Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1625/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1506
Ședința publică din data de 26 OCTOMBRIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.297 din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu împuternicire avocațială de substituire a avocatului, depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul-inculpat, reprezentat de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei, intimata parte vătămată SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de recurentul-inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, susține că decizia penală nr.297 din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală și atacată cu recurs de către inculpat, este legală, fiind incidente prev. 363 alin. 3 Cod de procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu intimatului-inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că apelul inculpatului a fost introdus tardiv și în mod corect a fost respins de instanța de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră soluția dată în apel ca temeinică și legală întrucât inculpatul a fost prezent la dezbateri la data de 22.12.2008, iar termenul de declarare a căii de atac se împlinea pe data de 05.01.2009, însă aceasta a fost declarată pe data de 14.01.2009, cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Astfel, în raport de disp. art. 363 alin. 3 Cod de procedură penală, consideră soluția legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Prin sentința penală 253/03.05.2007 a Judecătoriei Buftea în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. raportat la art.10 lit.c proc.pen. a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art.208 alin.l - art.209 alin.l lit.a, g și i pen.
În baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a, g și i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. art.74 lit.c pen. și art.76 lit.c pen. și cu aplicarea art.71-64 lit.a, b, c și e pen. a fost condamnat inculpatul -, la 1 (un) an închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul - la 500 lei noi (5 milioane lei vechi), cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu nr. 8811/P/2004, din data de 29.11.2005, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, au fost trimiși în judecată - în stare de libertate - inculpații și -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. reținându-se că, la data de 22.08.2004, B, patron al B, Filiala Jilava, a depus o sesizare scrisă la organele de poliție arătând faptul că, în noaptea de 20/21.08.2004, numitul împreună cu numitul -, prin efracție, au pătruns în incinta, aflată în proprietatea firmei acestuia și, prin forțarea ușii de acces a magaziei, au sustras mai multe bunuri.
Din plângerea patronului societății, respectiv, a rezultat faptul că bunurile furate, și anume: un radiator electric, o bormașină, un calculator, o butelie de aragaz se ridică la suma de 15 milioane de lei, totodată, declarând că, întrucât bunurile reclamate au fost recuperate în totalitate de la cei doi inculpați, nu se mai constituie parte civilă.
Fiind audiați în faza de cercetare penală, cei doi inculpați au declarat faptul că, în noaptea de 20/21.08.2004, de comun acord, au mers la, din comuna Jilava, județul I, unde lucraseră anterior și cunoșteau amplasamentul, iar prin forțarea unei uși de la o magazie au pătruns în interior, de unde au sustras mai multe bunuri, care au fost la domiciliul inculpatului, dar a doua zi au fost predate patronului societății, întrucât s-a cunoscut că ei sunt autorii furtului comis.
Situația de fapt expusă prin rechizitoriu a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarație parte vătămată, declarații martori, declarații inculpați, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, copii cazier judiciar inculpați.
Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut ca situație de fapt că, la data de 20/21.08.2004, inculpatul - a sustras mai multe bunuri depozitate în incinta societății unde acesta era angajat, bunuri pe care le-a depozitat la reședința inculpatului, unde inculpatul - locuia fără forme legale. S-a mai reținut că și inculpatul era angajat la.
Având în vedere această situație de fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut în timpul urmăririi penale că ar fi săvârșit fapta ce i-a fost pusă în sarcină, dar această declarație nu s-a coroborat cu alte probe. In schimb, nevinovăția inculpatului se probează cu declarația martorului (fila 25 dosar de urmărire penală). In fața instanței, inculpatul a arătat că nu a fost împreună cu inculpatul - la în seara săvârșirii faptei, nu mai lucra la societatea respectivă. Martora care a asistat la vizita lui la domiciliul lui, a doua zi după săvârșirea faptei, a declarat că nu a recunoscut față de că ar fi săvârșit fapta, și i-ar fi spus lui - să-și recunoască el fapta, și că - a recunoscut că acesta ar fi săvârșit fapta.
Pe de altă parte, la dosar s-a depus (fila 80) o declarație olografa dată de - în data de 24.08.2004, în care acesta arată că bunurile sustrase au fost de el acasă la tară știrea acestuia. Tot în această declarație, - arată că patronul de la i-ar fi promis că dacă restituie bunurile se împacă cu acesta., în declarația de la fila 183, arată că - i-ar fi spus că ar fi furat singur. Soția inculpatului (fila 147) a declarat că soțul său nu știa că - a sustras bunuri de la, și nu a știut că acestea au fost aduse în domiciliul său.
