Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1577/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2140/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1577/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.493/A/17.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II- Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu - avocat substituent, lipsă fiind intimata - parte vătămată ASOCIAȚIA DE proprietari A 27, reprezentată de -, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, solicită a depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv copie de pe cartea de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărător cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, încuviințează și administrează proba, înscrisurile fiind atașate la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale 493/A/17.08.2009, pronunțată de Tribunalul București, în temeiul art.385/9 pct.14 C.P.P. privind greșita individualizare a pedepsei. Rejudecând, pe fond, solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.c rap.Cod Penal la art.76 Cod Penal, și să se dispună redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Arată că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de cercetare penală, nu s-a opus arestării iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentatul intimatei - parte vătămată ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A 27, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât pedeapsa aplicată este corect individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art.72 și Cod Penal nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante având în vederea atitudinea sinceră a inculpatului și recuperarea prejudiciului, în condițiile în care acesta a fost prins în flagrant. Arată că prezenta faptă de furt calificat este săvârșită în termenul de definitivare a liberării condiționate, față de o pedeapsă anterioară de 4 ani închisoare, aplicată pentru o faptă similară. În aceste condiții, aplicarea unei pedepse de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru o faptă similară, mai mică decât cea anterioară pentru care a fost condamnat și a executat o parte, este o dovadă a clemenței instanțelor de fond, și nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de către apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1095/03.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a dispus în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1130/04.04.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a contopit restul rămas de executat de 473 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru fapta din speță, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 27.03.2009 la zi.
A constatat că partea vătămată ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A NR. 3. din B,-, sector 4, nu s-a constituit parte civilă în cauză iar prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal
În fapt, s-a reținut că la data de 27.03.2009, în jurul orei 18,00, martorul - încasa întreținerea de la locatarii blocului nr.3. Din planșele foto (filele 24-25 ) și din declarațiile martorilor rezultă că biroul unde se află casieria este situat la parter.
Inculpatul a intrat în bloc și a luat liftul, urcând. Apoi, a venit martorul -, ginerele martorului -, aceștia stabilind anterior să se întâlnească pentru ca martorul să ia un sac cu nisip.
Cât timp martorii - și - erau preocupați de găsirea sacului cu nisip, aflat la subsol (ușa de la intrarea în subsol fiind la mică distanță de ușa casieriei), inculpatul a coborât, a intrat în casierie și a sustras de pe o masă suma de 800 lei, formată din 8 bancnote a câte 100 lei, după care a fugit.
Inculpatul a fost urmărit de cei doi martori, dar și de martorul (fiul martorului -, care tocmai venea spre casă), a fost imobilizat, iar asupra sa a fost găsită suma de bani sustrasă, care a fost restituită părții vătămate.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza materialului probator administrat în cauză respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, declarații martori, proces verbal de predare, declarații inculpat, instanța de fond apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel nemotivat în scris, dar susținut oral la termenul de judecată din 17.08.2009, prin apărător din oficiu.
S-a solicitat desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și rejudecând în fond să se dispună, în primul rând, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii puse pe seama inculpatului din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de furt simplu, arătându-se că organele de urmărire penală cât și instanța de fond au reținut ca loc public casieria unei asociații de proprietari, casierie care prin natura și destinația sa nu este accesibilă publicului, mai mult decât atât, la momentul săvârșirii infracțiunii, în acea cameră cu destinația de casierie nu se afla nicio persoană, prin urmare casieria respectivă nu poate fi considerată loc public în accepțiunea art. 152 lit.a Cod penal.
În al doilea rând, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată de către inculpat, gradul de pericol social concret redus al infracțiunii, prejudiciul modic produs prin infracțiune, prejudiciu care de altfel a fost și recuperat prin restituire.
