Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 152/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 152/

Ședința publică de la 24 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Tacea

JUDECĂTOR 2: Mița Mârza

JUDECĂTOR 3: Marcian Marius

Grefier

-.-.-.-.-.-

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 476/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal, a răspuns pentru recurentul-inculpat -lipsă, apărător desemnat din oficiu - av. cu delegație la dosar.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Apărătorul inculpatului, având în vedere motivele de recurs, acesta a invocat că nu a știut de proces. Dar, la o succintă verificare a dosarului de apel, a observat că la fila 11 (dosar apel) există dovada de îndeplinire a procedurii de citare la adresa pe care inculpatul a dat-o cu adresa la care a fost citat, constatând-se că nu există nicio neconcordanță. Mai mult decât atât, această dovadă atestă că mama inculpatului a semnat citația prin care inculpatul evident ar fi putut ști de desfășurarea procesului.

Pe cale de consecință se pune întrebarea dacă recursul inculpatului este declarat sau nu în termen având în vedere că pronunțarea soluției în apel din 03.12.2009 i-a fost comunicată acestuia la 28.12.2009 iar recursul înțelegând să-l formuleze la data de 11.01.2010.

Solicită instanței a aprecia dacă recursul formulat de inculpat este sau nu în termen față de motivele pe care acesta le-a invocat.

Reprezentantul Ministerului Public, arată că inculpatul s-a prezentat la fond, a fost audiat, și în apel nu s-a mai prezentat. Inculpatul a fost citat în comuna pe care a indicat-o și unde a fost citat și la fond. La dosar există dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a copiei deciziei pronunțate în apel la data de 28.12.2009 inculpatul făcând recurs mai târziu cu două zile, peste termenul prevăzut de lege.

În concluzie, apreciază că procedura a fost îndeplinită în apel.

Apărătorul inculpatului, apreciază că procedura a fost îndeplinită la instanța de fond și nu poate înțelege care ar fi motivul pentru care inculpatul nu s-a prezentat la acest moment în condițiile în care a formulat recurs. Faptul că mama sa a semnat citația, demonstrează că inculpatul avea cunoștință de proces. Decizia din apel i-a fost comunicată la 28.12.2009 dată de la care ar fi putut declara recursul în termen. Celelalte aspecte rămân irelevante în condițiile în care acest aspect are caracter dirimant și peremptoriu care fac de prisos alte chestiuni pe fondul recursului. Adresa la care a fost citat inculpatul este aceeași indicată și în cererea de recurs.

Curtea, având în vedere că inculpatul a indicat în cererea de recurs aceeași adresă - comuna, județul G, adresă unde de altfel i s-a comunicat și hotărârea instanței de fond, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul inculpatului, raportându-se la actele din dosar, apreciază că este greu de crezut că inculpatul nu a cunoscut de proces. Faptul că nu s-a prezentat astăzi în instanță, ridică în opinia sa anumite semne de întrebare asupra temeiniciei recursului declarat. este fila 11 din dosarul de apel care atestă că la acea adresă unde locuia cu părinții, a semnat mama inculpatului și indubitabil inculpatul avea cunoștință de termene începând cu acel moment.

Pe cale de consecință, dacă asupra legalității nu va face comentarii peste acea excepție pe care a adus-o în discuție, pentru ca decizia instanței să nu poată fi atacată într-o eventuală cale de retractare ulterioară, asupra temeiniciei lasă la îndemâna instanței să constate dacă recursul inculpatului este temeinic sau nu.

Reprezentantul Ministerului Public ridică excepția tardivității recursului declarat de inculpat având în vedere data la care acesta a formulat cererea de recurs.

Pe fond, solicită să se constate că recursul inculpatului este nefondat întrucât din probele dosarului rezultă clar că el este cel care a săvârșit infracțiunile. Inculpatul nu este la prima abatere și chiar dacă fapta apare mai ușoară, că ar fi sustras bunuri de o valoare mai mică, nu se poate trece peste aspectul că acesta a pătruns de două ori pe timp de noapte în curtea părții vătămate. Din cazierul acestuia rezultă că mai are alte condamnări tot pentru fapte de furt calificat, nu este la prima abatere și ca atare consideră că nici inculpatul nu crede că recursul său este întemeiat de vreme ce nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține.

În concluzie, solicită respingerea recursului declarat.

Apărătorul inculpatului, pentru a nu antama chestiunile care vizau esența fondului, pentru că în opinia sa nefiind în apel - care ar fi fost devolutiv unde se poate lua totul de la zero să se constate dacă este sau nu vinovat, arată că s-a referit la motivele de recurs față de criticile din apel. Față de decizia instanței de apel nu are de făcut critici motiv pentru care nu a mai intrat pe chestiuni ce țin de fondul cauzei - dacă a făcut sau nu fapta. Textul de lege din pr.pen. ne obligă ne raporta la ceea ce criticăm la apel, iar la acest moment nu are de criticat nimic.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 245 din 18.05.2009 Judecătoriei Tecuci în baza art. 11 pct. 2 litera a in referire la art. 10 litera c din Codul d e procedura penala a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin 1 literele g si i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin 2, art. 37 litera b si violare de domiciliu prev. de art. 192 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 si 37 litera b din Codul penal.

Conform art. 192 alin 3 din Codul d e procedura penala s-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

In nopțile de 4 si 23 noiembrie 2008 inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate din Comuna județul G, cu intenția de a sustrage bunuri.

