Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1592/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7531/4/2008
1555/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1592
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței penale nr. 266/09.02.2009, pronunțată de Judecătoria sector 4 B și a deciziei penale nr. 311/A, din data de 21.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat, personal și asistat de avocat oficiu, în baza delegației de substituire nr. 283, emisă de Baroul București -, lipsind intimat - parte civilă, SC " 2001" SRL, SC " " SRL, SC " " SRL, intimat - parte vătămată, Institutul Român - Ateliere, SC "", SC " " SRL, SC " Com Import Export" SRL, SC " " SRL, intimat - parte responsabilă civilmente, și și intimat, Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat în motivele scrise depuse la dosar, precizând că, inculpatului greșit i s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, deoarece instanța trebuia să-i mențină dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, având în vedere că, din probele existente în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu. Mai invocă și punctul 10 de casare, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la confiscarea sumei de 300 lei, privind fapta din 01.06.2007, având în vedere că, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, considerând că, cele două soluții pronunțate anterior în cauză, sunt legale și temeinice, sunt amplu motivate în fapt și în drept, având în vedere probele existente la dosar, solicitând menținerea acestora.
Intimatul - inculpat având cuvântul, declară că este de acord cu cele expuse de către apărătorul său și lasă la aprecierea instanței decizia ce se va lua.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.266/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, dintr-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin. 1-209 alin. l lit. e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și urm Cod penal, în trei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu aplic. art. 99 și urm Cod penal (fapta din 01.06.2007), art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic, art. 99 și urm Cod penal (fapta din 27.12.2007) și respectiv art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și urm Cod penal (actele de sustragere din 22.07.2007, 12/13.08.2007, 15/16.08.2007, 15.12.2007 și 16.12.2007).
In baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 alin. l lit. c Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul în ce privește infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin. 1-209 alin. l lit. a, g, i Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm Cod penal (actele de sustragere^ din 22.07.2007, 12/13.08.2007, 15/16.08.2007, 15.12.2007 și 16.12.2007).
In baza art.208 alin. 1-209 alin. l lit. a, i Cod penal cu aplic, art.99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la 01.06.2007).
în baza art.208 alin. 1-209 alin. l lit. a, g, i Cod penal cu aplic, art.99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la 27.12.2007).
In baza art.33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
In baza art.71 alin. l, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin. l lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata pedepsei principale.
In baza art.81 alin.2 Cod penal, cu referire la art.71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit potrivit art.110 Cod penal.
In baza art.359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.110 alin.2 Cod penal raportat la art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că în cauză inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 16.01.2008 - 19.01.2009.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de partea civilă SC SRL, cu sediul în B, șos. - nr. 13,. 9, se. 2,. 4,. 80, sector 4, citată și prin afișare la ușa Consiliului Local sector 4 B, în contradictoriu cu inculpatul și părțile responsabile civilmente și, ambele domiciliate în B,-, sector 4 și citate și prin afișare la ușa Consiliului Local sector 4
S-a luat act că părțile vătămate Institutul Român-Ateliere, cu sediul în B, șos. - nr.255, sector 4, SC SRL, cu sediul în B, bd. - nr.79, sector 4, SC COM IMPORT EXPORT SRL, cu sediul în B, str. -. - nr.6,.77,.2,.3,.27, sector 4 și citată și prin afișare la ușa Consiliului Local sector 4 B, SC SRL, cu sediul în B, bd. - nr.78, sector 4, SC SRL, cu sediul în B, șos. - nr.51,. 129,. l, sector 4 și SC SRL, cu sediul în B,-,.4,.4,. l,.96, sector 3, nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a luat act că partea civilă SC 2001 SRL, cu sediul în B,-,.3,. l,.9,. 217, sector 3, renunțat la pretențiile civile formulate în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 118 alin. l lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 300 lei dobândită din valorificarea bunurilor sustrase de la partea vătămată INSTITUTUL ROMÂN-ATELIERE (fapta din 01.06.2007).
