Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1666/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2531/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1666
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.518/A/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publicăa răspunsrecurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației de substituire nr.34072/03.11.2009 (fila 16 dosar),lipsă fiindintimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat precizează incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, avându-se în vedere atât atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, cât și faptul că are trei copii minori în întreținere, că mama sa este bolnavă și că înainte de săvârșirea infracțiunii lucra la o spălătorie auto.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea deciziei penale atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că instanța, în mod corect, a respins cererea inculpatului de redozare a pedepsei, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul suferind anterior patru condamnări pentru infracțiuni similare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.518/A/01.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, constată:
Prin decizia penală pronunțată în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.379/22.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 3
S-a menținut starea de arest.
S-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 14.03.2009 la zi.
A fost obligat apelantul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a stabilit următoarele:
Prin sentința penală nr. 379 din 22. 07. 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosar nr-, s-a admis cererea reprezentantei Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.f), alin.2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a) Cod penal, în infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art.208 alin.1 -art.209 alin.1 lit.f), alin.2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a), b) Cod penal.
În baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.f), alin.2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a), b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
În baza art.61 alin.1 teza a Il-a Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 490 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru ) ani și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2753/2007 a Judecătoriei Tg.
În baza art. 61 alin.1 teza a -a Cod penal, a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită în speță cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, respectiv 490 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a,b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 alin.1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 700 lei RON, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr.3492/P/2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și înregistrat pe rolul Judecătoriei la data de 07.04.2009, sub nr. de dosar -, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. f), alin. 2 lit. b) Cp. cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.03.2009, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla în autobuzul liniei 116, deplasându-se spre, în stația " La Fântâni", situată la intersecția Bd. - cu Bd. -, Sector 3, inculpatul a sustras din rucsacul pe care partea vătămată îl ținea în spate, un portofel ce conținea bani și acte de identitate.
Partea vătămată și-a dat seama că persoana din spatele ei i-a sustras portofelul și, imediat după ce a coborât din autobuz, a strigat după inculpatul care coborâse deja în stație " meu! meu!". La scurt timp inculpatul a fost imobilizat de lucrătorii de jandarmi, îmbrăcați în civil, aflați în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu pe mijloacele de transport în comun, fiind găsit portofelul părții vătămate în interiorul gecii inculpatului.
În cauză, a fost audiat martorul asistent care a fost de față la controlul corporal asupra inculpatului, control în urma căruia s-a găsit portofelul părții vătămate.
Prin actul de sesizare, s-a mai precizat că inculpatul nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei de furt, ulterior recunoscând fapta, dar precizând că a restituit portofelul părții vătămate de bună-voie, înainte de a fi imobilizat de jandarmi.
În raport de materialul probator administrat în cauză respectiv, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de control corporal, proces-verbal de restituire bani, proces-verbal de investigare, declarații martor, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, alte acte și înscrisuri, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul -, apel nemotivat în scris, dar susținut oral la termenul de judecată din 01.10.2009, prin apărător din oficiu. S-a solicitat desființarea, în parte, a sentinței penale atacate și, rejudecând în fond, să se dispună redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia având în vedere, pe de o parte, atitudinea de recunoaștere și regret manifestată de către inculpat care din proprie inițiativă, imediat după sustragerea portmoneului părții vătămate din rucsac, l-a restituit acesteia înainte de a fi imobilizat de către jandarmi, iar pe de altă parte, pericolul social concret scăzut al infracțiunii săvârșite, aspecte care nu justifică o pedeapsă atât de mare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.371 teza finală C.P.P. Tribunalul a constatat că apelul nu este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond, în raport de materialul probator administrat în cauză respectiv, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de control corporal, proces-verbal de restituire bani, proces-verbal de investigare, declarații martor, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, alte acte și înscrisuri, a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale, pedeapsa dată spre executare acestuia fiind judicios individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Tribunalul nu a putut primi solicitarea inculpatului, în sensul reducerii cuantumului pedepsei, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul suferind anterior numai puțin de patru condamnări pentru infracțiuni similare, dovedind astfel nărăvire infracțională, cuantumul pedepsei fiind - oricum - orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe considerente de netemeinicie, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, ca fiind prea aspră.
În drept, s-a invocat art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod corect vinovăția inculpatului.
La data de 14.03.2009, în jurul orei 17,30, în timp ce se afla în autobuzul liniei 116, deplasându-se spre, în stația " La Fântâni", situată la intersecția Bd. - cu Bd. -, sector 3, inculpatul a sustras din rucsacul pe care partea vătămată îl avea în spate, un portofel ce conținea bani și acte de identitate. La oprirea autobuzului în stație, inculpatul a coborât, partea vătămată sesizând faptul că i s-a sustras portofelul, moment în care a coborât și a început să strige " meu! meu!", solicitând inculpatului să-i restituie portofelul. În momentul în care jandarmii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-au apropiat și l-au imobilizat pe inculpat, efectuând percheziția corporală în prezența martorului asistent, inculpatul a scos din buzunarul gecii portofelul părții vătămate și i l-a restituit.
