Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1492/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2340/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1492R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 486/25.08.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/19.10.2009, atașată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond rejudecând reindividualizarea pedepsei, sun aspectul cuantumului acestuia, prin reaprecierea întregului ansamblu probator și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În circumstanțiere, solicită să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal, având în vedere atitudinea constant sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe tot parcursul procesului penal și împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat,
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, pune concluzii de respingerea a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată, fiind puțin peste limita minimului special prevăzut de lege în condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.
Recurentul-inculpat,în ultimul cuvânt, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1296/26.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în baza art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e, i Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 4 luni închisoare pentru furt calificat, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2708/2006 a Judecătoriei sector 2 B și contopește restul neexecutat de 663 zile închisoare cu pedeapsa din prezenta, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a, b Cod penal.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 06.05.2009 la zi.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în B, str. -, - 20,. 1,. 8, jud. B, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 B, a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se că la 06.05.2009, orele 13:10, a sustras bunuri dintr-un autoturism.
Astfel, prima instanță a constatat că fapta întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, față de săvârșirea infracțiunii în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2708/2006 a Judecătoriei sector 2 B (liberat condiționat la 30.04.2008, rest neexecutat de 663 zile închisoare).
La individualizarea pedepsei, văzând art.72 Cod penal, s-a ținut seama de faptul că furtul este unul tipic, prejudiciul a fost recuperat și fapta recunoscută, inculpatul nu a încercat să obstrucționeze aflarea adevărului, astfel că a aplicat o pedeapsă orientată spre minim, însă fără a fi reținute circumstanțe atenuante, datorită antecedenței penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a apreciat ca fiind nefondat apelul declarat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat că prima instanță reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (proces verbal de constatare a infracțiunii, de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori, declarații inculpat, declarații parte vătămată), rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la critica formulată de inculpatul, s-au reținut următoarele:
În conformitate cu dispoz.art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Modalitatea și împrejurările în care a acționat inculpatul, persistența infracțională a acestuia, sunt împrejurări ce concretizează atât pericolul social al faptei, cât și pe cel al inculpatului.
moral al inculpatului este concretizat și de faptul că acesta a mai fost condamnat anterior, inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională.
Raportat acestor împrejurări, instanța de fond a procedat la judicioasă individualizare a pedepsei, fiind nejustificată cererea inculpatului de a fi redus cuantumul pedepsei.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b proc.pen. prin decizia penală nr.486/A/25.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. S-a menținut arestarea preventivă a acestia și s-a dedus prevenția de la 06.05.2009 la zi.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatulsolicitând redozarea pedepsei, prin coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege în raport de poziția procesuală sinceră și de regret a faptei.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 14. pr. pen. cât și din oficiu conform art. 3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, prima instanță a avut în vedere și a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72.pen. inclusiv circumstanțelor personale ale inculpatului, respectiv atitudinii sincere avute pe parcursul procesului penal, aplicându-i-se o pedeapsă orientată către minimul special, de 3 ani și 4 luni închisoare, în condițiile în care inculpatul dovedește perseverență infracțională, fapta fiind comisă la scurt timp de la data la care acesta a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare (aplicată prin sentința penală 2708/2006 a Judecătoriei sectorului 2 B, liberat condiționat la 30.09.2008, având un rest rămas de executat de 663 zile), fiind cunoscut și cu alte condamnări pentru același gen de infracțiuni.
Atitudinea sa procesuală nu conduce în mod automat la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c pen. instanța urmând să aprecieze în ce măsură aceasta a contribuit efectiv la aflarea adevărului în cauză. Or, poziția inculpatului de recunoaștere apare ca firească în contextul în care întreaga sa activitate infracțională fiind observată de organele de poliție, inculpatul fiind reținut imediat după comiterea faptei. În aceeași împrejurare a fost recuperat și prejudiciul cauzat părții vătămate, astfel că nici aceasta nu poate avea semnificația unei circumstanțe atenuante Ca atare, Curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepsei, așa cum s-a solicitat, pedeapsa aplicată de prima instanță fiind aptă că să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. atât sentința penală cât și decizia fiind legale și temeinice sub aspectul criticilor invocate.
Pentru considerentele arătate mai sus, și, constatând că nu există motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu - conform art.3859alin.3 -, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit. b proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art. 192 alin. 2. proc. pen. îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare statului din care onorariu avocatului oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1296/2009 a Judecătoriei Sector 4 B și a deciziei penale nr.486/2009 a Tribunalului București -Secția I penală.
Deduce durata reținerii și a arestării preventive de la 6.05.2009 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat oficiu avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ta
Red.LR-04.10.2009
Dact.EA-28.10.2009/2ex
-jud.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Florică Duță
