Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 12560/3/2009
1533/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1523
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații - și împotriva Deciziei penale nr.302/A/11.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi - 27 octombrie 2009 - când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.49/25.02.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea - Județul I (dosar nr-) s-a dispus, în baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpaților prin rechizitoriu din furt calificat, prevăzut de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (2 fapte), art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a Cp.(4 fapte), art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a și i Cp, cu aplicarea art. 43 alin. 2 și 37 lit. a Cp (o faptă), și 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a și i Cp. cu aplicarea art. 37 lit. a Cp. (3 fapte), totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp (10 fapte), inculpatul și furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a și i Cp. cu aplicarea art. 37 lit. a Cp. (2 fapte), art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a Cp. (4 fapte), art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a și i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a Cp. (o faptă), art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 37 lit. a Cp. (3 fapte), totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp. (inculpatul ) în art.208 alin. 1 rap. la art.209 alin.1 lit.a, g și i Cp, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cp. pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza art.208 alin.1 rap. la 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni.
În baza art.83 Cp. a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sent. pen. 2597/30.11.2005 a Judecătoriei Buftea și a pedepsei de un an aplicate aceluiași inculpat prin sent. pen. 2701/22.12.2006 a Judecătoriei Buftea și a dispus executarea în întregime a celor două pedepse, alături de pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând a executa în total 6 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.1 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 literele a și b pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 03.03.2008 și pe cea a arestării preventive, începând cu 13.08.2008, până la zi.
În baza art. 208 alin. 1 rap. la 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a Cp. a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an aplicate inculpatului prin sent. pen.nr.2701/22.12.2006 a Judecătoriei Buftea și a dispus executarea în întregime a celor două pedepse, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în total 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.1 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 literele a și b pen.
În baza art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13.08.2008, până la zi.
În baza art. 346 alin.1 pr.pen. raportat la art. 998 și urm. civil a respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile SC SA, SC SRL, și, ca neîntemeiată.
În baza art. 191 alin. 1 și 3.pr.pen. a obligat inculpații la plata sumei de 1100 RON, fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 300 RON fiecare reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 10.03.2007, inculpatul, împreuna cu alte două persoane, pentru care cauza a fost disjunsă, au sustras 10 bucăți stâlpi metalici din gardul aparținând SC SA, pe care i-au depozitat în curtea locuinței numitei. Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, declarația sa fiind coroborată cu declarațiile martorilor,.
Bunurile au fost restituite părții vătămate.
La data de 15.10.2007, inculpatul, împreuna cu alte două persoane pentru care cauza a fost disjunsă, au sustras, din curtea părții vătămate: trei porți metalice, un motor, mai multe țevi. Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului
În noaptea de 22/23.11.2007, inculpatul, împreuna cu alte persoane pentru care cauza a fost disjunsă, a sustras, de la SC SRL mai multe bucăți de fier beton striat, pe care l-au vândut, la 23.11.2007, numiților și.HG Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarația inculpatului se coroborează cu cea a martorei HG,.
Bunurile au fost restituite părții vătămate.
În noaptea de 05/06.12.2007, inculpatul, împreună cu alte două persoane, pentru care cauza a fost disjunsă, au sustras din curtea părții vătămate mai multe bare de fier striat, pe care le-au vândut lui cu suma de 480 lei. Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarația inculpatului se coroborează cu cea a martorului. Bunurile au fost restituite integral părții vătămate.
În noaptea de 06/07.12.2007, inculpatul, împreună cu alte două persoane, au sustras din curtea părții vătămate 9 plase de sârmă, pe care le-au depozitat în curtea numitei HG, iar ulterior le-au vândut numitului pentru suma de 450 lei. Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarația inculpatului se coroborează cu cea a părții vătămate și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului. Bunurile au fost restituite părții vătămate.
În noaptea de 07/08.12.2007, inculpatul, împreună cu alte două persoane, pentru care s-a dispus disjungerea cauzei, au sustras de la partea vătămată 20 de țevi metalice, pe care le-au ascuns pe un câmp, de unde au fost recuperate și predate părții vătămate. Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorei și HG cu procesul-verbal de cercetare la fața locului.
