Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr13033/301/2009
2435/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1516
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Antoaneta Nedelcu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuentul, împotriva deciziei penale nr.496/A/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentulcondamnat-revizuent, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-condamnat-revizuent, solicită a depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv o scrisoare de la martorul.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărător cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisul ca fiind pertinent, concludent și util cauzei, îl încuviințează, și administrează proba, înscrisul fiind atașat la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-condamnat-revizuent fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-condamnat-revizuent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor instanțelor anterioare. Condamnatul solicită revizuirea sentinței penale nr.508/08.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Motivele revizuirii sunt prevăzute de art.394 al.1 lit.a C.P.P. în sensul că dorește să fie reaudiat martorul. Din înscrisul depus la dosar, rezultă faptul că aceasta este nevinovat, solicitând astfel achitarea.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel, desființarea sentinței penale nr.508/08.09.2008, iar pe fond, rejudecând, să se dispună achitarea,
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât în mod corect instanțele de fond și de apel au dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că motivele învederate de către revizuent în cererea sa nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art.394 Învederează C.P.P. faptul că martorul a fost audiat în fața primei instanțe și aceasta în mod justificat a înlăturat declarația acestuia față de restul probelor administrate în prezenta cauză, astfel că declarația acestui martor și scrisorile adresate de către acesta condamnatului, nu se circumscriu noțiunii de împrejurări necunoscute instanței de fond.
Condamnatul-revizuent, având ultimul cuvânt, arată că nu a știut că mașina este furată, a fost un cumpărător de bună credință, solicitând astfel achitarea.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.386 din 28.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr- s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul cu privire la Sentința penală nr. 508/08.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, definitivă prin Decizia penală nr. 1446/13.11.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 al. 2 Cod de procedură penală, revizuientul a fost obligat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 17.12.2008 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr- cererea formulată de condamnatul, calificată de acesta ca fiind contestație la executare.
În cuprinsul cererii, condamnatul a învederat că înțelege să formuleze contestație la executarea mandatului nr. 1158/2008 din data de 18.11.2008, invocând în drept dispozițiile art. 461.C.P.P. și precizând că probele le va aduce în fața instanței. Condamnatul nu a mai indicat și alte motive ale cererii sale.
La termenul de judecată din data de 09.02.2009 din dosarul nr-, în ședință publică, s-a depus la dosarul cauzei de către condamnat un plic conținând o scrisoare adresată lui și semnată " ". Condamnatul a precizat la același termen, cu privire la motivele promovării contestației la executare, că nu se face vinovat de fapta de tăinuire reținută în sarcina sa, întrucât nu a știut că mașina este furată, el fiind doar un cumpărător de bună-credință. De asemenea, a învederat faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare în raport cu fapta de tăinuire pentru care a fost condamnat, raportat și la pedepsele primite de alți condamnați pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, precizând totodată că are trei copii minori al căror singur întreținător este, având în vedere că soția sa nu primește ajutor de la nimeni.
Astfel, prin Sentința penală nr. 62 09.02.2009 pronunțată în dosarul nr. 15452 301 2008 Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus,în baza art. 461 al. 1.C.P.P. respingerea ca inadmisibilă a contestației la executarea Sentinței penale nr. 508/08.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1446/13.11.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, formulată de condamnatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul.
Prin Decizia penală nr.308/R/06.03.2009 pronunțată în dosarul nr. 15452 301 2008, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, s-a admis recursul declarat de condamnatul, a casat sentința recurată și, rejudecând, în fond, în baza art. 397 al. 1 și art. 399.C.P.P. a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B în vederea întocmirii concluziilor și sesizării Judecătoriei Sectorului 3 B, după eventuale cercetări, sub aspectul cererii de revizuire, în motivarea acestei decizii s-a arătat că instanța de fond avea obligația, în raport de motivele invocate, de a da cererii calificarea corectă, nefiind ținută de temeiul de drept invocat de condamnat.
Urmare acestor dispoziții Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Baî ntocmit referatul nr. 824/111-6/2009 din data de 25.06.2009 cu privire la cererea de revizuire formulată de condamnatul.