După ce s-a asigurat ca nu este observat de nici o persoană, inculpatul a escaladat gardul după care a mers în curtea locuinței părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri.

In concret inculpatul a sustras saci cu făină și saci cu nuci pe care i-a ascuns inițial într-o, bunurile având a valoare de circa 400 lei RON.

Partea vătămată a precizat ca nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece prejudiciul a fost recuperat prin restituire.

Instanța de fond a apreciat pe durata judecării cauzei că încadrarea juridică a faptelor este infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 literele g si i din Codul penal, în forma continuată prev. de art. 41 alin 2 din Codul penal și violare de domiciliu prev. de art 192 alin 2 din Codul penal, în formă continuată prev. de art 41 alin 2 din Codul penal, ambele cu aplicarea stării de recidivă prev. de art. 37 litera b din Codul penal.

Pe fondul cauzei în urma analizei tuturor probelor, instanța de fond a ajuns la concluzia că faptele există dar nu au fost comise de inculpatul, dispunându-se achitarea acestuia conform art. 10 litera c din Codul penal.

Împotriva sentinței penale nr. 245 din 18.05.2009 a Judecătoriei Tecuci în termen legal declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci.

Prin decizia penală nr. 476/03.12.2009, Tribunalul Galația admis apelul Parchetului desființând în totalitate sentința instanței de fond și în rejudecare l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal(fapta din 04.11.2008) și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g,i Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal (fapta din 23.11.2008).

În baza art. 33-34 lit.b au Cod Penal fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, sporită la 3 ani și 2 luni închisoare.

Conform art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b

Cod Penal

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 189 -191.Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică apreciind că instanța de fond a reținut o altă încadrare juridică decât cea stabilită prin rechizitoriu, soluția de achitare fiind greșită.

Astfel din probele existente la dosar a rezultat că în luna noiembrie 2008 în baza a două rezoluții infracționale distincte inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea locuinței părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de circa 400 lei RON.

S-a apreciat că nu se poate retine în cauză o infracțiune distinctă de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin 2 din Codul penal, deoarece inculpatul nu a escaladat gardul locuinței părții vătămate, doar cu scopul simplu de a merge în curtea casei sau în locuința părții vătămate, ci cu scopul de a sustrage bunuri.

Ori escaladarea unui gard sau a unui obstacol sau artificial făcută cu scopul de a sustrage bunuri constituie agravanta infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin 1 litera i din Codul penal, așa cum concret sa fost reținut prin rechizitoriu.

Tot cu privire la încadrarea juridica, s-a arătat că inculpatul a comis două furturi în luna noiembrie 2008, pe timp de noapte la intervale relativ mari de timp, iar pentru fiecare faptă au fost rezoluții infracționale distincte astfel că nu se poate reține o singură faptă de furt comisă în formă continuată conform art. 41 alin 2 din Codul penal cum greșit a reținut instanța de fond.

S-a apreciat că achitarea inculpatului conform art. 10 litera c din Codul d e procedura penala este greșită deoarece faptele de furt calificat există și au fost comise cu vinovăție de către inculpatul.

Inculpatul a recunoscut furturile comise în dauna părții vătămate, încă din faza de urmărire penală iar declarațiile sale de recunoaștere se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar.

Astfel cercetarea efectuata la fața locului și analiza urmelor de încălțăminte descoperite în curtea părții vătămate au relevat faptul că aceste urme au fost produse de încălțămintea inculpatului.

In faza de urmărire penala s-a procedat la o reconstituire a faptelor, aspectele esențiale fiind imortalizate prin imagini față și descriere prin proces verbal de reconstituire, unde inculpatul a recunoscut faptele comise, pe timp de noapte și a indicat în detaliu toate fazele activității sale infracționale în dauna părții vătămate.

Partea vătămată a arătat că i s-au sustras bunurile pe timp de noapte de către inculpat iar aceste bunuri au fost recuperate de la inculpatul.

Situația de fapt a fost confirmată si de declarațiile date de martorii si, precum si de celelalte probe adminJ. in cauza.

Fata de considerentele arătate mai sus tribunalul a admis apelul declarat de parchet și a dispus desființarea în totalitate hotărârii pronunțate de Judecătoria Tecuci.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.

Potrivit dispozițiilor art. 3853în referire la art. 363.pr.pen. "pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv".

Din actele dosarului - al Tribunalului Galați, rezultă că inculpatul nu a fost prezent la termenul din 11.11.2009 când s-a judecat apelul fiindu-i comunicată copia dispozitivului hotărârii la data de 28.12.2009 (fila 24 dosar tribunal) astfel că, potrivit dispozițiilor legale de mai sus, avea posibilitatea să declare recurs până la data de 08.01.2010. Cum inculpatul a declarat recurs abia la data de 11.01.2010 (data poștei), deci peste termenul prevăzut de lege, recursul este tardiv și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca tardiv formulat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 09.03.1968 - domiciliat în comuna, județul G) împotriva deciziei penale nr. 476/03.12.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 245/18.05.2009 a Judecătoriei Tecuci ).

Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored: T/2 ex.

10.03.2010

Fond:

Apel:

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea, Mița Mârza, Marcian Marius

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 152/2010. Curtea de Apel Galati