Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 167
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S- luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 431 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. arată că inculpatul a criticat decizia pronunțată de Tribunalul Iași, prin care a fost admis apelul declarat de parchet, s-a dispus revocarea liberării pe cauțiune a inculpatului, reținând - în mod greșit, că acesta cu rea credință s-a sustras de la judecată ulterior admiterii cererii de liberare pe cauțiune.De asemenea, în baza disp. art. 160 ind.10 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea inculpatului, deși dispozițiile legale în materie sunt neclare. Astfel art. ind.10 alin. 3 Cod procedură penală prevede că, în caz de revocare a liberării provizorii, instanța dispune arestarea preventivă a inculpatului și emiterea unui nou mandat de arestare, dar nu face precizarea dacă aceste dispoziții se aplică și în cazul revocării liberării pe cauțiune. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la revocarea liberării pe cauțiune și a celei referitoare la arestarea inculpatului -
Reprezentantul Ministerului Public arată că decizia recurată este legală și temeinică, iar punctul de vedere al apărării nu poate fi primit fiind de la sine înțeles că textul de lege face referire atât la instituția liberării provizorii sub control judiciar cât și la liberarea pe cauțiune, iar consecința firească revocării liberării este arestarea inculpatului. Recursul este nefundat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Judecătoria Hârlău prin sentința penală nr.510/05.12.2007 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.208-209 al.1 lit. "a, g, i" Cod penal și art.208-209 alin.1 lit. "g, i" Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a, 99 al.3 și 74, 76 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art.110 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 84 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 al.1 lit. "a, g, i" Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. "a", art.74 lit. "a", 75 lit. "c", 76 lit. "c" și art.80 Cod penal (fapte comise în noaptea de 22/23.12.2006).
Inculpatul a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "c" Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat din noaptea de 15/16 august 2002 și septembrie 2004 și respectiv în perioada 10-15 decembrie 2005 și noaptea de 24/25.06.2006.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 489/4.07.2005 a Judecătoriei Hârlău și s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în total 3 ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.64 lit. "a, b" și art.71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 25.01.2007 la 13.07.2007.
Au fost respinse acțiunile civile ale părților civile, și.
A fost admisă acțiunea civilă a părții civile I iar cei 2 inculpați au fost obligați în solidar, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, la despăgubiri civile în cuantum de 4546,96 ron.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1813/P/2007 încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr- au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1, 209 lit. a, g, i Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
În perioada august 2002 - decembrie 2006, inculpatul, singur și împreună cu inculpatul au săvârșit mai multe furturi în următoarele modalități:
1. În noaptea de 15/16 august 2002 inculpatul singur a pătruns prin efracție în curtea locuinței părții vătămate din comuna, județul I de unde a sustras o prelată cauciucată de 100. pe care a dus-o la domiciliul său cu ajutorul căreia a acoperit un șopron. Partea vătămată trecând pe drum a văzut prelata și a sesizat organele de poliție.
Cu ocazia percheziției domiciliare, la locuința inculpatului, organele de poliție au ridicat prelată sustrasă care a fost recuperată de partea vătămată întrucât a fost căsuța de el la o mașină de cusut specială.
Prejudiciul creat este de 490 Ron și a fost recuperat.
2. În cursul lunii septembrie 2004, pe timp de noapte în jurul orelor 20.30,
inculpatul a mers la coliba amplasată la grădina de legume în locul denumit "Tarlaua ", de pe raza comunei ce aparține părții vătămate, de unde a sustras un câine ciobănesc mioritic care răspunde la numele "", pe care l- dus la domiciliul său.
Ulterior, inculpatul a dus câinele sustras la domiciliul numitei -, care este mama concubinei sale, care apoi a fost ridicat de organele de poliție după 3 ani și predat părții vătămare. Prejudiciul creat este de 500 Ron a fost recuperat.
3. În perioada 10-15.12.2005, inculpații și, prin efracție au pătruns în locuința părții vătămate din comuna, județul I, iar din interior au sustras următoarele bunuri: un covor persan de 2/1,80, o pătură din pluș, trei lustre, o fripteoză pentru cartofi, 30 de farfurii, două coșuri pentru pâine din plastic, o butelie de aragaz cu ceas, un set pahare, o traversă de 4. o oală de inox.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate urme papilare, care în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice dactiloscopice, s-a stabilit că au fost create de către inculpatul.