În baza art.191 al. l Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului IV B din 11.03.2008, în dosarul de urmărire penală nr.7973/P/2007 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin. l - art.209 alin. l lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 și urm. Cod penal, reținându-se că inculpatul se face vinovat de mai multe fapte materiale de furt calificat care formează o singură infracțiune continuată, după cum urmează: la data de 01.06.2007, împreună cu și a sustras mai multe bunuri aparținând Institutului Român - Ateliere; la data de 22.07.2007 a sustras bunuri aparținând SC SA (bare de cupru și alte asemenea bunuri pentru a le vinde ca fier vechi) alături de mai multe persoane; în noaptea de 12/13.08.2007 a sustras alături de alte persoane, mai multe bunuri (țigări și băuturi alcoolice din incinta SC SRL), în noaptea de 15/16.08.2007 a sustras împreună cu alte persoane bunuri (tamburi de cablu) din incinta societății SC SRL, la data de 15.12.2007 a încercat să sustragă bunuri de la societatea SC SRL, la data de 16.12.2007 a sustras alături de alte persoane bunuri din incinta societății SC COM IMPORT EXPORT SRL, iar la data de 27.12.2007 a sustras alături de alte persoane bunuri din incinta societății SC 2001 SRL.
Cu privire la prima faptă din rechizitoriu, s-a reținut că în data de 01.06.2007, în jurul orelor 20,00, inculpatul împreună cu numitul au pătruns prin escaladarea gardului în incinta Institutului -Ateliere, respectiv prin forțarea ușii de acces, în atelierul de modelare, de unde au sustras o cutie cu cruci din alamă, alte obiecte de cult și bucăți din alamă (inclusiv dintr-un autoturism), pe care le-au transportat cu autoturismul condus de numitul în Zona Lacului și, ulterior, le-au valorificat pentru suma de 600 lei, din care inculpatului i-a revenit suma de 300 lei.
Situația de fapt astfel relatată s-a probat cu declarația numitului care a descris detaliat fapta la săvârșirea căreia a participat și inculpatul din prezenta cauză, precum și cu declarația dată și recunoașterea după planșe foto făcută de martorul -, paznic la institutul de mai sus. însuși inculpatul a recunoscut întocmai fapta săvârșită.
Referitor la a 7-a faptă reținută în rechizitoriu, instanța fondului a reținut că în noaptea de 27/28.12.2007, în jurul orelor 02,00 inculpatul, împreună cu, și, a sustras prin spargerea geamului și distrugerea grilajului metalic al magazinului aparținând SC 2001 SRL, mai multe pachete de țigări pe care le-a pus într-un sac abandonat ulterior de numitul în momentul în care acesta a fost observat de organele de poliție. Participarea inculpatului din prezenta cauză la săvârșirea acestei fapte a fost dovedit prin chiar declarațiile sus-numiților, și date în fața organelor de urmărire penală prin care aceștia confirmă săvârșirea de către primul a actelor de executare constând în "spargerea geamului de pe lângă ușa" în vederea sustragerii propriu zise a bunurilor mobile de către cei trei audiați, de mai sus, în calitate de martori, și "introducerea pachetelor de țigări într-un sac", ulterior abandonat la vederea organelor de poliție. De asemenea, însuși inculpatul a recunoscut întocmai săvârșirea faptei. Așa cum a rezultat și din procesul verbal de depistare asupra numitului a fost găsit sacul conținând pachetele de țigări sustrase, pentru ca ceilalți participanți, printre care și inculpatul, să reușească să se îndepărteze de locul săvârșirii faptei împiedicând prinderea lor imediată. De la fața locului au fost ridicate și două urme care s-au dovedit a fi amprentele numitului și ale fratele său care nu răspunde penal.
În privința celor două fapte mai sus reținute, prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt săvârșite în baza unei rezoluții unice având în vedere împrejurarea că acestea au fost săvârșite la un interval mare de timp una de cealaltă și într-o modalitate distinctă, astfel că a înlăturat aplicarea disp. art.41 alin.2 Cod penal.
Față de aceste aspecte, instanța fondului 1-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.l - art.209 alin. l lit. a, i Cod penal cu aplic, art.99 și urm. Cod penal (fapta din data de 01.06.2007) și de art.208 alin. l - art.209 alin. l lit. a, g, i Cod penal au aplic, art.99 și urm. Cod penal (fapta din data de 27/28.12.2007), ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. Incidența agravantelor prev. de art.209 alin. l lit. a și i este atrasă de săvârșirea faptelor împreună cu alte persoane (împreună cu numitul în prima situație și împreună cu, și în cea de-a doua) și prin escaladare/efracție (prin escaladarea gardului incintei Institutului - Ateliere și prin forțarea ușii de acces a atelierului de modelare în prima situație, respectiv prin spargerea geamului și distrugerea grilajului metalic ale magazinului, în cea de-a doua).
expuse mai sus, nu au fost suficiente pentru a reține în sarcina inculpatului săvârșirea și a acestei faptei.