La data de 06.07.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Baî naintat Judecătoriei Sectorului 3 B cererea de revizuire formulată de condamnatul. împreună și cu referatul nr. 824/III-6/2009 din data de 25.06.2009.
La termenul de judecată de astăzi, 28.07.2009, instanța a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 403 al. 1.
C.P.P.Prima instanță, analizând motivele invocate de revizuient, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că cererea de revizuire formulată de revizuientul este inadmisibilă, reținând că:
Prin sentința penală nr. 508/08.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 6743 301 2008, definitivă prin decizia penală nr. 1446 13.11.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 221 al. 1 Cp. și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice tară a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195 2002 rep. ambele în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b Cp. în baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1158 2008 din data de 18.11.2008, condamnatul fiind în prezent încarcerat în executarea acestei pedepse.
Conform acestei sentințe faptele pentru care s-a dispus condamnarea lui constau în aceea că, la data de 20/21.03.2008, a intrat în posesia autoturismului BMW 318i cu numărul de înmatriculare aparținând părții vătămate, în scopul obținerii unui folos material prin valorificarea acestuia, cunoscând că autoturismul fusese sustras, respectiv în aceea că, în noaptea de 20/21.03.2008, a condus autoturismul BMW 318i cu numărul de înmatriculare pe drumurile publice, respectiv pe Șoseaua, tară a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Prin cererea de revizuire, astfel cum a fost completată în ședința publică din 09.02.2009, condamnatul a învederat că nu se face vinovat de fapta de tăinuire reținută în sarcina sa, întrucât nu a știut că mașina este furată, el fiind doar un cumpărător de bună-credință. De asemenea, a învederat faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare în raport cu fapta de tăinuire pentru care a fost condamnat, raportat și la pedepsele primite de alți condamnați pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, precizând totodată că are trei copii minori al căror singur întreținător este, având în vedere că soția sa nu primește ajutor de la nimeni. în susținerea acestei cereri condamnatul a depus la dosarul cauzei un plic conținând o scrisoare adresată lui și semnată " ", în cuprinsul căreia acesta din urmă arată că la momentul cumpărării autoturismului condamnatul nu ar fi știut că autoturismul este furat.
În baza motivelor cererii de revizuire și a acestei scrisori, având în vedere și motivarea sentinței de condamnare, astfel cum a fost anterior expusă, instanța a constatat că revizuientul nu a solicitat administrarea unor probe noi din care să reiasă fapte sau împrejurări noi de natură să probeze netemeinicia hotărârii judecătorești de condamnare, în sensul dispozițiilor art. 394 al. 1 lit. a)
C.P.P.Pentru a aprecia în acest sens instanța a avut în vedere că ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 al.1 lit. a) p Cod Penal, este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar. Din analiza dispozițiilor art. 394 al. 1 lit. a) rezultă C.P.P. că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată. în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul nostru).
În primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate "probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate sau ascultarea din nou a unui martor (martorul ), dar cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond și analizate de instanța de fond la pronunțarea sentinței de condamnare. Textul art. 394 al. 1 lit. a) este C.P.P. foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Față de aceste aspecte, prima instanță a apreciat că în cererea sa revizuientul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci prezintă un înscris ce emană de la martorul (care a fost audiat de instanța de fond). înscris în care acest martor susține ceea ce a susținut atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească, susțineri pe care instanța le-a analizat la pronunțarea sentinței de condamnare și le-a înlăturat. Folosindu-se de acest înscris, care nu relevă aspecte noi față de cele declarate de martorul la cercetarea judecătorească, condamnatul a solicitat o readministrare a probatoriului de la cercetarea judecătorească pentru reanalizarea aceleiași situații de fapt pe care el a susținut-o la instanța de fond și care a fost avută în vedere și de instanțele de control judiciar. Atât instanța de apel, cât și instanța de recurs au concluzionat, având în vedere și susținerile condamnatului, că instanța de fond a încadrat corect, din punct de vedere juridic, fapta inculpatului ca fiind tăinuire și a apreciat corect vinovăția condamnatului în săvârșirea acesteia.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv al revizuirii, instanța a constatat, analizând cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394.C.P.P. că reducerea pedepsei nu se încadrează în categoria celor prevăzute expres și limitativ de lege.
