Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1566/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 5899/4/2009
2527/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1566
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află recursul formulat de recurentul revizuient împotriva Deciziei penale nr.521 A din data de 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală - în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul revizuient, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - dna. avocat - cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu critică hotărârile atacate (sentința pronunțată de prima instanță și decizia pronunțată în apel) ca nelegale și netemeinice. În baza art.403 raportat la art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea în principiu a revizuirii, revizuientul fiind judecat în fond, cu lipsă de procedură întrucât a fost citat la o adresă la care nu mai locuia de 13 ani. Susține incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859punctele 5, 18, 21 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în speță nefiind incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
În baza art.192 Cod procedură penală solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul revizuient, având ultimul cuvânt solicită să-i fie admis recursul, casate hotărârile atacate, admisă cererea de revizuire, desființată sentința de condamnare, întrucât a fost condamnat pentru alte fapte și nu pentru faptele pe care le-a săvârșit.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1291/25.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art.403 al.3 s C.P.P.-a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat în contradictoriu cu intimații, si, referitoare la sentința penală nr.1381/21.04.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosar nr.4944/2004.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuientul la 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1381/21.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b și art.41 alin. 2 Cod penal. Această pedeapsă a fost contopită cu alte pedepse aplicate anterior inculpatului, stabilindu-se ca acesta să execute în final o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, fiind dedusă din pedeapsa rezultantă durata executată de la 30.06.2001 la 03.03.2004.
După cum a rezultat din referatul efectuat de Biroul Executări Penale ( 15 dosarul nr. 2461/2008 al Curții de APEL BUCUREȘTI Secția I Penală), sentința menționată a rămas definitivă la data de 18.05.2005 prin neapelare, iar pedeapsa aplicată a fost executată între 13.06.2005 - 07.10.2007, la momentul formulării cererii deduse judecății (13.01.2009), pedeapsa aplicată prin sentința a cărei revizuire se solicită fiind integral executată.
În baza art. 403 alin. 1, 3 Cod procedură penală, instanța fondului a examinat dacă cererea de revizuire este formulată în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii
S-a constatat că niciunul dintre motivele invocate de petent în susținerea cererii de revizuire (nelegala sa citare și faptul că nu a avut cunoștință de procesul penal în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare) nu se încadrează în situațiile vizate de art. 394 alin. 1.C.P.P. și că, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1.C.P.P. pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire trebuie să existe date suficiente cu privire la incidența unuia din cazurile prevăzute, expres și limitativ, de art. 394 alin. 1.
C.P.P.Oricum, aceste motive ar fi putut fi invocate de petent prin exercitarea unui apel peste termen în condițiile art. 365.C.P.P. într-un interval de 10 zile de la începerea executării pedepsei închisorii. Or, petentul nu a utilizat această cale, cererile sale formulate după executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.1381/21.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B neputând fi calificate în acest fel, după cum a stabilit și Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia penală nr. 1615/12.12.2008.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei în condițiile art.374 teza finală C.P.P. învederând faptul că - în mod eronat - s-a apreciat a fi inadmisibilă cererea sa de revizuire, în condițiile în care a fost judecat în lipsă în dosarul de fond, nu a fost cercetat de organele de anchetă și nu mai locuia de 13 ani la adresa la care a fost citat la instanța de fond.
Prin decizia penală nr.521/A din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de revizuientul.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul - din examinarea legalității și temeiniciei sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul revizuent, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.371 al.2 C.P.P.- a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.394 alin.1 C.P.P. revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări:e nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un îxpert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă in cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În ceea ce privește cazul de la litera a) este necesar ca elementele noi să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, iar în ceea ce privește cazurile de la literele b), c) și d) este necesar ca acestea să fi dus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice sau nelegale.
Având în vedere faptul că niciunul dintre motivele invocate de apelantul revizuent nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.394 alin.1 C.P.P. prima instanța - în mod legal și temeinic - a respins, în temeiul art. 403 alin.3 C.P.P. ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.1381/21.04.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr.4944/2004.
Împotriva acestei decizii penale, vizând și sentința pronunțată de prima instanță în revizuire - în termen legal - a formulat recurs revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.
Examinând hotărârea atacată în raport de susținerile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Revizuirea este un remediu procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, ea nu poate fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art.394 și următoarele Cod procedură penală.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut că instanța de condamnare nu a reținut corect situația de fapt, în realitate el nu a săvârșit infracțiunile de furt calificat și respectiv ultraj, pentru care a fost condamnat și nu a avut cunoștință de dovezile produse cauzei.
Curtea reține că această solicitare nu a fost însoțită de indicarea unor fapte sau împrejurări noi, în sensul art.394 lit.a Cod procedură penală, în condițiile în care absolut toate motivele invocate în prezenta revizuire au fost practic combătute de probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, în cauza de față, petentul încercând să obțină doar o prelungire a probațiunii.
Pentru a fi însă, incidente dispozițiile art.394 lit.b, c și d Cod procedură penală, era necesar ca față de persoanele care au instrumentat acte de urmărire penală în cauza privind pe recurent, să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal sau o ordonanță a procurorului care să fi dispus asupra fondului cauzei, acte procesuale care să dovedească faptul denaturării probelor de către persoanele ascultate și respectiv, săvârșirea unei fapte ilicite de către organul judiciar.
Cum în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă, astfel cum prevăd dispozițiile art.395 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect instanțele anterioare au apreciat că nu sunt incidente cazurile de revizuire reglementate prin dispozițiile art.394 lit.b, c și d Cod procedură penală.
În aceste condiții, nefiind incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat, susținerile invocate neconstituind o eroare de fapt care să poată fi înlăturată prin exercitarea căii de atac a revizuirii.
În consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de petentul condamnat revizuient va fi respins ca nefondat și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul revizuientului declarat împotriva deciziei penale nr.521/02.10.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariul avocat oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.-
Red.-Sect.4
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
