Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1616/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2553/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1616
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.542 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, invocând cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.14 Cod pr penală rap. la art.385 ind.15 al.2 lit.d Cod pr penală, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei sub cel stabilit de instanța de fond, apreciind că, în cauză se poate reține și da eficiență maximă circumstanțelor atenuante prev de art.74-76 Cod penal. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine procesual constantă de recunoaștere si regret a faptelor, a colaborat cu organele de cercetare penală și de cercetare judecătorească în vedere aflării adevărului astfel încât, în opinia sa, apreciază că toate acestea constituie date care denotă faptul că reeducarea inculpatului a început deja și că scopul pedepsei va putea fi atins chiar prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța fondului a reținut în mod temeinic situația de fapt, reținând în cauză, împrejurările comiterii infracțiunii, făcând o individualizare legală și temeinică a pedepsei aplicate, având în vedere atât disp art.72 Cod penal cât și persoana inculpatului - care a săvârși fapta în stare de recidivă postexecutorie, poziția procesuală a acestuia de recunoaștere a comiterii infracțiunii fiind una formală în scopul obținerii unui tratament sancționator mai blând.
De asemenea, arată că elementele de circumstanțiere reală a faptei și cele care privesc persoana inculpatului au fost avute în vedere de instanța în suficientă măsură prin coborârea pedepsei la minimul prev de lege, astfel încât nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, motive pentru care solicită a se dispune respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefondat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită clemența instanței în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 252/1.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 71.Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive dispusă în cauză de la 26.11.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 14 și art. 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. cu aplic art. 998-999.civ. a fost admisă acțiunea civilă a părții civile, și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 5000 lei constituind daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 14.655/P/2008 din 19.12.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2008 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv în prezenta cauză, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b
Cod PenalÎn actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 06.11.2008, inculpatul a pătruns prin efracție, forțând ușa de acces în imobilul situat în-, sector 2, B, de unde a sustras un număr de 8 tablouri, cauzând un prejudiciu estimat de partea vătămată la suma de 20.000 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 6-8, 11 din dosar), procesul-verbal de depistare (filele 15-16 din dosar), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu această ocazie (filele 9-10, 12-28 din dosar), procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe fotografice (filele 44 -47 din dosar), declarațiile martorilor (filele 42-43 din dosar), declarațiile inculpatului (filele 61, 64-67 din dosar), dovada de restituire a bunului (fila 79 din dosar), fișa de cazier judiciar (fila 68 din dosar), procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (fila 63 din dosar) și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( fila 80 din dosar ).
Pe parcursul cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 03.03.2009, instanța procedat la audierea inculpatului și a părții vătămate, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 50 și 51 dosar, iar în ședința publică din data de 31.03.2009 a procedat la audierea martorei, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila 58 dosar.
Ca urmare a dispoziției instanței, în vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, la dosar au fost comunicate fișa de cazier judiciar reactualizată privind pe inculpat și sentințele penale nr. 1018/24.06.2005 și nr. 1774/18.11.2004 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută, iar existența faptelor și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite.
Astfel, în data de 06.11.2008, inculpatul a pătruns prin efracție, forțând ușa de acces, în imobilul situat în-, sector 2, B, s-a deplasat prin camerele locuinței și printr-o miniseră pentru ghivece cu, iar din interior a sustras un număr de 8 tablouri. Ulterior, a încercat să vândă tablourile martorului - căruia i le-a prezentat la locuința sa din str. - -, cei doi neînțelegându-se asupra prețului. În aceste condiții, inculpatul s-a deplasat cu tablourile pe str. -, pe gangul cu magazine de antichități, unde a vândut tablourile unui pe care-l cunoaște sub numele de "" și unei femei necunoscute.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile date de către inculpat atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței, prin care a recunoscut săvârșirea faptei de furt reținute în sarcina sa (filele 61, 64-67 și 50 dosar fond), declarații ce se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părți vătămate (filele 6-8, 11 din dosar), procesul-verbal de depistare (filele 15-16 din dosar), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu această ocazie (filele 9-10, 12-28 din dosar), procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe fotografice (filele 44 -47 din dosar), declarațiile martorilor (filele 42-43 din dosar), declarațiile inculpatului (filele 61, 64-67 din dosar), dovada de restituire a bunului (fila 79 din dosar), fișa de cazier judiciar (fila 68 din dosar), procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (fila 63 din dosar) și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( fila 80 din dosar ).