Cu privire la a patra faptă din rechizitoriu, prima instanță a reținut că absența probelor care să-1 incrimineze pe inculpat este cu atât mai mare cu cât ansamblul probator s-a limitat doar la declarațiile martorilor și Duncă, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, aceleași probe indirecte insuficiente pentru a stabili o legătură între inculpat și fapta reținută. Audierea numitului, singurul care ar fi putut, eventual, confirma săvârșirea furtului de se pare că nu a fost posibilă. în acuzare s-au menținut doar probele care provin de la inculpat (recunoașterea și procesul verbal de conducere în teren) care nu întrunesc gradul de obiectivitate care să înlăture existența dubiului (cu atât mai mult cu cât de această dată, locul săvârșirii faptei este un bar ca și loc în general accesibil publicului, ceea ce ar înlătura supoziția Parchetului că instanța fondului ar atribui aptitudini paranormale inculpatului drept justificare pentru cunoașterea detaliilor incintelor din care s-a reclamat sustragerea a diverse bunuri).
Pentru aceleași considerente nu a putut fi reținută cu certitudine nici participarea inculpatului la săvârșirea faptei din data de 14/15.12.2007 (a cincea faptă din rechizitoriu) din incinta SC SRL, respectiv, 16/17.12.2007 (a șasea faptă din rechizitoriu) din incinta SC SRL, singurele probe în acest sens (în afară de recunoașterea inculpatului și procesul verbal de conducere în teren) fiind declarațiile unor martori oculari care nu au putut să-1 identifice pe inculpat ca și autor al faptelor ce-i sunt imputate.
A concluzionat instanța, referitor la aceste cinci ultime fapte de care este acuzat inculpatul, că ansamblul probator administrat în cauză care 1-a indicat pe acesta ca și participant, nu este totuși îndestulător pentru a forma convingerea instanței fondului în acest sens, în lipsa unor probe directe, pertinente și suficiente. Or, dubiul îi profită întotdeauna inculpatului, motiv pentru care, instanța fondului a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptele din datele de 22.07.2007, 12/13.08.2007, 15/16.08.2007, 15.12.2007, 16.12.2007).
La alegerea pedepselor pentru cele două infracțiuni de furt calificat reținute în sarcina inculpatului și individualizarea cuantumului acestora, instanța fondului a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In concret, gradul de pericol social al faptelor săvârșite este unul destul de ridicat, acesta asociindu-se împreună cu alte persoane pentru a sustrage bunuri din diverse locații. Cu toate acestea, inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul derulării procesului penal vis-a-vis de comiterea acestor două fapte iar prejudiciul cauzat părților vătămate este redus, fiind în mare parte recuperat. De
asemenea, potrivit fișei de cazier judiciar aceasta nu are antecedente penale, ambele fapte fiind săvârșite în timpul minorității.
Având în vedere aceste aspecte, instanța fondului a apreciat că cele două pedepse a câte 1 an și 6 luni închisoare sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, dispunând contopirea și inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Ca modalitate de executare a pedepsei instanța fondului a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 110 din același cod, nefîind oportună plasarea inculpatului în mediu penitenciar, funcția educativă a pedepsei putând fi realizată și prin lăsarea acestuia în stare de libertate, față de circumstanțele sale personale, fiind la primele abateri de natură penală. Mai mult decât atât, instanța fondului a apreciat că privarea de libertate prin arestarea preventivă a inculpatului pe parcursul soluționării procesului, pentru o perioadă de aproximativ un an, este suficientă pentru a înlătura atitudinea sa de desconsiderare față de valorile sociale protejate de lege.
Pe latură civilă, instanța fondului a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de partea civilă SC SRL în contradictoriu cu inculpatul și părțile responsabile civilmente și, față de nereținerea în sarcina primului a faptei săvârșite la data de 14.08.2007.
Față de declarațiile exprese ale părților vătămate, respectiv, față de neprezentarea în fața instanței pentru a face declarație de constituire ca parte civilă, cu toate că s-au efectuat formalitățile necesare în cauză (solicitarea de relații privind sediul actual de la Registrul Comerțului și citarea pentru fiecare termen de judecată în consecință), conform art. 14.C.P.P. rap. la art. 346.C.P.P. s-a luat act că părțile vătămate Institutul Român- Ateliere, SC SRL, SC Com Import Export SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL (prin subrogarea expresă în drepturile părții vătămate SC SRL, potrivit înscrisului intitulat "înștiințare" 131 inst.) nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 al. 1-209 al.l lit.a,g,i cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm. Cod penal.