În noaptea de 17/18.12.2007, inculpatul, împreună cu alte două persoane, pentru care cauza a fost disjunsă, au sustras din locuința părții vătămate bijuterii care au fost amanetate în Fapta a fost recunoscută de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorei și a martorului.
În noaptea de 06/07.06.2008, inculpații și au sustras, prin efracție, din curtea locuinței părții vătămate, 10 țevi metalice, pe care le-au vândut ulterior către (6, pentru 80 de lei) și (4, pentru 20 de lei). Fapta a fost recunoscută de inculpați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarațiile inculpaților se coroborează cu declarația părții vătămate, 105 voi, II, cu declarațiile martorilor și.
Din cele 10 țevi, 4 au fost recuperate și restituite părții vătămate.
În perioada 01-07.06.2008, inculpații și au sustras, prin efracție, din locuința părții vătămate, mai multe bunuri (aparat de sudură, compresor cu aer comprimat, roabă metalică, mașina de tuns iarba, pompă submersibilă, tambur de cablu, motocoasă electrică, doi colaci de sârma, două surse, 5 metalici, o baterie auto, patru prelungitoare, o roaba de tablă galvanizată, 30 cablu electric, din fontă). Fapta a fost recunoscută de inculpați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarațiile inculpaților ( 29 și 41 vol. II se coroborează cu declarația părții vătămate, 47 același dosar, expertiza dactiloscopică urmată de identificarea în sistemul, 61-67 același dosar, declarația martorilor, ).
O parte din bunuri (aparat de sudură, compresor cu aer comprimat, roabă metalică, mașina de tuns iarba) au fost recuperate și înapoiate părții vătămate.
În perioada 04-08.08.2008, inculpații și au sustras, prin efracție, din locuința părții vătămate mai multe bunuri (aragaz, trei butelii, mașină de spălat automată, bicicletă, 250 kg vin, combină audio Sony, 3 covoare, 2 televizoare, o pompă submersibilă de inox, trei pături). Fapta a fost recunoscută de inculpați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, iar declarațiile inculpaților, se coroborează cu declarația părții vătămate, 134 voi. II, și cea a martorului.
Din probele administrate nu a rezultat existența gecii de piele cu suma de 2300 euro, inculpații nerecunoscând sustragerea acestui bun, iar partea vătămată neprezentând dovezi cu privire la bun ori la suma de bani.
O parte din bunurile sustrase au fost recuperate și predate părții vătămate (aragaz și trei covoare, pompă submersibilă, mașină de spălat, combină muzicală și trei butelii).
Instanța de fond a concluzionat că faptele inculpaților, astfel cum au fost reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art.37 lit. a Cod penal, dispunând schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare.
Astfel, sub aspect obiectiv, inculpații au luat bunurile mobile din posesia părților vătămate, în scopul însușirii pe nedrept (ce rezultă din faptul că inculpații au vândut aceste bunuri unor terțe persoane, cheltuind sumele de bani încasate). De asemenea, primele șapte fapte au fost săvârșite de inculpatul împreuna cu alte persoane (așa cum a declarat la urmărirea penală și conform declarațiilor martorilor), iar ultimele trei de cei doi inculpați, împreună, fiind incidență agravanta prevăzută de litera aaa rt. 209 Cp. Sunt, de asemenea, incidente agravantele de la literele e și g, întrucât unele acte materiale au fost săvârșite în prin efracție, iar altele în timpul nopții.
Sub aspect subiectiv, faptele au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, conform art. 19 alin.1 litera a pen.
De asemenea, este aplicabil, pentru ambii inculpați, art. 41 alin. 2 Cp. Deși în declarațiile date în fața instanței ambii inculpați au negat rezoluția infracțională unică, aceasta reiese cu certitudine din modul similar de săvârșire a actelor materiale, din intervalele scurte de timp la care acestea au fost săvârșite, din modul în care inculpații au înstrăinat bunurile și au cheltuit sumele rezultate.