Cu ocazia percheziției domiciliare la inculpatul au fost găsite următoarele bunuri: un covor persan, două coșuri de plastic pentru pâine, două lustre, un set de șase pahare, 19 farfurii, o pătură, o butelie de aragaz.
Valoarea prejudiciului creat este de 403,5 Ron.
4. În noaptea de 24/25 iunie 2006, inculpații și au pătruns prin efracție în incinta locuinței părții vătămate cu domiciliul în sat S, comuna, județul I, de unde au sustras două lustre, două covoare persane, o cuvertură, trei valuri de sârmă în ochiuri, două bidoane ulei hidraulic, cuie, 60 kg. motorină și alte bunuri. Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate urme papilare, care în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice, s-a stabilit că aparține inculpatului.
Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului a fost găsit un val de sârmă care aparține părții vătămate.
Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința părții vătămate, au fost găsite următoarele bunuri sustrase de la locuința părții vătămate: o lustră cu oglindă, cu model și lumânări din sticlă, o cutie cu vopsea albă ""de 2,5 kg. o cutie de 1 kg. vopsea culoare vișinie, 4 prize, două întrerupătoare, un yală, etc. Valoarea prejudiciului creat este de 1362,5 Ron și a fost recuperat.
5. În noaptea de 26/27.08.2006, inculpatul a pătruns prin efracție în incinta locuinței părții vătămate din comuna de unde a sustras un X player și un video recorder marca "Sonyo".
Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului, au fost găsite bunuri sustrase de la locuința părții vătămate . Valoarea prejudiciului creat este de 800 Ron și a fost recuperat.
6. În noaptea de 22/23.12.2006, inculpații și s-au deplasat cu căruța pe raza comunei, județul I, cu intenția de sustrage bunuri de la magazinul Coop, punct de lucru, județul
Cei doi au pătruns prin efracție în incinta magazinului, de unde au sustras bunuri în valoare de 6,389 Ron.
În momentul în care au părăsit locul faptei au fost surprinși de paznicii și, care au anunțat organele de poliție. În urmărirea inculpaților s-a deplasat șeful de post cu autoturismul marca, cu numărul de înmatriculare B-52-, însoțit de paznicii și, care au fost ajunși pe raza satului, comuna, județul
S-a stabilit că inculpatul mâna caii inculpatului, arunca cu sticle asupra autoturismului poliției pentru a împiedica urmărirea și prinderea lor.
După ce, cei doi cu căruța au traversat calea ferată, inculpatul a pierdut controlul căruței, întrucât unul din cai s-a împiedicat în harnașament. În acea noapte aceștia nu au putut fi reținuți întrucât inculpatul s-a apărat cu o furcă, după care împreună cu numitul au fugit, abandonând căruța trasă de doi cai, proprietatea inculpatului, unde au fost găsite mărfurile sustrase.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate urme papilare, care în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice dactiloscopice s-a stabilit că au fost create de inculpatul.
Valoarea prejudiciului creat este de 6.598 Ron.
Inculpatul a fost reținut pe timp de 24 ore, începând cu 25 ianuarie 2007, ora 20.20, iar la data de 26.01.2007, Judecătoria Hârlăua dispus arestarea acestuia pe o perioadă de 29 de zile. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
inculpatul nu a recunoscut nici una dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată înfățișând că prelata și valul de sârmă au fost găsite de lucrătorii de poliție la domiciliul tatălui său cu care locuiește în aceeași curte și că tatăl său i-a relatat că a cumpărat prelata de la o persoană pe nume. A mai relatat că nu el a sustras acel câine ciobănesc, că pentru celelalte fapte de care este inculpat nu există probe.
Față de inculpatul citat cu mandate de aducere s-a constatat imposibilitatea aducerii la instanță, acesta fiind plecat de la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele
Din acest motiv acest inculpat nu a mai putut fi audiat nemijlocit de către instanță.