Astfel, partea vătămată a susținut că in data de 06.11.2008, în jurul orelor 10.30, când a revenit în domiciliul său situat în B,-, sector 2, constatat că ușa dublă de acces în imobil era deschisă și că din sufragerie au fost sustrase 3 tablouri, o icoană din, o candelă electrică ată, iar din camera folosită ca seră pentru plante a fost sustras un goblen. Partea vătămată a estimat valoarea prejudiciului la suma de 20.000 lei în cursul urmăririi penale și s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 35.000 lei cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea bunurilor sustrase și 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (filele 9-10 și 13-28), întocmit de către lucrătorii cadrul - Politia Sectorului 2 - Secția 6 Poliție -, în cuprinsul acestuia menționându-se că au fost relevate 5 urme papilare, astfel 3 urme de pe becul din dormitorul locuinței, o urmă de pe vitrina din sufragerie și una de pe frigiderul aflat în miniseră, care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. -/08.12.2008 (filele 33-39 ) potrivit căruia cele două urme digitale ridicate de pe becul veiozei din dormitorul părții vătămate au fost create de degetul mare și degetul mijlociu de la mâna a inculpatului și cu susținerile inculpatului, care a arătat că a vrut să lumina prin desfiletarea becului de la respective veioză, dar întrucât acesta era prea încins nu a reușit (filele 32-38).
Vinovăția inculpatului reiese și din declarațiile martorului -, care a arătat că a fost contactat telefonic de către inculpatul și ulterior a fost condus de acesta din urmă la locuința lui, unde i-a oferit spre vânzare un număr de 7-8 tablouri, dintre care unul de dimensiuni mari reprezentând mai mulți cai în mișcare și unele de dimensiuni mai mici, dar întrucât inculpatul i-a cerut suma de 800 EUR ca preț doar pentru unul dintre tablourile de dimensiuni mici, a refuzat să mai cumpere vreun tablou (filele 42-43 ). Ulterior, martorul - l-a recunoscut pe inculpatul, ca fiind cel care i-a oferit spre vânzare tablourile în cauză, cu ocazia recunoașterii de pe planșe fotografice, fiind întocmit procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe fotografice (filele 44-47 ).
Fiind audiat, în cursul urmăriri penale, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că în declarația olografă dată în fața organelor de cercetare penală ale poliției a susținut că nu a comis nicio faptă prevăzută de legea penală, iar cu ocazia audierii în prezența apărătorului din oficiu a prezentat o altă variantă, arătând că a cumpărat un număr de 5 tablouri de la un pe care-l cunoaște sub numele de "" pentru suma de 2.000 lei și pe care le-a vândut ulterior, contra sumei de 750 EUR, la doi bărbați pe care-i cunoaște sub numele de "" și respectiv "" pe str. -, pentru ca în fața procurorului, fiind asistat de apărător ales, să revină asupra celor declarate și să recunoască săvârșirea faptei ce i se impută, descriind în mod amănunțit modul de operare. ceastă din urmă poziției a menținut-o și în fața instanței de judecată cu prilejul audierii sale în vederea soluționării propunerii de luare a măsurii de arestare preventivă, cât și în cursul cercetării judecătorești.
