Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 151
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Negulescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la 29 mai 1987, fiul lui și, născut la 11 iunie 1984 și, fiul lui G și, născut la 24 aprilie 1972, toți domiciliați în comuna, județul D împotriva deciziei penale nr.145 din 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr.67/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Pucioasa.
Prin sentința penală nr. 67 din 10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza disp. art.334 cod proc. penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a, e și g cod penal în infracțiunea prev. de art. 216 alin. 1 cod penal, iar în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 alin.1 lit.1cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpaților G, fiul lui și, născut la 29 mai 1987 în P, domiciliat în comuna, jud.D, CNP -;, fiul lui și, născut la 11.06.1984 în P, domiciliat în comuna, sat Dealu M, jud.D, CNP -;, fiul lui G și, născut la 24.04.1972 în Târgoviște, domiciliat în comuna, sat Dealu M, nr.93, jud.D, CNP - și, fiul lui și, născut la 18.08.1990 în P, domiciliat în comuna, sat Dealu M, jud.D, CNP -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e și g cod penal.
În temeiul disp. art.181raportat la art.91 lit.c cod penal s-au aplicat inculpaților G, și amenzi administrative în cuantum de câte 350 lei fiecare iar inculpatului în valoare de 200 lei.
Sub aspectul laturii civile, conform disp. art.14, 15 și 346 cod proc. penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 130/12.11.2009 și personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 7109/2009, lipsă fiind recurentul inculpat G reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr.130/12.11.2009 și intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar motive de recurs formulate de recurenții inculpați și G și având cuvântul pentru aceștia precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că nu sunt cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Depune la dosar adeverința nr. 5837/15.09.2009, eliberată de Școala cu clasele I-VIII privind pe recurentul inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și Garată că susține recursurile formulate de aceștia împotriva deciziei penale 145 din 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o critică pentru nelegalitate.
Motivul nelegalității acestei hotărâri este legat de faptul că instanța a considerat în baza art. 171 alin. 3 și 4 Cod proc. penală că inculpații nu ar fi avut avocat din oficiu la Judecătoria Pucioasa.
La pagina 15 și 26 dosar fond sunt depuse delegațiile domnului avocat care i-a apărat pe inculpați și în faza de urmărire penală. Atâta timp cât inculpații nu consideră că au fost lipsiți de dreptul la apărare și au fost mulțumiți de sentința pronunțată de instanța de fond, nu este legal ca folosindu-se de acest motiv să se admită apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, fără a intra în judecata fondului, deși dosarul se judecă din 2006 iar aceștia au fost tot timpul achitați.
Soluția pronunțată de Judecătoria Pucioasa în a doua fază procesuală este legală și temeinică, față de inculpați pronunțându-se o soluție de achitare și aplicare a unei amenzi administrative în baza art. 181Cod penal, care de altfel a și fost achitată.
Se arată că recurenții inculpați nu au avut niciodată probleme cu legea.
Concluzii de admitere a recursurilor formulate de inculpați, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița ca fiind nelegală și netemeinică și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Pucioasa.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatachiesează la concluziile formulate de apărătorul ales al inculpaților și G.
Precizează că sentința pronunțată de Judecătoria Pucioasa este temeinică și legală având în vedere și faptul că recurentul inculpat a arătat în declarația dată că partea vătămată a pierdut portofelul și că a încercat să îl restituie acestuia, dar partea vătămată plecase. De altfel partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză iar prejudiciul a fost recuperat.
Recurentul inculpat nu are antecedente penale, are un loc de muncă, este învățător.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că din actele și lucrările dosarului rezultă că la fiecare termen de judecată inculpații au fost asistați de apărător din oficiu, același pe tot parcursul judecății la instanța de fond, fiind menționat în toate încheierile premergătoare faptul că inculpații au fost prezenți și asistați de avocat, inclusiv în încheierea de amânare a pronunțării.
Susține, de asemenea, că Tribunalul Dâmbovița nu s-a pronunțat niciun moment pe motivul de apel formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și anume acela al greșitei achitări a inculpaților prin aplicare disp. art. 181Cod proc. penală.
