Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3974/4/2009
22/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 157
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursul formulat de recurenta-inculpată împotriva deciziei penale nr 603/A din data de 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-inculpată, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales cu delegație depusă la fila 13 dosar, lipsind parea-ătămată SC SRL.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
învederează că lipsa de procedură cu recurenta-inculpată.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurenta-inculpată solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru următoarele motive:
Apărătorul invocă dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod de Procedură penală considerând că hotărârea instanței de apel nu este motivată, folosindu-se formule subiective și se invocă mijloace de probă care nu au legătură cu prezenta cauză, nefiind analizate probele care au stat la baza condamnării inculpatei. Pentru aceste motive apreciază decizia ca fiind nemotivată.
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod de Procedură penală, considerând pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei ca fiind prea mare în raport de infracțiunea dedusă judecății și în raport de prevederile art. 72 Cod penal, având în vedere și fișa de cazier a inculpatei din care reiese că aceasta a fost condamnată la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei ce nu depășește 1 an.
Apărătorul susține cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 17 Cod de Procedură penală respectiv greșita încadrare a faptei, având în vedere dispozițiile art. 152 Cod penal, care prevede că o faptă se consideră ca fiind săvârșită în public, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura lui este accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană, lit. a și în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane, lit.
Precizează că în cauza de față inculpata a săvârșit fapta într-o cabină de probă nefiind un loc accesibil publicului. astfel cu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 152 lit. a Cod penal, iar de față nu era nicio persoană, nefiind îndeplinită nici condiția prev. de art. 152 lit. b Cod penal.
Se susține cazul de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod de Procedură penală, în sensul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită de condamnare apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 181Cod penal, având în vedere că fapta nu prezintă gradul unui pericol social al unei infracțiuni. De asemenea arată faptul că inculpata în momentul săvârșirii faptei se afla sub influența drogurilor.
În concluzie, apărătorul solicită în temeiul dispozițiilor 38515pct. 2 lit. d Cod de Procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale și pe fond solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev de art. 208. alin. 1-209 alin. 1 lit. și e Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 lit. a Cod penal; sau achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 21 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod de Procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ orientată spre maxim conform art. 181Cod penal rap la art. 91 lit. c Cod penal.
În subsidiar solicită suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere conform art. 861alin. 1 lit. b Cod penal.
Apărătorul invocă faptul că minuta deciziei nu a fost semnată de ambii judecători, motiv pentru care consideră că hotărârea este nulă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod de Procedură penală cu privire la motivarea hotărârii instanței de apel, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pentru care instanța menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive, solicită în temeiul art. 38515alin. 1 lit. Cod de Procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București cu deducerea prevenției la zi.
Reprezentanta Ministerului Public formulând concluzii pe fondul cauzei, solicită respingerea celorlalte motive de recurs, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată, față de faptul că inculpata a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnată pentru aceeași infracțiune.
Referitor la susținerile apărării cu privire la faptul că locul unde a fost săvârșită infracțiunea, respectiv cabina de probă nu ar fi un loc accesibil publicului, Ministerul Public apreciază că aceasta este situată într-un magazin, fiind accesibil publicului, astfel încât consideră că în mod corect nu au fost înlăturate dispozițiile art. art. 209 lit. e Cod penal, iar în ceea ce privește aplicarea unei amenzi administrative, consideră că nu se impune această măsură.
De asemenea solicită respingerea cererilor privind schimbarea de încadrare juridică a faptei precum și achitarea inculpatei, având în vedere natura și gravitatea faptei, apreciind că nu se impune nici suspendarea executări pedepsei.
Cu privire la invocarea faptului că minuta nu era semnată arată că apărătorul avea posibilitatea să formuleze recurs.
Recurenta-inculpată, personal arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales, recunoaște săvârșirea faptei și solicită judecarea în stare de libertate dorind să se reintegreze în societate, întrucât a renunțat la consumul de droguri.
CURTEA
Deliberând, prin sentința penala nr. 1005/21.05.2009 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr-, s-a dispus, in baza art. 334 Cod procedură penală, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, din infracțiunile prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), e) Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal în infracțiunile prev. de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1-209 alin. lit. a), e) Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), e) Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la 16.03.2009).
În baza art. 61 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/30.01.2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 94/15.03.2006 a Tribunalului Ialomița și a contopit restul neexecutat de 1244 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1244 zile închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 16.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării inculpatului.