în esență solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Prin decizia penală nr. 311/A din 21.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală, în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B împotriva sentinței penale nr. 266/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul penal nr-.
A constatat că în cauză inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 16.01.2008 - 19.01.2009.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat nefondat apelul parchetului pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului IV B din 11.03.2008, în dosarul de urmărire penală nr.7973/P/2007 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.l- art.209 alin.l lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 și urm. Cod penal, reținându-se că inculpatul se face vinovat de mai multe fapte materiale de furt calificat care formează o singură infracțiune continuată, după cum urmează: la data de 01.06.2007, împreună cu și a sustras mai multe bunuri aparținând Institutului Român - Ateliere; la data de 22.07.2007 a sustras bunuri aparținând SC SA (bare de cupru și alte asemenea bunuri pentru a le vinde ca fier vechi) alături de mai multe persoane; în noaptea de 12/13.08.2007 a sustras alături de alte persoane, mai multe bunuri (țigări și băuturi alcoolice din incinta SC SRL), în noaptea de 15/16.08.2007 a sustras împreună cu alte persoane bunuri (tamburi de cablu) din incinta societății SC SRL, la data de 15.12.2007 a încercat să sustragă bunuri de la societatea SC SRL, la data de 16.12.2007 a sustras alături de alte persoane bunuri din incinta societății SC COM IMPORT EXPORT SRL, iar la data de 27.12.2007 a sustras alături de alte persoane bunuri din incinta societății SC 2001 SRL.
Susținerile apelantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B potrivit cărora soluția de achitare dată de instanța de fond pentru faptele din 22.07.2007, 15/16.08.2007, 12/13.08.2007 și 14/15.12.2007 este urmarea interpretării eronate a materialului probator administrat în cauză sunt nefondate.
Astfel, s-a constatat că în privința faptei din 22.07.2007 nu s-a putut proba cu certitudine că aceasta este săvârșită de inculpat. Singurul aspect stabilit cu certitudine este acela al sustragerii celor 18 mosoare de sârmă de cupru, a 48 de bare de cupru și 2 polizoare portabile, nu însă și participarea inculpatului la această faptă de furt. Pentru a proba această faptă Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B susține că sunt suficiente declarațiile martorilor și, însă acestea sunt probe certe așa cum s-a reținut mai sus doar în ceea ce privește existența faptei de furt. în privința martorului care declară că a săvârșit fapta împreună cu inculpatul dar și cu numitul nu se poate aprecia că reprezintă o probă certă care să conducă la o soluție de condamnare pentru fapta de flirt din data de 22.07.2007 în condițiile în care acest martor face referire la o infracțiune de furt săvârșită în data de 23.07.2007 și nu 22.07.2007 așa cum se susține în rechizitoriu și de altfel declarația acestuia conține o serie de amănunte referitoare la modalitatea în care s-a săvârșit fapta, relatând cu precizie toate etapele în care a fost săvârșită fapta, intervalele de timp dintre anumite activități ce intră în componența respectivei infracțiuni dar și distanțele dintre anumite bunuri, astfel că devine puțin credibilă în raport cu lipsa de alte probe care să susțină această declarație extrem de laborioasă.
De altfel, această declarație își pierde din credibilitate și prin prisma declarației dată de care a arătat că inculpatul a participat doar la o singură infracțiune de furt aceea din 01.06.2007.
Cu privire la infracțiunea presupus a fi comisă de inculpat în data de 15/16.08.2007 se impunea de asemenea achitarea inculpatului întrucât probatoriul administrat în cauză nu a dovedit fără putință de tăgadă participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii de furt din incinta SC SRL, recunoașterea sa tot cu amănunte greu de reținut - în opinia instanței - în condițiile săvârșirii unui număr foarte mare de infracțiuni, nereprezentând o probă suficientă - pertinentă care să conducă la condamnarea sa, iar martorii și C confirmă doar existența furtului a doi tamburi cablu electric nu și participația inculpatului.
În privința faptei reținută la punctul 4 din rechizitoriu s-a reținut în consens cu considerentele primei instanțe că nu există probe care să-1 incrimineze pe inculpa, declarațiile martorilor invocați de parchet ca și probe indubitabile respectiv și Duncă, susțin doar săvârșirea infracțiunii de furt nu și participația inculpatului iar declarația de recunoaștere a acesteia din urmă nu este suficientă pentru a înlătura existența dubiului, cu atât mai mult cu cât de această dată este posibil și probabil ca inculpatul să cunoască geografia locului în care a fost săvârșit întrucât acesta era un loc public.