Concluzii de admitere a recursurilor declarate de inculpați, (cu mențiunea că în cauză mai este un inculpat minor care nu a declarat recurs și se solicită să se extindă efectele recursurilor declarate de cei trei inculpați și cu privire la intimatul inculpat minor, întrucât este în favoarea acestuia), să se caseze în totalitate decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și să se trimită cauza la instanța de apel pentru rejudecarea pe fond a apelului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
CURTEA;
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 67 din 10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza disp. art.334 cod proc. penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a, e și g cod penal în infracțiunea prev. de art. 216 alin. 1 cod penal, iar în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 alin.1 lit.1cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpaților G, fiul lui și, născut la 29 mai 1987
în P, domiciliat în comuna, jud.D, CNP -;, fiul lui și, născut la 11.06.1984 în P, domiciliat în comuna, sat Dealu M, jud.D, CNP -;, fiul lui G și, născut la 24.04.1972 în Târgoviște, domiciliat în comuna, sat Dealu M, nr.93, jud.D, CNP - și, fiul lui și, născut la 18.08.1990 în P, domiciliat în comuna, sat Dealu M, jud.D, CNP -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e și g cod penal.
În temeiul disp. art.181raportat la art.91 lit.c cod penal s-au aplicat inculpaților G, și amenzi administrative în cuantum de câte 350 lei fiecare iar inculpatului în valoare de 200 lei.
Sub aspectul laturii civile, conform disp. art.14, 15 și 346 cod proc. penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.1003/P/2006 din 11.01.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa au fost trimiși în judecată inculpații G, și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a, e și g cod penal, constând în aceea că în noaptea de 30/31.07.2006, între inculpatul și partea vătămată a avut loc un incident în care au intervenit și ceilalți trei inculpați, context în care partea vătămată și-a pierdut portofelul și cartea de identitate, inculpații însușindu-și portofelul și împărțind banii care se aflau în el.
Situația de fapt a fost reținută pe baza materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate coroborate cu depozițiile martorilor, dar și cu declarațiile inculpaților.
S-a apreciat de către instanța de fond că față de situația de fapt probată, nu poate fi pusă în discuție existența infracțiunii prev. de art. 216 cod penal, motivându-se că în contextul concret al săvârșirii faptei nu se poate considera că portofelul a fost găsit întâmplător de către inculpați, aceștia fiind de față și cunoscând că partea vătămată a pierdut acel portofel, respingându-se astfel cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de către inculpați.
S-a mai reținut de către aceeași instanță că deși situația de fapt dovedită conturează trăsăturile infracțiunii de furt calificat, totuși fapta nu îndeplinește una din trăsăturile esențiale prevăzute de art.17 cod penal, respectiv pericolul social, motivându-se că față de împrejurările concrete în care s-a săvârșit, de prejudiciul modic recuperat ulterior, de atitudinea procesuală corectă a inculpaților, de conduita bună avută înainte de săvârșirea faptei se justifică achitarea celor patru inculpați și aplicarea unor amenzi administrative al căror cuantum s-a stabilit în funcție de circumstanțele reale și personale existente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont în evaluarea gradului de pericol social concret al faptei, de împrejurarea că luarea fără drept a portofelului părții vătămate a fost precedată de lovirea acesteia cu pumnii și picioarele de către toți cei patru inculpați, hotărârea acestora de luare fără drept a sumei de bani fiind menținută și după ce au avut reprezentarea iminenței intervenției organelor de poliție.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul condamnării inculpaților pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și aplicarea unor pedepse corect individualizate, în raport cu criteriile prev. de art.72 cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 21cod proc. penală, prima instanță de control judiciar a procedat la ascultarea inculpaților.
Prin decizia penală nr. 145 din 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, a fost desființată sentința penală nr.67 din 10.03.2009 a Judecătoriei Pucioasa și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 171 alin. 3 cod proc. penală "în cursul judecății asistența juridică a inculpatului este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai M", iar conform art. 171 alin. 4 cod proc. penală, "când asistența juridică este obligatorie, dacă inculpatul nu și-a ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu".
În cauză, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina celor patru inculpați este închisoarea mai M de 5 ani.
