculpatului constituie fapta penala, ne fiind dovedita în concret nicio contribuție materiala la săvârșirea vreunei infracțiuni.
Reținând ca inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat, dar și că nicio contribuție materiala (plimbarea sa prin târg la o anumită distanță de celalalt inculpat nu poate constitui vreo infracțiune, iar potrivit inculpatului acesta și-a procurat singur cheile si ideea de sustragere i-a venit pe loc) ori morala (înțelegerea prealabila nu exista potrivit declarațiilor inculpaților din faza de judecata) nu a fost dovedita în speța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, instanța a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal (faptă din data de 09.03.2008) întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B, criticând-o pentru nelegalitate. Se învederează că instanța de fond a dispus în mod greșit achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a,e,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b Cod penal.
Prin decizia penală nr. 248/A/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B și de către inculpatul.
În baza art. 383 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 192 și 193 Cod procedură penală.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din actele dosarului rezultă prin urmare că la data de 9.03.2008 inculpatul se afla în zona târgului și se uita la mașini, la un moment dat inculpatul, oprindu-se fără a spune nimic, inculpatul continuându-și drumul. După ce a mers 50- 100 metri, inculpatul s-a întors pentru a-l striga pe celălalt inculpat care i-a spus să meargă pentru că va veni și el. În continuare, inculpatul a mers în partea în direcția de mers, iar a traversat strada și s-a deplasat pe partea cealaltă. După ce a mai mers 100 de m, inculpatul s-a întors și l-a văzut pe imobilizat de mai multe persoane.
Prin urmare procesul - verbal încheiat de către organele de poliție cu prilejul supravegherii inculpaților în care se menționează că inculpatul stătea la o oarecare distanță de autoturismul din care a inculpatul a sustras bunuri, în condițiile în care nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu pot constitui fundamentul condamnării inculpatului în lipsa unor alte probe materiale directe care să dovedească aspectul că inculpatul a cunoscut adevărata intenție infracțională a inculpatului.
Deși s-a susținut că în cauză s-ar putea reține o complicitate morală a inculpatului, Tribunalul a constatat că așa cum s-a arătat mai sus că probele propuse de Parchet în acuzare ca și cele administrate nemijlocit în fața instanței nu au putut să demonstreze că inculpatul a săvârșit acte de complicitate morală, prin care să fi creat autorului infracțiunii o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunii de furt calificat.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, Tribunalul a constatat că este nefondat întrucât pedeapsa aplicată inculpatului, a fost corect individualizată în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite, de prejudiciul creat, dar și de circumstanțele sale personale, instanța de fond la operația de individualizare punând în balanță atât atitudinea sinceră a inculpatului dar și antecedența sa penală, acesta săvârșind fapta în stare recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 1018/09.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul în baza art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală împotriva deciziei penale nr. 248/A/2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
A fost casată decizia penală nr. 248/A/2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, cu consecința rejudecării cauzei de către instanța de recurs.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a constatat că, în vederea stabilirii împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei conform art. 63 alin. 1 Cod procedură penală sunt incidente dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală.
Astfel, la termenul de judecată din 10.09.2009, s-a dispus audierea martorilor, și.
Audiați fiind în ședința publică din 22.10.2009 martorii, și au declarat că procesul verbal încheiat la 09.03.2007, care a fost semnat de către ei în calitate de lucrători ai Secției 4 Poliție, corespunde adevărului în cauză.
Astfel, martorii au arătat că autorul infracțiunii de furt calificat din Târgul este inculpatul, în timp ce inculpatul asigura paza acestuia.
În recursul său Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10 și 18 Cod procedură penală.
În ceea ce privește art. 3859pct. 10 Cod procedură penală s-a susținut de către Parchet că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate în apel (în sensul că nu a precizat motivul pentru care au fost înlăturate probele administrate în faza urmăririi penale și nici nu a explicat de ce s-a acordat valoare probantă determinantă și exclusivă declarațiilor inculpaților în instanță).
C de-al doilea motiv de recurs al Parchetului privește greșita achitare a inculpatului, urmare erorii grave de fapt în care instanțele s-au aflat (art. 3859pct. 18 Cod procedură penală).
În schimb, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicitând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și să se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai mic.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea nu constată incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, în condițiile în care instanța de apel s-a pronunțat asupra probelor administrate în cauză.
Faptul că a fost de acord cu interpretarea dată probelor de către prima instanță, stabilindu-se astfel o altă situație de fapt ce a dus la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a,e,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 Cod penal, nu înseamnă că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Cu privire la cazul de casare prev. de 3859pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată incidența acestuia, apreciind pe baza probelor administrate că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Declarațiile lucrătorilor de poliție, audiați în calitate de martori de către instanța de recurs coroborate cu declarația inculpatului în faza de urmărire penală, confirmă participația sub forma complicității a inculpatului la săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 09.03.2008, în dauna părții vătămate.
Împrejurarea că în faza de cercetare judecătorească inculpatul a revenit asupra declarației sale, nu poate înlătura răspunderea penală a inculpatului, cum în mod greșit au apreciat ambele instanțe de judecată.
Potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Or, față de declarațiile martorilor care au susținut că procesul verbal a fost încheiat în data de 09.03.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 90 Cod procedură penală și de declarația inculpatului de la fila 43 dosar urmărire penală, din care rezultă că inculpatul l-a ajutat la săvârșirea faptei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 Cod penal, face a fi aplicabile dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
La fila 63 dosar urmărire penală se află fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că a fost condamnat la pedepse cuprinde între 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
În atare situație, Curtea constată că ambele instanțe de judecată au comis o gravă eroare de fapt, ca urmare a achitării inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a,e,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, ce va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea va avea în vedere prevederile art. 72 Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal, față de împrejurarea că autorul acestei infracțiuni a fost condamnat la o pedeapsă care deasemenea a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, prin care solicită redozarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a,e,i Cod penal, Curtea constată că instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 80 alin. 1 Cod penal, în condițiile în care acesta a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie.
pedepsei mai mult sub minimul special prevăzut de lege ar face ca dispozițiile art. 72 și art. 52 Cod penal să nu-și găsească pe deplin justificarea.
Așa fiind, Curtea în urma rejudecării cauzei, în conformitate cu art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Va casa decizia penal nr. 248 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și în parte sentința penală nr. 1474 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 și, în fond:
În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal - art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic. art. 71 și art. 64 lit.a, b cod penal.
În baza art. 88 Cod penal va deduce prevenția pentru inculpatul de la 09 martie 2008 la 02 iunie 2008.
În baza art. 191 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Va respinge recursul declarat de inculpatul ca nefondat, în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 88 cod penal va deduce prevenția pentru inculpatul de la 09 martie 2008 la zi.
Va obliga recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 248 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează decizia penal nr. 248 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și în parte sentința penală nr. 1474 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 și, în fond rejudecând:
În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal - art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic. art. 71 și art. 64 lit.a, b cod penal.
În baza art. 88 Cod penal deduce prevenția pentru inculpatul de la 09 martie 2008 la 02 iunie 2008.
În baza art. 191 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge recursul declarat de inculpatul ca nefondat.
În baza art. 88 cod penal deduce prevenția pentru inculpatul de la 09 martie 2008 la zi.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./07.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 4 B - Secția Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Risantea Găgescu
