Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.3637/301/2009
2139/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1515
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Antoaneta Nedelcu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.472/A/18.08.2009 a Tribunalului București - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, iar pe fond, să se dispună redozarea pedepsei. Arată că pentru inculpat s-a stabilit o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru furt, iar în baza art.385/9 pct.14 C.P.P. solicită a se da o mai mare eficiență art.74-76.Cod Penal, ținând seama că inculpatul a avut o atitudinea procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, iar prejudiciul a fost recuperat. De asemenea, mai arată că inculpatul este înscris la o facultate și dorește să fie stabilită o pedeapsă mai mică pentru a-și putea continua studiile; este singurul întreținător al familiei, mama sa fiind decedată iar tatăl având o vârstă de 75 ani.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât în mod corect s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, constând în aceea că inculpatul a introdus mâna în buzunarul părții vătămate și a sustras o sumă de bani, într-un loc public. Fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, iar împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu înseamnă că trebuie reținută circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a Cod Penal, în condițiile în care gravitatea faptei este mare, iar această atitudine a fost determinată de probele administrate în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită redozarea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.291/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în temeiul art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal, raportat la art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1783/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B și fost contopit restul rămas neexecutat, de 603 zile cu pedeapsa stabilită prin prezenta.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, ca pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 19.02.2009 la zi.
În temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauza penală, iar prejudiciul a fost recuperat.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, că, la data de 19.02.2009, în jurul orei 20,00, inculpatul s-a deplasat la Complexul, cu autoturismul marca "Peugeot", proprietate personală, martorul, rămânând în autoturism.
În, inculpatul a intrat la Mc, unde s-a așezat lângă masa la care se aflau partea vătămată și martorul, cu soțiile acestora.
Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a introdus mâna in buzunarul de la geaca acesteia, de unde a sustras suma de 545 lei și două bonuri de masă.
de două persoane necunoscute că i s-a umblat în geacă, partea vătămată a verificat conținutul buzunarului și a constatat lipsa bunurilor, pornind în urmărirea inculpatului, împreună cu martorul. Inculpatul, care încerca să părăsească în fugă incinta -ului, a fost imobilizat de agentul de pază, ulterior ajungând la fața locului și un alt agent,.
În timp ce încerca să părăsească restaurantul, inculpatul a aruncat bonurile de masă mototolite, aspect observat de martorul și a restituit suma de bani sustrasă, în prezența martorilor, și.
Prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, inculpatului și martorilor, procesul - verbal de depistare, planșele fotografice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul,criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare, respectiv a modului de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal.
Prin decizia penală nr.472/A/18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul.
S-a dedus prevenția de la data de 19.02.2009, la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând fără echivoc că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist).
Deși inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, această atitudine a fost determinată de probele administrate în cauză, astfel că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special.
Referitor la modalitatea de executare, s-a constatat că inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 81 sau 86/1 din Codul penal, întrucât nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 81 al.1 lit. b, respectiv art. 86/1 al. 1 lit. b din Codul penal, fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, astfel că și pe acest aspect, critica apelantului a fost apreciată ca fiind nefondată.
Nemulțumit și de această soluție, vizând și sentința primei instanțe, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, arătând că față de atitudinea procesuală sinceră, a împrejurării că prejudiciul a fost recuperat și are o situație familială grea, se impune reținerea art.74-76 Cod penal și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate - care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpat au fost corect reținute de prima instanță, iar vinovăția acestuia a fost stabilită cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Cât privește susținerea apărătorului recurentului inculpat, în sensul că în cauză își află incidența disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, este de observat că pedeapsa aplicată inculpatului, astfel cum a fost menținută prin decizia instanței de apel, nu a fost greșit individualizată, ci, dimpotrivă, se remarcă faptul că, în procesul de individualizare au fost avute în vedere prevederile consacrate de art.72 Cod penal, dar și împrejurarea că recurentul inculpat a comis infracțiunea din speță, în starea de recidivă, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
Pornind de la scopul în vederea căruia se angajează răspunderea penală a unei persoane, respectiv reeducarea sa în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni, Curtea arată că pedeapsa aplicată trebuie adaptată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea infractorului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că recurentul inculpat a mai suferit anterior alte două condamnări (3 ani - cu suspendarea condiționată și 5 ani - cu reținerea disp.art.74-76 Cod penal), pentru săvârșirea unor fapte similare.
Cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Astfel, în speța de față, se constată că atitudinea sinceră manifestată și recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate, nu s-au datorat bună voinței inculpatului, ci depistării acestuia și respectiv imobilizării lui de către agentul de pază și ulterior, aceștia fiind alertați la scurt timp de la comiterea infracțiunii.
Mai mult, Curtea apreciază că - oricum - instanța fondului a dat dovadă de clemență, atunci când a orientat cuantumul pedepsei către minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită de inculpat (de la 3 la 15 ani închisoare), deși inculpatul a manifestat perseverență infracțională.
În raport cu gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, reducerea pedepsei sub cuantumul deja stabilit, astfel cum solicită inculpatul, ar fi total nejustificată, instanțele anterioare (fond și apel) apreciind în mod corect că scopul pedepsei - astfel cum este prevăzut de dispozițiile art.52 Cod penal - poate fi atins numai prin privare de libertate, în condițiile art.57 Cod penal.
Așadar, se constată că prin hotărârea criticată, s-a realizat o justă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de criteriile consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal, pentru asigurarea scopurilor - punitiv și educativ - al respectivei sancțiuni, instanța fondului adaptând corect cuantumul pedepsei la nevoile de apărare socială și apreciind - în mod just - că reeducarea inculpatului se poate înfăptui - în condițiile în care acesta a recidivat în săvârșirea de infracțiuni de furt - numai prin executarea pedepsei, în cuantumul și modalitatea de executare, astfel cum s-a stabilit.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Va deduce prevenția inculpatului de la 19.02.2009 la zi - 27.10.2009.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.472/A/18.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la 19.02.2009 la zi - 27.10.2009.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-T-.-
Red.geantă-Jud.sect.3
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Stan Mustață, Antoaneta Nedelcu