În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii, motivele invocate de condamnat neîncadrându-se în categoria celor prevăzute expres și limitativ de lege, respectiv nefiind întrunite cerințele legale pentru a se prevala de aceste motive de reformare a hotărârii de condamnare, în temeiul art. 403 al, 3.C.P.P. raportat la art. 394 al. 1 lit. a C.P.P. instanța fondului a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuientul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penal nr.386/28.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - revizuient, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Din economia dispozițiilor art.393 și art.394 din Codul d e procedură penală rezultă caracterul revizuirii, drept cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme eu legea și adevărul.
Potrivit art.394 alin.1 lit.a) din Codul d e procedură penală, pe care a fost întemeiată cererea revizuientului, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar conform alin.2 al aceluiași articol, cazul de la lit.a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În acest sens, constituie asemenea fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare eu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.
Prin urmare, pentru a exista cazul de revizuire menționat, faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în cauză trebuie să fie noi.
Or, nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond) sau reiterarea cererilor formulate în fața instanțelor în căile de atac.
Cu atât mai puțin, nu se poate solicita, pe calea revizuirii, readministrarea probelor sau reaprecierea lor.
Revizuientul nu învederează deci împrejurări noi, necunoscute instanței de fond, ci aceleași împrejurări, pentru care se încearcă să se obțină o prelungire a probați unii și o nouă analiză a probelor deja administrate, în scopul modificării soluției deja pronunțate, pe calea revizuirii, aspect ce nu poate fi primit de instanță.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv al revizuirii, instanța a constatat, analizând cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394.C.P.P. că reducerea pedepsei nu se încadrează în categoria celor prevăzute expres și limitativ de lege.
Prin urmare, față de cele mai sus arătate, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, Tribunalul a respins apelul formulat de revizuent constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recursul revizuientul - condamnat solicitând casarea sentinței și deciziei penale date în revizuire și pe fond admiterea cererii sale de revizuire potrivit art. 396 lit. a Cod procedură penală și, în baza declarației pe care o va da martorul să se constate netemeinicia hotărârii nr. 508/08.09.2008 a Judecătoriei Sector 3 B, prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare, pe nedrept, iar în final să fie achitat pentru infracțiunea de tăinuire, prev. și ped. de art. 221 alin. 1 Cod penal.
În sprijinul cererii de revizuire, recurentul condamnat a depus la dosar o scrisoare a martorului, prin care s-ar face dovada împrejurării că revizuientul - condamnat nu a cunoscut că autoturismul în cauză fusese furat.
Recurentul revizuient a solicitat reaudierea acestui martor.
Curtea examinând cauza pentru temeiurile invocate și din oficiu în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Curtea reține că prezenta cauză are ca bază de pornire autodenunțul numitului formulat la 08.05.2008, în cuprinsul căruia acesta susține că el este autorul furtului autoturismului BMW de culoare gri, din seara zilei de 20.03.2008, din parcarea unui bloc de pe B-dul - -, autoturism pe care, în aceeași seară, l-a vândut inculpatului. Ulterior, martorul și-a modificat declarațiile afirmând că nu-l cunoaște pe inculpatul.
Curtea constată că martorul a fost audiat la judecata în fond a cauzei de față.
Deci acesta nu este un martor necunoscut de instanța care a soluționat fondul cauzei, iar afirmațiile sale nu reprezintă împrejurări noi, privind nevinovăția revizuientului condamnat.
Instanțele care au soluționat fondul cauzei au făcut o judicioasă valorificare a întregului material probator administrat în dosar, inclusiv a declarațiilor contradictorii date de martorul, astfel încât cele relatate de acesta nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În consecință, sentința și decizia penală, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul sunt temeinice și legale.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul - condamnat împotriva deciziei penale nr. 496/A/30.09.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr.496/A/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./05.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Stan Mustață, Antoaneta Nedelcu