Verificând actele și lucrările dosarului aflat în al doilea ciclu procesual, instanța de apel a reținut că judecătoria nu a respectat prevederile textelor legale menționate anterior, constatând că la dosar nu există adresa emisă către Baroul d e Avocați D în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru inculpați, dat fiind că asistența juridică a acestora era obligatorie.
Se reține că deși în practicaua încheierii din 05.03.2009 se menționează că inculpați au fost asistați, totuși la dosar nu există împuternicirile avocațiale prin care să fie făcută dovada calității de reprezentant, lipsă pe care tribunalul a echivalat-o cu încălcarea prevederilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie.
S-a motivat că potrivit art.197 alin.2 teza a II a cod proc. penală, "sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile referitoare la asistarea inculpatului de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii", o astfel de nulitate neputând fi înlăturată în nici un mod și putând fi invocată și din oficiu, concluzionându-se că sancțiunea încălcării normelor referitoare la asistența juridică obligatorie constă în nulitatea absolută a hotărârii.
Față de considerentele enunțate, tribunalul, în baza art.379 alin. 1 pct. 2 lit. b cod proc. penală, a admis apelul declarat de parchet, a desființat în totalitate hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa.
S-a mai dispus ca în rejudecare instanța de fond să aibă în vedere în situația în care inculpații vor insista în cererea de schimbare a încadrării juridice, să respecte
disp. art.334 cod proc. penală, în sensul de a se aduce la cunoștința inculpaților aceste prevederi și a se proceda la luarea unor noi declarații.
Împotriva deciziei penale nr.145 din 2 noiembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița au declarat recurs, în termen, inculpații G, și, care au criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.38510alin.2 și 3 Cod proc. penală, inculpații și G au criticat decizia, susținând că Tribunalul Dâmbovițaa comis o gravă eroare de fapt considerând neîntemeiat că le-a fost încălcat dreptul la apărare prin omisiunea desemnării unui avocat din oficiu, deoarece din înscrisul aflat la fila 15 dosar fond rezultă că asistența juridică le-a fost asigurată de avocat în baza delegației nr.49 din 5 mai 2008, același avocat asigurând asistența și pentru inculpații și, conform delegației de la fila 26.
Totodată, se susține de către recurenți că nu le-a fost încălcat dreptul la apărare, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, solicitând a se constata că împotriva acesteia nici unul dintre inculpați nu a promovat apel.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței, considerând că apelul a fost greșit admis.
Recurentul inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a susținut că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală și netemeinică, achiesând la motivele invocate de ceilalți inculpați, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței, apreciind că soluția instanței de fond este conformă probatoriilor administrate în cauză.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 Cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 Cod proc. penală, constată că recursurile declarate de inculpați sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.1003/P/2006 din 11.01.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților G, pentru infrcțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g cu aplic. art.75 lit.c) Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a, e și g cod penal, cu aplic. art.99 și urm. Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 30/31.07.2006, împreună, în loc public, și-au însușit un portmoneu conținând suma de 350 RON de la partea vătămată.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Pucioasa, prin sentința penală nr.216 din 7 decembrie 2007 dispus achitarea inculpaților în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.1) Cod proc. penală și aplicarea unei amenzi administrative fiecăruia dintre inculpați.
Sentința penală sus-arătată a fost desființată de Tribunalul Dâmbovița, care prin decizia penală nr.56 din 18 martie 2008 admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În urma rejudecării cauzei, Judecătoria Pucioasa, prin sentința penală nr.67 din 10 martie 2009 dispus achitarea inculpaților G, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.1) Cod proc. penală și a inculpatului-minor, toți sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a), e), g) Cod penal iar în baza disp. art.181Cod penal și art.91 lit.c) din același cod s-a aplicat inculpaților sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de câte 350 lei fiecare pentru inculpații majori și de 200 lei pentru inculpatul minor.
Și această sentință a fost desființată de Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr.145 din 02 noiembrie 2009, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciindu-se că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează asistența juridică obligatorie și care atrag nulitatea absolută a hotărârii.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă într-adevăr că inculpații G, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a), e), g) Cod penal, infracțiune sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, prin urmare mai M de 5 ani, astfel că în cauză sunt incidente disp. art.171 alin.3 Cod proc. penală, în sensul că asistența juridică este obligatorie iar nerespectarea acestor dispoziții atrag, conform art.197 alin.2 teza ultimă și alin.3 Cod proc. penală, nulitatea hotărârii, ce poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar și din oficiu.