Infracțiunea în forma continuată există chiar dacă actele materiale realizează infracțiunea într-o diferite formă agravante, iar rezoluția infracționala unică nu impune prevederea, la momentul începerii activității infracționale, a tuturor actelor materiale, în amănunt.
Din probele administrate rezultă că inculpații au avut prefigurarea întregii activități, ca succesiune de acte menite a le asigura sumele necesare traiului (în speță, nu s-a dovedit că inculpații ar fi avut alte surse de venituri).
În schimb, instanța a reținut ca în cauză, față de cuantumul pedepselor ce au fost aplicate nu se impune și aplicarea sporului facultativ prevăzut de art. 42 Cp. pentru infracțiunea continuată.
De asemenea, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 litera a Cod penal și cele ale art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
Astfel, din fișa de cazier a inculpatului rezultă ca acesta a fost condamnat prin sent. pen. nr. 2597/30.11.2005 a Jud. B la 3 luni închisoare, cu suspendare condiționată, și prin sent. pen, nr. 2701/22.12.2006 la un an închisoare cu suspendare condiționată, ambele condamnări pentru infracțiuni de furt calificat.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sent. pen, nr. 2701/22.12.2006 la un an închisoare cu suspendare condiționată, pentru infracțiunea de furt calificat.
Pentru inculpatul, cele două termene de încercare expirau la 11.03.2008 și, respectiv, 02.01.2010 (sentințele au rămas definitive prin neapelare), astfel încât săvârșirea noii infracțiuni începând cu 10.03.2007 atrage revocarea ambelor suspendări și executarea în întregime a pedepselor, ce nu se cumulează cu pedeapsa aplicată pentru noua faptă. De asemenea, s-a reținut incidența art. 37 lit. a fața de condamnarea la pedeapsa închisorii de un an, tară însă a se aplica dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii (cumulul juridic cu spor), întrucât în speță se aplică dispozițiile art. 83 Cp.
Chiar dacă fapta continuată nu s-a epuizat la împlinirea termenului de încercare de doi ani și trei luni, pentru prima condamnare, în speța este incidență instituția revocării suspendării condiționate a executării, întrucât cel condamnat a mai săvârșit "o infracțiune" în cursul termenului de încercare (fiecare dintre actele materiale ale infracțiunii continuate fiind să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii de flirt calificat).
La fel, pentru inculpatul, se impune aplicarea art. 83 Cp. și reținerea art. 37 lit. a Cp. față de condamnarea la un an închisoare din 22.12.2006.
Analizând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen. în raport de fapta concretă reținută în sarcina inculpaților, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani și 6 luni pentru inculpatul și de 5 ani și 6 luni pentru inculpatul este suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52.pen.
La individualizarea pedepselor, instanța a reținut numărul mai mare de acte materiale săvârșite de inculpatul (șapte, față de trei câte a săvârșit inculpatul ), precum și perseverența sporită a acestuia în activitate infracțională (două condamnări anterioare pentru infracțiuni similare, față de una, pentru inculpatul ).
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambii inculpați care au criticat soluția primei instanțe sub aspectul pedepselor ce le-au fost aplicate.
Prin decizia penală nr.302 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse - ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și; s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția inculpaților, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că din verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate, in raport de criticile formulate si din oficiu, sub toate aspectele, apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului si asigura drepturile părților, că au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost in mod complet luate în seamă și exact apreciate.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că faptele și împrejurările reținute ca existente prin hotărârea atacată, precum și cele înlăturate prin aceeași hotărâre corespund probelor administrate în cauză, soluția dată în fapt cauzei penale judecate întemeindu-se pe materialul probator existent la dosar și fiind în concordanță cu acesta.
Totodată, instanța fondului, reținând în mod corect existența faptelor și a vinovăției inculpaților în săvârșirea acestora, a aplicat o pedeapsă judicios individualizată, respectând atât caracterul general al criteriilor prev. de art.72 Cp. cât și caracteristica lor de pluralitate.