În drept, fapta inculpatului de a pătrunde prin efracție, forțând ușa de acces în imobilul situat în-, sector 2, B și de a sustras un număr de 8 tablouri, ntrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat fapta prev. si ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i din pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin luarea bunurilor mobile din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept; urmarea imediată a constat în schimbarea situației de fapt a bunurilor, prin trecerea acestora din sfera de stăpânire a părții vătămate în cea a inculpatului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă tocmai din realizarea acțiunii de luare care a avut drept consecință schimbarea situației de fapt a bunurilor și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a mai dispune de ele.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat prevăzând rezultatul faptei sale - trecerea bunurilor mobile în stăpânirea sa - și urmărind producerea acestui rezultat. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 19, alin. 1, punctul 1, litera a pen. instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției directe.
În cauză, este incident și elementul circumstanțial prevăzut de art. 209, alin. 1, litera i pen întrucât inculpatul a săvârșit fapta prin forțarea ușii de acces în imobilul părții vătămate, înlăturând pe altă cale decât cea normală, obstacolul pe care ușa de acces în imobil, încuiată, îl reprezenta în raport de bunurile aflate în interiorul imobilului.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptei, vând in vedere si fisa de cazier a inculpatului, se constată că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății in stare de recidiva postexecutorie, situație prev. de art. 37 lit. b din pen. inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. a, e, g, i Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal, prin sentința penala nr.1018/24.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 902/26.09.2005 a Tribunalului București - Secția I Penală, și liberat condiționat la data de 05.12.2006 cu rest de pedeapsa rămas de executat 173 zile, conform sentinței penale nr. 1743/2006 a Judecătoriei Aiud. Întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă după considerarea ca executată a pedepsei aplicate anterior, dar înaintea împlinirii termenului de reabilitare judecătorească s-a reținut și incidența art. 37 al. 1 lit. b
Cod PenalLa individualizarea pedepsei inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. In acest sens, instanța a reținut că inculpatul are 23 de ani, nu are loc de muncă și nici ocupație, a studiat 4 clase, este necăsătorit și are un copil minor, a dovedit perseverență infracțională, săvârșind anterior mai multe fapte de furt calificat, conform fișei de cazier judiciar aflată la filele 25-26. În prezenta cauză, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că regretă comiterea ei.
În temeiul art. 71.Cod Penal și art. 3 din Primul protocol adițional CEDO a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
Astfel, în temeiul art.71 pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b pen. cu excepția dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța nu va interzice inculpatului drepturile de a vota în alegerile legislative, având în vedere dispozițiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea pronunțată de CEDO în data de 06.10.2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii, prevederi incidente în baza art.20 din Constituția României. Art. 3 din Protocolul 1 ce garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât și dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 14 alin. 3 din Codul d e Procedură Penală, potrivit cărora repararea pagubei se va face potrivit legii civile, trebuie coroborate cu prevederile art. 998-999 din Codul Civil, care prevăd condițiile în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală și cu dispozițiile art. 1169 din Codul Civil, potrivit cărora cel care formulează o pretenție în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească.
Instanța a constatat că prejudiciul solicitat de partea civilă este cert, nu a fost restituit încă, iar inculpatul l-a recunoscut, achiesând la pretențiile părții vătămate și fiind de acord să o despăgubească pe acesta cu sumele solicitate, astfel cum a declarat în depoziția de la fila 50 dosar fond. Prejudiciul a fost produs prin săvârșirea de către inculpat a unei fapte ilicite, în data de 06.11.2008 - o infracțiune de furt calificat, cu privire la care instanță a constat că a fost săvârșită cu vinovăție, în forma intenției directe și că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului. Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și având în vedere că inculpatul a achiesat la pretențiile părții civile, în baza art. 14 și art. 15 și art. 346, alin. 1 din Codul d e procedură penală raportat la art. 998 și art. 999 din Codul Civil urmează să admită acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă și va obliga pe inculpat la plata către această parte civilă a sumelor de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 5000 lei constituind daune morale.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.
Prin decizia nr. 542/A/14.10.2009 a Tribunalului București, Secția a II -a Penală a fost respins apelul inculpatului ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a constatat vinovăția inculpatului, iar individualizarea pedepsei s-a făcut în mod judicios, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia - prin efracție, din locuința părții vătămate - datele personale ale inculpatului care este recidivist postexecutoriu, cu o atitudine sinceră în cursul procesului penal, și toate celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72.