În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), e) Cp cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal, a condamnat pe inculpata, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la 16.03.2009).
În baza art. 864alin. 1 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 821/17.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 09.10.2007, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpata să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a Il-a și lit. b) Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 16.05.2007 (prevenție la nr. 821/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B) și durata reținerii și arestării preventive de la 16.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării inculpatei.
A luat act că partea vătămată SC SRL, cu punct de lucru în Complexul din B,-, sector 4, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, a confiscat de la inculpatul un clește patent folosit la săvârșirea infracțiunii, obiect ridicat și indisponibilizat de organele de poliție conform dovezii seria H nr. -/27.03.2009.
In baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a obligat inculpații la câte 400 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 300 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanța a reținut ca la data de 16.03.2009, orele 14:45, inculpatul s-a întâlnit cu inculpata, cei doi plecând apoi împreună spre Complexul din Șos. -. Ajunși aici, cei doi inculpați, ambii toxicomani, au intrat în magazinul aparținând SC SRL, unde au hotărât să sustragă bunuri. In acest scop cei doi s-au îndreptat spre raionul textile bărbați de unde și-au ales de pe rafturi diverse obiecte de îmbrăcăminte (4 tricouri marca "", 2 maiouri aceeași marcă și două geci marca "") în valoare totală de 993, 40 lei, după care au intrat într-o cabină de probă unde inculpatul a îndepărtat cu ajutorul unui clește elementele de siguranță de pe respectivele articole de îmbrăcăminte, aceștia îmbrăcând apoi pe sub hainele pe care le purtau o parte din acestea (inculpatul un tricou și una din geci, iar inculpata cele două maiouri).
După aceasta, având asupra lor celelalte obiecte de îmbrăcăminte, cei doi inculpați s-au îndreptat spre ieșirea-intrarea de lângă raionul confecții bărbați (unde nu existau case de marcat) intenționând să părăsească magazinul, moment în care au fost opriți de directorul magazinului și lucrătorul comercial, cel de-al doilea alertându-l pe primul că în cabina de probă unde stătuseră inculpații se auzeau zgomote specifice de tăiere a elementelor metalice de siguranță de pe haine. La scurt timp, la fața locului au sosit în scurt timp organele de poliție care i-au condus pe inculpați la sediul Secției 16 pentru continuarea cercetărilor, ocazie cu care asupra inculpatului a fost găsit cleștele cu care acesta îndepărtase elementele de siguranță ale produselor sustrase.
Obiectele de îmbrăcăminte găsite asupra inculpaților au fost apoi restituite directorului magazinului pe bază de dovadă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații si criticând sentința pentru netemeinicie si nelegalitate, în sensul greșitei aprecieri a probatoriului administrat, dar si a individualizării pedepsei aplicate fiecăruia în parte.
În drept, fapta inculpatei a fost încadrată în dispozițiile art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și e Cod penal, respectiv furt calificat.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, reținându-se circumstanțe atenuante prev. de art. 74, 76 lit. c și art. 80 Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata și inculpatul, critica lor vizând netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre în raport cu faptele comise.
Prin decizia penală nr.603/09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a respins apelul inculpatei ca nefondat și s-a luat act că inculpatul și-a retras apelul formulat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatei a fost în mod just individualizată atât ca întindere cât și ca mod de individualizare.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpata, aceasta invocând din nou netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Într-un alt motiv de recurs inculpata a criticat decizia tribunalului cât și sentința instanței de fond pentru greșita încadrare juridică dată faptei, în sensul că greșit s-a reținut agravanta prevăzută de lit. eaa rticolului 209 Cod penal, dat fiind că fapta nu a fost săvârșită în loc public.
A mai susținut inculpata că se impunea achitarea sa în baza dispozițiilor art. 181Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative.
Într-un alt motiv de recurs, a susținut inculpata că decizia tribunalului este nemotivată, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
În fine, a susținut inculpata că minuta încheierii din 15.07.2009, prin care s-a menținut starea de arest, nu a fost semnat de ambii judecători.
Examinându-se cauza prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală se constată Cod penal recursul este fondat.
În cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiată soluția.
Potrivit dispozițiilor art. 383 alin.1 Cod procedură penală decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului.
Se constată în cauza de față că soluția dată în apel este nemotivată.
