Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2362/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1489
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 507 /A/26 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest, fiind arestat în altă cauză - și asistat de apărător desemnat din oficiu - dna. avocat - cu delegația depusă la dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu critică hotărârile atacate ca nefiind legale întrucât, instanța de fond nu s-a pronunțat pe o cerere esențială soluționării temeinice a cauzei, respectiv nu a dedus durata de 10 luni închisoare cuprinsă între 11 ianuarie 2007 - 30 octombrie 2007, menționată în fișa de cazier judiciar. Consideră că respectiva pedeapsă trebuia dedusă din pedeapsa principală. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea în tot a deciziei pronunțate în apel și casare în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond și, rejudecând, să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, așa cum a constatat și instanța de apel, a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, cu respectarea criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod Penal, a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului precum și împrejurarea că faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr.1564/2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, nu sunt concurente cu faptele pentru care a fost trimis în judecată în dosarul de față, astfel că aceste critici nu sunt fondate. În baza art.192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să-i fie admis recursul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penala nr.549 din 16 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B s-au dispus următoarele:
În temeiul art.208 alin. 1 -art.209 alin.1 lit.e, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (fapta din data de 02.09.2008).
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.208 alin.1- art. 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. b Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (fapta din data de 02.03.2008).
În temeiul art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit. a și la art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în speță cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin Sentința penală nr.766 din 25.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.12.2008 și cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin Sentința penală nr. 2141 din 03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând a executa în final 4 ani si 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 raportat la art.64 alin.1 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.36 alin.3 Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată în speță perioada executată, după cum urmează: de la data de 06.01.2005 Ia data de 13.01.2005 și de la data de 07.10.2008 la zi.
A constatat că inculpatul se află în executarea unei alte pedepse.
A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.3734 din 23.12.2008, emis de Judecătoria Sectorului 4 B și nr.1644 din 30.12.2008, emis de Judecătoria Sectorului 6
În temeiul art.36 alin.1 raportat la art.35 alin.4 Cod penal, a menținut următoarele măsuri de siguranță:
-a confiscării speciale de la inculpat a lerei de 10 cm și a briceagului cu lamă de 7 cm. cu prăsele de culoare maro, ridicate potrivit dovezii seria - nr. -, prevăzută de art. 118 alin. 1 lit. e) și f) Cod penal, instituită prin Sentința penală nr. 766/25.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B;
-a confiscării speciale de la inculpat a șurubelniței de aproximativ 15 cm cu cap drept și din plastic de culoare roșie, uzată, folosită la săvârșirea infracțiunii, obiect indisponibilizat conform dovezii scria - nr. -/21.10.2008, prevăzută de art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, instituită prin Sentința penală nr. 2141/03.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
În temeiul art.112 lit. f) și a art. 118 alin.1 lit. e) Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 300 de lei, reprezentând suma obținută ca urmare a valorificării radio-CD-ului marca Sony sustras în data de 02.03.2008.
În temeiul art.346 alin.1 raportat la art. 14 Cod procedură penală, a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.346 alin.1 raportat la art.14 alin. 2 lit. b) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 600 de lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 02.09.2008, în intervalul orar 14,30 - 15,30, inculpatul a sustras din autoturismul marca, cu număr de înmatriculare -, parcat în curtea complexului, un telefon mobil marca Nokia 6150 și un portofel în care se aflau acte de identitate aparținând părții civile.
Astfel, la data de 02.09.2008, partea civilă a formulat plângere penală prin care a arătat că în aceeași zi, între orele 14,30 -15,30, persoane necunoscute i-au sustras un telefon mobil marca Nokia 6150 și portofelul în care se aflau actele de identitate ale sale, precum și actele mașinii.
Partea civilă arată că în data de 02.09.2008, în jurul orei 15,00, a mers în curtea complexului, pentru a mânca ceva și a parcat mașina în apropierea clădirii Facultății de Electronică. A lăsat în autoturism telefonul mobil marca Nokia 6150 în suportul pentru pahar dintre banchete, iar pe bancheta din dreapta a lăsat geanta cu documente de la firmă în care se afla și portofelul cu acte personale și actele mașinii, luând cu el doar telefonul de serviciu și bani.
De asemenea, partea civilă a mai arătat că a lăsat geamul de la portiera dreapta fața întredeschis, pentru a nu se încălzi în mașină. Când a revenit, după aproximativ o J de oră, a constatat lipsa telefonului mobil și a portofelului din geantă. La o declarație ulterioară, dată în cursul urmăririi penale, partea civilă a arătat că în data de 09.09.2008, în timp ce se afla la domiciliu, a venit la ușa locuinței sale un care s-a recomandat ca fiind lucrător la, arătându-i și legitimația care a confirmat cele afirmate, și care i-a restituit toate actele de identitate mai puțin telefonul mobil, portofelul și două carduri spunându-i că le-a găsit într-un tomberon în curtea fabricii, în data de 05.09.2008.
Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate mai multe urme papilare de pe geamul portierei dreapta față al autoturismului părții civile, stabilindu-se că două dintre urme sunt inapte comparării dactiloscopice, neconținând suficiente elemente de identificare a persoanei care le-a creat, două urme aparțin părții civile, iar o urmă a rămas în evidența.
S-a întocmit în cauză un raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din care a rezultat că urma papilară ridicată de pe exteriorul portierei dreapta față cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului comis la data de 02.09.2008, din autoturismul cu număr de înmatriculare - a fost creată de regiunea hipotenară de la mâna dreaptă a inculpatului (filele 24 - 28 ).