Cod PenalTribunalul a constatat că nu există împrejurări care să poată fi apreciate ca și circumstanțe atenuante. Astfel, inculpatul este cunoscut pentru activitatea sa antisocială anterioară comiterii infracțiuni, iar împrejurarea că a recunoscut comiterea infracțiunii dedusă judecății nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă atâta timp cât acesta - după ce recunoaște o faptă comisă - săvârșește o alta.
Mai mult, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită, în condițiile în care fapta s-a comis după condamnări anterioare multiple, de aceeași natură, deja considerate ca executate - ceea ce a atras starea de recidivă postexecutorie - iar inculpatul nu are ocupație și nici loc de muncă.
Împotriva deciziei penale a formulat recurs inculpatul cu motivarea că în cauză se poate reține și da eficiență maximă circumstanțelor atenuante prev de art.74-76 Cod penal, se poate avea în vedere că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine procesual constantă de recunoaștere si regret a faptelor, a colaborat cu organele de cercetare penală și de cercetare judecătorească în vedere aflării adevărului astfel încât toate acestea constituie date care denotă faptul că reeducarea inculpatului a început deja și că scopul pedepsei va putea fi atins chiar prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Examinând recursul declarat de recurentul-inculpat, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct.14 C.P.P. Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Prima instanță a individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului și în mod corect a procedat instanța de apel la respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, dat de împrejurarea că sustragerea bunurilor a avut loc dintr-o locuință, precum și de obiectul material al infracțiunii și anume obiecte de artă. Instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei vârsta inculpatului, de 23 de ani, faptul că nu are loc de muncă și nici ocupație, a studiat 4 clase, este necăsătorit și are un copil minor, și mai ales faptul că a dovedit perseverență infracțională, săvârșind anterior mai multe fapte de furt calificat, conform fișei de cazier judiciar aflată la filele 25-26.
Curtea constată, ca și instanța de apel, că nu există împrejurări care să poată fi apreciate ca și circumstanțe atenuante, din moment ce inculpatul este cunoscut pentru activitatea sa infracțională anterioară comiterii infracțiunii, din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul a suferit anterior trei condamnări pentru infracțiunea de furt calificat, ultimele două pedepse fiind de 3 ani închisoare, din executarea cărora a fost liberat condiționat la data de 5.12.2006. În aceste condiții, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, pentru ca pedeapsa să își atingă scopurile prev. de art. 52.
Cod PenalDe asemenea, împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii dedusă judecății nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, atâta timp cât depistarea inculpatului a avut loc ca urmare a administrării unor probe științifice - constatarea tehnico-științifică privind urmele papilare ridicate la cercetarea locului faptei. Din analiza declarațiilor aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul nu a recunoscut inițial comiterea infracțiunii, afirmând că a achiziționat tablourile respective de la alte persoane (declarație fila 65 dup), recunoașterea având loc abia după ce inculpatului i s-au prezentat celelalte probe aflate la dosar.
În aceste condiții, solicitarea inculpatului de a se reține dispozițiile art. 74 lit.c nu Cod Penal este justificată.
Mai mult, prejudiciul nu a putut fi recuperat, întrucât persoanele indicate de inculpat ca fiind cumpărătorii tablourilor, nu au putut fi identificate de organele de poliție, deși acestea au depus diligențe în acest sens.
Așa fiind, nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, dispozițiile art. 74.Cod Penal nefiind incidente.
Curtea constată, totodată, că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul pedepsei aplicate, în raport de criteriile prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
În temeiul art. 38517alin.4 rap.C.P.P. la art. 383 alin.2 va C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 26.11.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 542/A/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul penal nr. nr-.
În temeiul art. 38517alin.4 rap.C.P.P. la art. 383 alin.2 deduce C.P.P. din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 26.11.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2/26.11.2009
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