Asupra acestui inculpat, așadar, există o îndoială care îi profită, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea neprobând cu alte mijloace specifice faptul că acesta ar fi săvârșit fapta respectivă.
Instanța de fond, având în vedere situația de fapt mai sus reținută, a constatat că fapta săvârșită de inculpatul - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art.208 alin.l - art.209 alin.l lit.a, g și i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. Această faptă a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție, în forma intenției directe, prezintă pericol social și este prevăzută în legea penală. Pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, art.208 alin. 1 - art.209 alin. 1 lit.a, g și i pen. prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Pentru fapta săvârșită de inculpat, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a, g și i pen. gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
întrucât inculpatul - a recunoscut fapta săvârșită și a restituit bunurile sustrase părții vătămate, instanța de fond a făcut aplicarea art.74 lit.c pen. și art.76 lit.c pen. și a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului - sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel, în termen legal (înregistrat sub nr. --2/07.05.2007), Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.
Prin decizia penală nr. 96/A/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală în dosarul nr-:
S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva sentinței penale nr. 253/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea - Secția Penală în dosarul nr-.
S-a desființat sentința penală și s-a trimis cauza -spre rejudecare- la aceeași instanță.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru inculpații și -, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Prin sentința penală nr. 563/22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea - Secția Penală în dosarul nr-/Rj:
În temeiul art.334 proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, în privința inculpatului -, din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 pen. - art.209 alin.1 lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 pen. - art.209 alin.1 lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.a și b pen.
În temeiul art.208 alin.l pen. - art.209 alin.1 lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.a și b pen. art.74 alin.2 pen. art.75 alin.2 pen. art.80 pen. a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.61 alin.1 pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1007/30.06.2004 a Judecătoriei Deva și s-a contopit restul neexecutat - de 438 de zile închisoare - cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 438 de zile închisoare.
În temeiul art.36 alin.1 pen. raportat la art.33 lit.a pen. art.34 lit.b pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208 -art.210 pen. prin sentința penală nr. 177/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Făget în dosarul nr-, definitivă la 03.01.2008, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art.36 alin.3 pen. s-a dedus din această pedeapsă durata executată, de la 25.06.2008 la zi.
S-a anulat nr. 298/2008 emis de Judecătoria Făget și s-a dispus emiterea unui nou pe numele inculpatului, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art.71 alin.1 pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a și lit.b pen.
In temeiul art.208 alin.l pen. - art.209 alin.l lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. art.74 alin.2 pen. art.75 alin.2 pen. art.80 pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.36 alin.1 pen. raportat la art.33 lit.a pen. art.34 lit.b pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa închisorii de 5 luni aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 pen. - art.209 alin.1 lit.a, g pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. prin sentința penală nr. 128/23.05.2005 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 104/2005, definitivă prin decizia penaiă nr. 1246/A/23.11.2005 pronunțată de Tribunalul București și decizia penală nr. 200/R/09.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art.36 alin.3 pen. s-a dedus din această pedeapsă durata executată, de la 30.07.2006 până la 05.12.2006, inclusiv.
În temeiul art.71 alin.1 pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a și lit.b pen.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București - Oficii a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al inculpatului și a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al inculpatului -.
În temeiul art.191 alin.l și 2.proc.pen. a fost obligat flecare inculpat la plata a câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin încheierea din data de 20.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea - Secția Penală în dosarul nr-/Rj:
În temeiul art.195 proc.pen. s-a admis sesizarea din oficiu.
S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 563/22.12.2008 pronunțate de Judecătoria Buftea - Secția Penală în dosarul nr-/Rj, în minuta aferentă și în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1051/2008 emis de Judecătoria Buftea în dosarul nr-/Rj la 28.01.2009, în sensul că la numele inculpatului se va trece în loc de " -", cum eronat s-a menționat, " -", cum este corect.
S-a dispus ca prezenta încheiere să facă parte integrantă din actele anterior menționate.