Prin decizia penală nr.493/A/17.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală,a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat; s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27.03.2009 la zi, cu obligarea apelantului plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că - din examinarea legalității și temeiniciei sentinței penale apelate, prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.371 alin.2 C.P.P.- apelul apare ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond, în raport de materialul probator administrat în cauză respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, declarații martori, proces verbal de predare, declarații inculpat, a apreciat ca acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină, dispunându-se condamnarea acestuia, aplicându-i o pedeapsă al cărei cuantum și modalitate de executare au fost judicios individualizate în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Tribunalul a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art.209 lit.e Cod penal, pentru următoarele considerente:
Încăperea cu destinație de casierie, situată în scara unui bloc, are ca destinație nu numai raporturile dintre administrație și locatarii acelui bloc, dar și raporturi cu terțe persoane, chiar dacă aceste raporturi sunt mai reduse ca număr (raporturi cu furnizorii de utilități, energie, gaz, apă etc, raporturi cu eventualii furnizori de produse, echipamente etc, în administrarea și întreținerea unui bloc, raporturi care, de regulă se stabilesc între acești furnizori și administrație, administrație care la rândul ei, de regulă, își are sediul în aceeași încăpere cu casieria).
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că furtul săvârșit de către inculpat din incinta cu destinație de casierie din acel bloc constituie un furt săvârșit în loc public, chiar dacă de față nu era prezentă nicio persoană.
Și cel de-al doilea motiv de apel, respectiv redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, a fost apreciat de Tribunal ca neîntemeiat, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, dar mai ales antecedența penală a inculpatului, acesta suferind o serie de condamnări pentru fapte similare, infracțiunea fiind săvârșită - de altfel - în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce dovedește din partea inculpatului nărăvire infracțională, pedeapsa dată spre executare inculpatului fiind oricum orientată la minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și arătând că față de circumstanțele reale și cele personale, se pot aplica largi circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând cauza în raport de critica invocată, care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, dar și din oficiu conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, din probele administrate, rezultă că instanțele au reținut o corectă situație de fapt, căreia i-au dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Probele administrate au demonstrat că recurentul inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, declarații martori, proces verbal de predare, declarații inculpat.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Curtea apreciază că aceasta s-a făcut în mod judicios, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Pornind de la scopul în vederea căruia se angajează răspunderea penală a unei persoane, respectiv reeducarea sa în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni, Curtea arată că pedeapsa aplicată trebuie adaptată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea infractorului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că recurentul inculpat a mai suferit anterior o condamnare la 4 ani închisoare, prin sentința penală nr.1130 din data de 4 aprilie 2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, pentru săvârșirea unor fapte similare.
Cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Astfel, în speța de față, se constată că atitudinea de recunoaștere și recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate Asociația de Proprietari a blocului 27 A din B,-, sector 4, nu s-au datorat bună voinței inculpatului, ci prinderii inculpatului de către martori, respectiv imobilizării lui de către aceștia după ce a fost urmărit, la scurt timp de la comiterea infracțiunii.
Mai mult, Curtea apreciază că - oricum - instanța fondului a dat dovadă de clemență, atunci când a orientat cuantumul pedepsei către minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită de inculpat (de la 3 la 15 ani închisoare), deși inculpatul a manifestat perseverență infracțională.
În raport cu gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, reducerea pedepsei sub cuantumul deja stabilit, astfel cum solicită inculpatul, ar fi total nejustificată, instanțele anterioare (fond și apel) apreciind în mod corect că scopul pedepsei - astfel cum este prevăzut de dispozițiile art.52 Cod penal - poate fi atins numai prin privare de libertate, în condițiile art.57 Cod penal.
Reținând că, în cazul inculpatului, circumstanțele personale ale inculpatului au fost deja valorificate de instanțele anterioare, Curtea constată că nu există temei pentru coborârea pedepsei sub limita aplicată, cu atât mai mult cu cât acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Prin urmare, constatând că pedeapsa stabilită - de 3 ani și 3 luni închisoare - corespunde și gravității faptei săvârșite, având în vedere importanța bunurilor sustrase pentru proprietar și împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, va fi înlăturată critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei, măsura răspunderii penale fiind corect angajată atât în cuantum cât și ca modalitate de executare prin hotărârea instanței de fond și menținută de instanța de apel, fiind aptă să realizeze scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
Față de toate aceste considerente, nefiind identificate nici motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive.
Apreciind că cel care se află în culpă procesuală este recurentul, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr.493/A/17.08.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Deduce prevenția de la 27.03.2009 la zi.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.4
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