Nici în ceea ce privește furturile din incinta SC SRL și SC Com SRL susținerile parchetului cu privire la existența probelor care dovedesc vinovăția inculpatului sunt nefondate.
Și în privința acestor infracțiuni apelantul a susținut că există probe că inculpatul le-a săvârșit și menționează din nou declarațiile inculpatului care nu pot fi reținute doar ele singure fără a se corobora și cu alte mijloace de probă ca și temeiuri ale condamnării cu atât mai mult cu cât toate declarațiile inculpatului cuprind prea multe amănunte și date exacte pentru a se bucura de o credibilitate totală întrucât este dificil pentru o persoană să rețină, în condițiile în care săvârșește mai multe furturi împreună cu persoane diferite, în modalități diferite și în locuri diferite, amănunte privitoare la obiectul pe care 1-a luat fiecare, pe prețul pe care l-au obținut pe fiecare bun vândut, la adresele depozitelor de fier vechi la care s-au deplasat.
Astfel, martorii oculari respectiv, și nu au putut recunoaște niciuna dintre persoanele ce se aflau în zonele în care s-au săvârșit furturile, la momentul la care acestea s-au săvârșit, deși au văzut participanții la aceste infracțiuni.
În aceste condiții în care din materialul probator administrat în cauză nu au rezultat suficiente date care să conducă la concluzia certă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt din datele de 22.07.2007, 12/13.08.2007, 15/16.08.2007, 15.12.2007 și 16.12.2007, se impune a se da eficiență prezumției de nevinovăție de care se bucură orice persoană cercetată până la dovedirea cu certitudine a nevinovăției sale și a se dispune achitarea, astfel cum a procedat și instanța de fond.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.l lit.b Cod pr.pen. Tribunalul a respins apelul parchetului constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI - criticându-le ca fiind nelegale, motivând că instanțele de judecată nu au dat o interpretare corectă a probelor, probe care atestă vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost cercetat, ajungând în mod eronat la concluzia că aceasta urmează a fi achitat.
S-a mai susținut, oral, de reprezentantul parchetului că instanțele de judecată nu s-au pronunțat cu privire la confiscarea sumei de 300 lei, privind fapta din 1.06.2007, având în vedere că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă
Curtea, examinând hotărârile atacate pe baza materialului probator din dosar, în raport de cele două motive de recurs invocate și întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 și 18 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală are în vedere ipoteza în care soluția instanței (în speță, achitarea) este în contradicție evidentă, esențială și necontroversată cu situația de fapt rezultantă din toate probele administrate în cauză.
În procesul penal sarcina probei revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar dacă faptele imputate inculpatului nu sunt dovedite, stabilirea vinovăției nu se poate face pe baza de presupuneri.
În speță, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea tuturor faptelor reținute în sarcina sa, iar în cursul cercetării judecătorești, în mod constant, a negat comiterea celor șase infracțiuni de furt calificat (faptele din 22.07.2007; 12/13.08.2007; 15/16.08.2007; 15.12.2007 și 16.12.2007), împrejurări față de care nu se mai poate invoca cu probe în dovedirea vinovăției acesteia, declarațiile date de acesta în primă fază a procesului penal.
Depozițiile martorilor nominalizați în motivele de recurs ale parchetului nu dovedesc decât comiterea celor șase fapte de furt însă nu și participarea inculpatului la comiterea acestora, depoziții analizate pe larg și în considerentele hotărârii instanței de apel.
În raport de materialul probator administrat în cauză se constată că, primul motiv de recurs invocat este neîntemeiat, deoarece atât instanța de fond, așa cum rezultă din evocarea amplă a declarațiilor martorilor și părților vătămate, cât și instanța de apel au perceput în mod real conținutul probelor.
În reținerea situației de fapt, soluțiile pronunțate fiind concordante considerentelor hotărârilor.
Instanța de fond în baza art. 118 lit. a Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei dobândită din valorificarea bunurilor sustrase la data de 1.06.2007, dispoziția față de care se reține că și ce-l de-al doilea motiv de recurs invocat este neîntemeiat.
Astfel, fiind se constată că nu sunt întemeiate criticile formulate în cauză, iar hotărârile atacate sunt legale și temeinice considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.266/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr. 311/A din 21.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu apărător oficiu de 200 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GERFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-23.11.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Cristina Rotaru, Petre Popescu