În temeiul art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În noaptea de 20/21.08.2004, de comun acord, inculpații și - au mers la, unde lucraseră anterior și cunoșteau amplasamentul, iar prin forțarea unei uși de la magazie au pătruns în interior, de unde au sustras mai multe bunuri - un radiator electric, o bormașină, un calculator, o butelie de aragaz -ce au fost la domiciliul inculpatului, astfel cum rezultă din declarațiile date de inculpați în timpul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile date pe parcursul urmăririi penale de martorii, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 22.08.2004, declarația dată de martorul pe parcursul urmăririi penale, declarația dată în fața instanței de martorul B.
Din declarațiile date pe parcursul urmăririi penale de martorii, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la 22.08.2004 și declarațiile date de inculpați pe parcursul urmăririi penale, rezultă că a doua zi - respectiv pe data de 21.08.2004 - o parte din bunurile sustrase au fost predate patronului.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a înlăturat ca vădit nesincere declarațiile date de inculpați în fața instanței.
Aceasta, întrucât susținerile inculpaților sunt infirmate prin declarațiile martorilor anterior arătați, nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză - conform exigențelor art.69 proc.pen. - și, mai mult, sunt infirmate prin înseși declarațiile date de inculpați în timpul urmăririi penale.
Valoarea probatorie a declarațiilor date de inculpați pe parcursul urmăririi penale este confirmată și prin detaliile relevate de aceștia (: modul în care s-au deplasat la sediul societății, modul în care au pătruns în depozit, modul în care au transportat bunurile sustrase și locul unde le-au depozitat).
Relevanță asupra nesincerității inculpaților în fața instanței prezintă și împrejurarea că inculpații au susținut faptul că inculpatul - a depozitat bunurile sustrase în grădina inculpatului, fără ca primul să îi spună ceva acestuia din urmă, însă din declarațiile date de cei doi inculpați și de martori în timpul urmăririi penale rezultă cu certitudine că bunurile sustrase au fost găsite în casa inculpatului.
Declarația depusă în copie la fila 80 din dosarul instanței (dosar nr- al Judecătoriei Buftea ) a fost înlăturată ca neavând relevanță în cauză, având în vedere faptul că această declarație nu este dată în fața unei autorități, nu are o dată certă, înscrisul putând fi întocmit oricând de inculpatul -.
În privința declarației date de martorul în fața instanței, s-a constatat faptul că acest martor a afirmat că urmele de bicicletă și încălțăminte după care au fost identificați inculpații proveneau de la o singură persoană, însă această susținere nu poate fi avută în vedere în considerarea intervalului mare de timp dintre momentul săvârșirii faptei și momentul formulării acestor susțineri de către martor.
În privința declarației date de către același martor în fața instanței, s-a constatat faptul că martorul a afirmat că, în momentul depistării, inculpatul nu și-a negat vinovăția, dar a cerut inculpatului - să recunoască, susținere ce este în parte infirmată prin declarația dată de acest martor pe parcursul urmăririi penale când martorul a arătat că, în momentul depistării, cei doi inculpați au recunoscut comiterea faptei, situație de fapt confirmată și prin declarațiile date de inculpat în timpul urmăririi penale, ca și prin declarațiile celorlalți martori.
În privința declarației date de martorul în fața instanței, această declarație a fost înlăturată ca nesinceră, întrucât martorul a afirmat în fața instanței că inculpatul - i-a spus că a sustras bunurile singur, dar în timpul urmăririi penale același martor a afirmat că inculpatul - i-a spus că a sustras bunurile împreună cu inculpatul.
Susținerile martorului au fost înlăturate ca subiective (martorul fiind soția inculpatului ) și lipsite de relevanță, întrucât acest martor nu a afirmat că inculpatul și-a negat vinovăția, ci numai că acest inculpat nu știa nimic de împrejurarea că inculpatul
- a sustras bunuri de la.
Participarea inculpatului este confirmată în mod constant de declarațiile martorului B - care, dincolo de împrejurările relatate și de ceilalți martori și de inculpați în timpul urmăririi penale, a afirmat în fața instanței și că martorul i-a spus că i-a văzut pe cei doi inculpați, cu bicicleta, în noaptea comiterii faptei, la sediul.
Mai mult, susținerile în sensul că inculpatul - ar fi comis singur fapta sunt neverosimile, având în vedere volumul și greutatea bunurilor sustrase, bunuri ce nu puteau fi transportate de o singură persoană cu bicicleta.
În raport cu acestea, instanța a apreciat că în cauză a fost dovedită pe deplin participarea inculpatului la comiterea acestei fapte.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului -, instanța a apreciat că faptele au fost săvârșite după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 240/2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1084/2002 pronunțată de Judecătoria Deva.