Instanța a reținut această situație de fapt pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate (aflate la filele nr.9-14din,), care a relatat că în data de 14.03.2009, în jurul orelor 17,30, în timp ce se afla în autobuzul 116, inculpatul i-a sustras din rucsacul pe care îl ținea în spate portofelul în care avea bani și acte de identitate), declarațiile martorului asistent (filele nr.17-18 din, fila nr. 21 din dosarul instanței) care relatează că în data de 14.03.2009 a asistat la momentul efectuării unui control corporal asupra inculpatului și că a observat că în posesia acestuia a fost găsit un portofel despre care a aflat ulterior că aparținea părții vătămate, proces-verbal de prindere în flagrant (filele nr.7-8 din ), proces-verbal de control corporal (fila nr.15 din ), proces-verbal de restituire portofel (fila nr.16 ), proces-verbal de investigare (filele nr.19-20 din ), declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei (filele nr.30-40 din ).
La reținerea declarațiilor date de inculpat în cursul procesului penal, instanța a avut în vedere dispozițiile art.69 Cod procedură penală, în sensul că aceste declarații pot fi reținute numai în măsura în care se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul materialului probator.
Astfel, instanța a constatat că acesta a avut o atitudine oscilantă, negând inițial săvârșirea faptei, pentru ca - în final - să recunoască faptul că a sustras portofelul din rucsacul părții vătămate, insistând ulterior că i l-a restituit de bună-voie, înainte de a fi imobilizat de jandarmi. Cu privire la afirmațiile inculpatului referitoare la modalitatea în care portofelul a ajuns din nou în posesia părții vătămate, instanța a constatat că, deși nu au relevanță sub aspectul săvârșirii faptei, prezintă importanță în ceea ce privește individualizarea pedepsei, motiv pentru care acestea au fost analizate.
Față de ansamblul materialului probator, instanța a constatat că nu poate reține susținerile inculpatului cu privire la aspectul mai sus menționat, din restul probelor administrate rezultând că inculpatul a restituit părții vătămate portofelul în momentul în care era deja imobilizat de jandarmi și se efectua controlul corporal asupra acestuia.
În drept, fapta inculpatului - care în data de 14.03.2009, în jurul orelor 17,30, a sustras, cu intenție, un portofel în care se aflau bani și acte de identitate din rucsacul părții vătămate, în timp ce se afla în autobuzul nr.116 - întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit.f), alin.2 lit.b) Cod penal.
Analizând hotărârea atacată și prin prisma individualizării pedepselor aplicate, Curtea constată că soluția instanțelor de fond și de apel, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat este justificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum și conduita acestuia anterior comiterii faptelor.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art.52 Cod penal și art.72 Cod penal, reținând în acest sens următoarele: gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite (sustragerea unui portofel într-un mijloc de transport în comun, fiind de notorietate faptul că sunt din ce în ce mai frecvente astfel de fapte și greu de dovedit), modalitatea de comitere a acesteia (respectiv într-un mijloc de transport în comun, profitând de neatenția părții vătămate), circumstanțele personale ale inculpatului, (instanța reținând din fișa de cazier depusă la dosar faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală și că a săvârșit anterior mai multe fapte de furt, ceea ce dovedește perseverența infracțională a inculpatului), starea de recidivă a inculpatului (împrejurare care agravează răspunderea penală a acestuia), dar și faptul că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea portofelului părții vătămate, precum și faptul că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei în timpul procesului penal.
În mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în raport de antecedentele penale, respectiv săvârșirea faptei din prezenta cauza în termenul de încercare al liberării condiționate. Pedeapsa astfel stabilite de 4 ani închisoare a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52. pen. astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul micșorării sale.
nstanțele de fond si apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52. pen.
Critica recurentului inculpat, în sensul acordării netemeiniciei hotărârii cu privire la pedepsele aplicate nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind vârsta, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen. Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare prevăzut la art. 80. pen.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, dar și antecedentelor penale ale acestuia.
Apreciind recursul ca nefondat, Curtea va face aplicarea art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr.518/A/01.10.2009 a Tribunalului București Secția a II- a Penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14.03.2009 la zi.
Obligă recurentul la 350 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./3.12.2009
Dact./7.12.2009
Ex.2
Red.--II.
Red.C-Jud.Sect.3
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