Inculpatul, fiind audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că își amintește că, în anul 2008, prin luna septembrie, a sustras o geantă neagră și un telefon mobil dintr-un autoturism parcat în apropierea Facultății de Electronică, situată în complexul din sectorul 6 A mai arătat că a luat din geantă un portofel, în care nu a găsit decât acte și l-a aruncat într-un de gunoi și că autoturismul respectiv avea geamul întredeschis. Inculpatul și-a menținut declarațiile de recunoaștere a faptei și în faza cercetării judecătorești.
Inculpatul a arătat că a vândut telefonul mobil, dar nu își amintește cui și ce sumă a obținut pentru acesta.
La data de 02.03.2008, în intervalul orar 15,00 - 19,10, inculpatul a sustras din autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, parcat în parcarea subterană a complexului Plaza România, prin forțarea portierei dreapta față, un radio-CD marca Sony, aparținând părții vătămate.
Astfel, la data de 02.03.2008, partea vătămată a formulat plângere penală, prin care a arătat că, în aceeași zi, între orele 15,00 - 19,10, persoane necunoscute i-au sustras radio-cd-ul marca Sony din autoturismul, parcat în parcarea subterană Piaza România.
De asemenea, partea vătămată arată că, în data de 02.03.2008, în jurul orei 15,00, a mers în complexul Plaza România și a parcat autoturismul în parcarea subterană. În cursul orei 19,10, s-a întors la autoturism și a observat că portiera dreapta față este îndoită către exterior în partea de sus, iar din interior lipsea radio-cd-ul montat în bord.
Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate mai multe urme papilare de pe exteriorul ramei portierei dreapta față al autoturismului părții vătămate, din zona de sus unde a fost îndoită portiera, stabilindu-se că două dintre urme sunt inapte comparării dactiloscopice, neconținând suficiente elemente de identificare a persoanei care Ie-a creat, iar două au rămas în evidența.
S-a întocmit în cauză un raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, din care a rezultat că urma palmară ridicată de pe rama portieră dreapta față exterior, zona mediană, cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului comis la data de 02.03.2008, din autoturismul, cu număr de înmatriculare -, a fost creată de regiunea tenară și hipotenară a palmei de la mâna a inculpatului.
Inculpatul, fiind audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că își amintește că, în anul 2008, nu mai știe perioada, a sustras un casetofon dintr-un autoturism parcat în parcarea subterana Plaza România. A mai arătat că își amintește că a forțat una dintre portiere, trăgând de partea de sus a acesteia, iar ulterior a vândut casetofonul, fără a-și mai aminti suma primită.
Inculpatul și-a menținut declarațiile de recunoaștere a faptei și cu ocazia audierii sale de procuror la data de 24.04.2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul nededucerii perioadei de 10 luni, respectiv perioada cuprinsă între 11.01.2007-30.10.2007, perioadă ce rezultă din cazierul inculpatului.
Prin decizia penală nr.507/A din 26 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că din examinarea apelului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
A constatat Tribunalul că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, probatoriu din care a reieșit fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în acest sens reținându-se atât declarațiile părții vătămate, cât și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a acesteia, având în vedere atât criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o atitudine sinceră, a fost condamnat după data comiterii acestei infracțiuni și pentru alte fapte, concurente cu cea dedusa judecății, beneficiind totuși de clemența instanței în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate. De asemenea, Tribunalul a arătat că instanța de fond a avut in vedere la reținerea faptelor concurente cu faptele pentru care a fost trimis în judecată în speță și faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penala 1564/26.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, constatând că aceste fapte nu sunt concurente, astfel încât criticile aduse de inculpat privind nededucerea perioadei executate în baza acestei sentințe sunt nefondate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru legalitate, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat pe o cerere esențială soluționării temeinice a cauzei, respectiv nu a dedus durata de 10 luni închisoare cuprinsă între 11 ianuarie 2007 - 30 octombrie 2007, menționată în fișa de cazier judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Din probele administrate în cursul procesului penal, rezultă - fără putință de tăgadă - că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Faptele sale fiind probate cu declarațiile părții civile, de procesul verbal de cercetare la fața locului, de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, din care rezultă că urma palmară ridicată de la fața locului aparține inculpatului, toate coroborate șui cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art.72 din Codul penal, vizând "Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor aplicate".
Se apreciază că aplicând inculpatului o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare este de natură a se atinge scopul definit de prevederile art.52 Cod penal.
În ceea ce privește existența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10, teza ultimă din Codul d e procedură penală, constând în aceea că "instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului", Curtea constată că acesta nu se regăsește. Într-adevăr, din cazierul judiciar al inculpatului, rezultă că, prin sentința penală nr.1564/26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B (dosar nr-), definitivă prin decizia penală nr.1403/01.10.2007 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, acesta a fost condamnat la 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, 2 - art.209 alin.1 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 lit.c din Codul penal, însă, a fost liberat condiționat la data de 30 octombrie 2007, conform sentinței penale nr.2156/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B (rest de pedeapsă 71 zile).
Faptele în cauza dedusă judecății au fost săvârșite în condițiile recidivei postexecutorii (art.37 lit.b Cod Penal) și în condițiile concursului real de infracțiuni (fapte săvârșite la 02.09.2008 și 02.03.2008) cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.766/25.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare la data de 30.12.2008 și sentința penală nr.2141/03.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008, astfel cum rezultă și din cazierul judiciar (filele 64-65 dos.urm.pen.) și nu și cu fapta pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare și din care a fost liberat condiționat.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.507/A din 26 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.6
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Mariana Constantinescu