În consecință, instanța a apreciat că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie.
1. În drept, fapta inculpatului - care, în noaptea de 20/21.08.2004, împreună cu inculpatul, a sustras, prin efracție, mai multe bunuri aparținând, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art.208 alin. 1 - art.209 alin. 1 lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.a și b pen. - fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei săvârșite, instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei - în timpul nopții, prin efracție, împreună cu o altă persoană, inculpatul profitând de faptul că fusese angajat al părții vătămate.
De asemenea, a avut în vedere și faptul că inculpatul a suferit multiple condamnări pentru fapte similare celei deduse judecății în prezenta cauză, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier.
Aceste împrejurări de fapt, coroborate, sunt de natură să releve gradul sporit de pericol social, în concret, al faptei săvârșite.
În consecință, deși prejudiciul a fost în parte recuperat, instanța a apreciat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel cum este definită această instituție juridică prin dispozițiile art.18 pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 pen. și, având în vedere faptul că inculpatul are o situație materială precară, a reținut în beneficiul său circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.2 pen.
Având în vedere modul de săvârșire a faptei, antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea nesinceră a acestuia (inculpatul încercând în mod constant, în fața instanței, să inducă în eroare, negând participarea inculpatului ), instanța a reținut în sarcina inculpatului incidența art.75 alin.2 pen.
În raport cu acestea, văzând dispozițiile art.80 pen. instanța a coborât pedeapsa sub minimul special, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, apreciind că această pedeapsă corespunde gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului.
Întrucât fapta a fost săvârșită în timpul liberării condiționate, instanța, conform art.61 alin.1 pen. a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1007/30.06.2004 a Judecătoriei Deva și a contopit restul neexecutat - de 438 de zile închisoare - cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 438 de zile închisoare.
2. În drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 20/21.08.2004, împreună cu inculpatul -, a sustras, prin efracție, mai multe bunuri aparținând, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art.208 alin. 1- art.209 alin.1 lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. - fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei săvârșite, instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei - în timpul nopții, prin efracție, împreună cu o altă persoană, inculpatul profitând de faptul că fusese angajat al părții vătămate, asigurându-și un mijloc de transport.
De asemenea, a avut în vedere și faptul că inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru fapte similare celei deduse judecății în prezenta cauză, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier.
Aceste împrejurări de fapt, coroborate, sunt de natură să releve gradul sporit de pericol social, în concret, al faptei săvârșite.
În consecință, deși prejudiciul a fost în parte recuperat, instanța a apreciat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel cum este definită această instituție juridică prin dispozițiile art.18 pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 pen. și, având în vedere faptul că inculpatul are o situație materială relativ precară, a reținut în beneficiul său circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.2 pen.
Având în vedere modul de săvârșire a faptei, antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea nesinceră a acestuia (inculpatul încercând în mod constant, în fața instanței, să inducă în eroare, să se disculpe), instanța a reținut în sarcina inculpatului incidența art.75 alin.2 pen.
În raport cu acestea, văzând dispozițiile art.80 pen. instanța a coborât pedeapsa sub minimul special, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, apreciind că această pedeapsă corespunde gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond, în temeiul art.346 alin.1 proc.pen. a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale, la data de 14.01.2009 (filele 2, 3), a declarat apel, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, rară a motiva - în fapt și în drept - calea de atac.
Prin decizia penală nr. 2097/A/18.05.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul cu obligarea sa la 425 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a constat că, pentru inculpatul, prezent la dezbateri la termenul din 17.12.2008, termenul de apel d e 10 zile a început să curgă de la pronunțare - 22.12.2008 și s-a împlinit la data de 05.01.2009.
Inculpatul a declarat apelul la data de 14.01.2009, conform datei poștei, înregistrarea având loc la 15.01.2009, deci peste termenul legal.
S-a mai reținut că mențiunea din minuta și dispozitivul sentinței, respectiv "cu drept de apel în 10 zile de la comunicare", nu dă dreptul părților la o cale de atac în afara condițiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat.
Instanța de apel a respins ca tardiv apelul declarat, constatând în mod corect că inculpatul a fost prezent la dezbateri la 22.12.2008, și a declarat apel la 14.01.2009, peste termenul legal.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 297/A/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, onorariu avocat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, iar onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul, în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./ 16.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. / Judecătoria Buftea
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Vasile