Dispozițiile procedurale sus-enunțate au fost edictate în scopul garantării dreptului la apărare al inculpatului în tot cursul procesului penal, drept consfințit prin art.24 din Constituția României, art.6 din Codul d e procedură penală și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală stipulând prin art.171 alin.3 că "în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai M", ceea ce presupune că în situația în care inculpatul nu și-a angajat apărător instanța este datoare să desemneze apărător din oficiu, conform alineatului 4 al aceluiași articol.
În cauza dedusă judecății, se constată că în fața instanței de fond inculpații au fost asistați, respectiv reprezentați la termenul de judecată din 5 martie 2009, când au avut loc dezbaterile, de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul și avocat pentru inculpații, și G, aceeași avocați fiind cei care au asigurat asistența juridică a inculpaților și în primul ciclu procesual, conform împuternicirii avocațiale aflată la filele 26 - pentru inculpații și și fila 25 - pentru inculpatul.
Este real că la rejudecarea acțiunii penale pusă în mișcare prin Rechizitoriul nr.1003/P/2006, la dosarul cauzei nu se află delegațiile apărătorilor desemnați din oficiu, însă în mod indubitabil inculpații au beneficiat de asistența juridică a avocaților și, situație ce rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din 5 martie 2009 Judecătoriei Pucioasa ce se coroborează cu susținerile inculpaților, care nu au contestat nici un moment realitatea celor consemnate în actul procedural.
Că inculpații au beneficiat de asistență juridică din partea apărătorilor desemnați din oficiu rezultă atât din soluția primei instanțe în care s-a dispus achitarea acestora cât și din atitudinea manifestată de inculpați, care nu au înțeles să exercite calea ordinară de atac a apelului.
În aceste condiții, când prima instanță de control judiciar a fost învestită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa cu calea de atac a apelului prin care solicita condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a, e, g Cod penal, invocarea din oficiu a nulității prev. de art.197 alin.2 teza a II a Cod proc. penală este pur formală, constatându-se că în realitate asistență juridică a fost asigurată iar inculpații nu au fost prejudiciați în nici un mod, ci dimpotrivă soluția pronunțată le-a fost favorabilă.
Drept urmare, soluția pronunțată de tribunal, prin care s-a dispus desființarea sentinței penale din 67 din 10 martie 2009 Judecătoriei Pucioasa și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță nu se justifică, astfel că în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.c) teza I Cod proc. penală, vor fi admise recursurile declarate de inculpații G, și, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița pentru continuarea judecării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Pentru rezolvarea unitară a cauzei, având în vedere și poziția procesuală comună a inculpaților, în temeiul disp. art.3857Cod proc. penală, vor fi extinse efectele recursurilor declarate de inculpații G, și și față de inculpatul, care nu a declarat recurs, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Curtea nu îmbrățișează însă punctul de vedere exprimat de recurenții-inculpați, prin apărători, în sensul admiterii căilor de atac formulate, desființării deciziei și menținerii sentinței, având în vedere că în fața Tribunalului Dâmbovița nu a avut loc o judecată în fond a cauzei, nefiind soluționat apelul declarat de parchet prin care s-a criticat greșita achitare a inculpaților conform art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.1) Cod proc. penală.
Reținând că asistența juridică este obligatorie iar pentru recurentul-inculpat a fost desemnat din oficiu, în baza disp. art.192 alin.3 Cod proc. penală, se va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații G, și, toți domiciliați în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr.145/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, extinde efectele și față de inculpatul, care nu a declarat recurs și în consecință:
Casează decizia penală nr. 145/02 noiembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița și trimite cauza la instanța de apel pentru continuarea judecării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr. 67 din 10.03.2009 a Judecătoriei Pucioasa.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
3 ex./ 02 martie 2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel Gheorghe D./
Dosar fond nr- Judec. P
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Zăinescu Elena, Negulescu Elena