S-a constatat, astfel, că pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecații sunt în deplină concordanță atât cu gradul de pericol social generic și concret al faptelor comise, cât și cu trăsăturile specifice persoanei inculpaților.
De altfel, tocmai raportarea la aceste trăsături specifice fiecărei persoane implicate în raportul juridic de conflict face ca pedeapsa aplicată să dobândească eficiența funcțională, respectiv aptitudinea de a îndeplini funcțiile de prevenție, coerciție, reeducare și exemplaritate cerute de lege.
Or, în urma analizării tuturor acestor date prima instanța a ajuns la concluzia ca pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu distincție impusă de participarea fiecărui inculpat, sunt corespunzătoare aptitudinii de reeducare a acestora și posibilităților lor de a reacționa pozitiv la mijlocul de represiune ales.
Împrejurarea că ulterior, ca urmare a aplicării dispozițiilor imperative ale art.83 Cod penal, s-a ajuns ca inculpații să execute în final pedepse de 6 ani și 9 luni închisoare ( ) și respectiv 5 ani și 6 luni închisoare ( ), nu este de natură să conducă la concluzia că nu s-ar fi procedat în mod judicios în opera de individualizare a pedepselor.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut ca simpla constatare a uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art.74 Cp. ori a altora asemănătoare, nu justifică prin ea însăși considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, reducerea ori schimbarea genului pedepsei.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este de atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speță, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise de inculpați, de datele ce îi caracterizează pe aceștia nu se poate aprecia numai împrejurarea că au avut o conduită sinceră pe parcursul procesual penal justifică aplicarea art.74-76 Cp.
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond - în termen legal - au formulat recurs inculpații - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate, cât și sub toate celelalte motive, conform art.3859 alin.ultim Cod procedură penală, Curtea constată ca fiind fondat recursul inculpatului - și ca nefondat al inculpatul, pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale ale pedepselor, gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea de săvârșire, valoarea prejudiciului, împrejurarea că acesta a fost parțial acoperit, dar și datele referitoare la persoana fiecărui inculpat care, în cursul cercetării judecătorești au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precum și starea de recidivă.
Cu privire la recursul inculpatului -, acesta urmează a fi admis din altă perspectivă, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.36 alin.1 și alin.2 Cod penal, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art.34 și art.35, aceste dispozițiile legale aplicându-se și în situația când, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.
În cauză, rezultă că inculpatul - a fost condamnat prin sentința penală nr.2597/30.11.2005 a Judecătoriei Buftea la o pedeapsă concurentă cu cea aplicată în cauza de față, impunându-se - pe de o parte - aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal, cât și a concursului prev.de art.33-34 și art.36 Cod penal, rezultând astfel o pedeapsă de executat de 6 ani și 6 luni închisoare.
Față de aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul numai cu privire la acest inculpat, va casa - în parte - hotărârile instanțelor anterioare și va dispune în consecință, potrivit celor ce preced, cu menținerea celorlalte dispoziții privitoare la acest inculpat.
În temeiul art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului - reținerea și arestarea preventivă de la 03 martie 2008 la zi și de la 13 august 2008 la zi în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.192 alin.2 și alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.302 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr.49 din 25 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Buftea.
Casează, în parte, sentința penală nr.49 din 25 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Buftea (dosar nr-) și decizia penală nr.302 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În baza art.83 Cod penal, revocă suspendarea executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2597/30 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Buftea și a celei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2701/22 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Buftea.
În baza art.36 alin.1 cu referire la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, contopește cele două pedepse aplicate anterior, respectiv de 1 an închisoare și de 3 luni închisoare care, astfel contopite, în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, se adaugă pedepsei aplicate în cauza de față - 5 ani și 6 luni închisoare - inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
Aplică art. 71 - 64 lit. a și b cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate în ceea ce-l privește pe inculpatul -.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului - reținerea și arestarea preventivă de la 03 martie 2008 la zi și de la 13 august 2008 la zi în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare - de 500 lei - în ceea ce-l privește pe inculpatul - rămân în sarcina statului, din care 300 lei onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.G--II.
Red.-Jud.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