Astfel, martor în cauză a fost numitul și nicidecum
Instanța de apel face vorbire despre percheziții domiciliare efectuate și consemnate în procesele verbale întocmite cu respectiva ocazie, însă în cauză nu s-a efectuat nicio percheziție domiciliară. De altfel, nici nu era nevoie de acest lucru, deoarece inculpații au fost surprinși cu bunurile asupra lor în incinta magazinului.
Mai face vorbire instanța de apel d e existența unui proces - verbal de recunoaștere a inculpaților, însă la dosarul cauzei nu există un asemenea proces verbal.
De asemenea, se mai face vorbire despre existența unor facturi fiscale, însă nici acestea nu există la dosarul cauzei.
Faptul că instanța de apel face referire la anumite probe care nu există la dosarul cauzei, conduce la ideea că instanța a avut în vedere probele administrate în altă cauză, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiată soluția.
În aceste condiții, soluția instanței de apel este nemotivată și se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. c rap. la art. 3859pct. 9 Cod procedură penală se va casa decizia tribunalului și se va trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
Instanța de apel va analiza și celelalte motive de apel formulate de inculpată.
Se va menține starea de arest a inculpatei.
A susținut inculpata că la termenul din 15.07.2009, instanța de apel a menținut starea ei de arest printr-o încheiere a cărei minută nu a fost semnată de ambii judecători.
Se impune a fi precizat că încheierea în discuție nu a fost atacată cu recurs de către inculpată, precum și faptul că inculpatul a atacat încheierea respectivă, iar prin decizia penală nr. 1186/06.08.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II- Penală s-a respins recursul, ca nefondat.
S-a reținut în motivare că susținerea referitoare la nesemnarea minutei de toți membrii completului de judecată este neîntemeiată, deoarece aceasta poartă semnăturile tuturor membrilor completului de judecată, solicitarea avocatului inculpatului pornind, probabil, de la confundarea semnăturii cu un cuvânt din minută.
Având în vedere cele ce preced, se va admite recursul inculpatei, se va casa decizia tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 603/09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
Menține starea de arest a inculpatei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2010.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./17.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 4 B - Secția Penală
OPINIE SEPARATĂ
Cu privire la măsura preventivă, apreciez că aceasta se impune a fi revocată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din 15 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului București - Secția a II-a Penală (a cărei minută se află la fila 12 din dosar) a fost menținută starea de arest a inculpatei, fiind respinsă cererea de revocare a măsurii preventive.
Potrivit art.309 Cod procedură penală, minuta este rezultatul deliberării și se semnează de către membrii completului de judecată, întocmirea minutei fiind obligatorie și în cazurile în care judecătorul sau instanța dispune asupra măsurilor preventive.
Examinând minuta întocmită la data de 15 iulie 2009, se constată că aceasta este semnată doar de un singur judecător, deși din compunerea completului de judecată făceau parte doi judecători, potrivit legii; astfel încât, nu se poate verifica dacă hotărârea este rodul deliberării întregului complet de judecată.
Această lipsă echivalează cu nulitatea absolută prevăzută de alineatul 2 al art.197 din Codul d e procedură penală și nu poate fi înlăturată în niciun mod, ea putând fi invocată - potrivit alineatului 3 din același art.197 Cod procedură penală - în orice stare a procesului, putând fi luată în considerare chiar din oficiu de către instanță.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală și faptul că prin folosirea noțiunilor de "regulamentar" și "potrivit căilor legale", articolul 5, alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, trimite - în esență - la legislația națională, se poate constatat că, ulterior datei de 15 iulie 2009, arestul preventiv al inculpatei nu a avut bază legală, fiind astfel neconformă cu scopul articolului 5 alin.1 din Convenție; încheierea prin care s-a dispus asupra măsurii preventive, fiind lovită de nulitate absolută, a fost adoptată fără respectarea normelor consacrate de dreptul intern, aspect care conduce - în mod implicit - și la încălcarea art.5 alin.1 din Convenție,respectiva încheiere neavând calitatea de hotărâre valabilă, care să constituie o bază legală a arestului preventiv al inculpatei.
Drept urmare, Curtea - în opinie minoritară - constată că, în speță, își află incidența disp. art.139 alin.2 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, se impunea revocarea măsurii arestării preventive și respectiv punerea în libertate a inculpatei.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