În cauză părțile vătămate, și s-au constituit părți civile.
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de dispozițiile legale în vigoare instanța reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.
La stabilirea vinovăției acestui inculpat instanța a procedat la aprecierea coroborată a recunoașterii uneia dintre fapte de către acest inculpat (conform declarației dată în timpul cercetărilor penale) cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel majoritatea bunurilor sustrase de la locuințele părților vătămate, și au fost găsite la domiciliul acestui inculpat cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în timpul cercetărilor, iar părinții acestui inculpat au declarat că acestea au fost aduse la domiciliu de fiul lor.
De asemenea cu ocazia cercetărilor la fața locului în legătură cu faptele comise din locuințele părților vătămate, și de la magazinul părții Civile punct de lucru, au fost ridicate urme papilare, care în urma efectuării constatărilor tehnico-științifice dactiloscopice efectuate pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că au fost create numai de către inculpatul care a recunoscut fapta comisă în dauna părții civile
Față de cele reținute instanța a stabilit că inculpatul acționând cu intenție directă în perioada de 10-15.12.2005 a pătruns prin fracție în locuința părții vătămate din comuna, județul I, de unde a sustras bunuri cauzând un prejudiciu de 403,5 Ron; în noaptea de 24/25.06.2005, prin efracție a pătruns în incinta locuinței părții vătămate din comuna, de unde a sustras bunuri, cauzând un prejudiciu de 1362,5 Ron; în noaptea de 26/27.08.2006, a pătruns prin efracție în incinta locuinței părții vătămate din comuna, județul I, de unde a sustras bunuri cauzând un prejudiciu de 800 Ron; în noaptea de 22/23.12.2006, prin efracție a pătruns în incinta Magazinului Coop, județul I, punct de lucru, județul I de unde a sustras bunuri, cauzând un prejudiciu de 6,389 Ron.
Pentru faptele inculpatului care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1, 209 lit. a, g, i Cod penal, instanța a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea la dozarea cărora va avea în vedere gradul de pericol social al săvârșirii faptelor comise în stare de minoritate, împrejurările săvârșii faptelor, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat una din faptele comise.
Instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.81 Cod penal apreciind că scopul pedepsei rezultante poate fi atins chiar și fără executarea acesteia având în vedere că inculpatul este infractor primar și era minor la data comiterii faptelor.
Cu privire la faptele imputate inculpatului s-a reținut că acesta se face vinovat numai de săvârșirea faptei de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g, i Cod penal comisă în noaptea de 22/23.12.2006 împreună cu inculpatul în dauna părții civile I, punct de lucru.
La stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la această faptă instanța a procedat la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel declarația inculpatului, prin care acesta l-a indicat ca și coparticipant la săvârșirea acestei infracțiuni și pe inculpatul, se coroborează cu mențiunile procesului verbal de surprindere în flagrant a inculpaților întocmit de șeful de post (care ulterior l-a recunoscut pe inculpatul după fizionomie), cu declarațiile martorului care a recunoscut atelajul și unul din caii folosiți la comiterea acestei infracțiuni ca aparținând inculpatului.
De asemenea, chiar mama inculpatului și concubina sa, audiate în cauză ca martori au confirmat că în acea noapte inculpatul a lipsit de la domiciliu iar atelajul inculpatului și calul său au dispărut exact în după amiaza acelei zile.
Coinculpatul a relatat detaliat modul de comitere a acestei fapte împreună cu inculpatul, în timpul cercetărilor penale la Postul de Poliție (filele 229-231 dosarul de urmărire penală), relatând că ideea infracțională a avut-o inculpatul care în seara zilei de 22.12.2006 l-a căutat și i-a propus să "spargă un magazin". Conform declarației coinculpatului, a venit la el cu o căruță trasă de doi cai, cu care s-au deplasat în comuna, pe traseul satelor,. Ajungând la barul ce aparține de au distrus lacătele cu un levier, au intrat în interior și au sustras bunuri. Au fost surprinși de un, au fugit însă au fost ajunși în urmă de un echipaj de poliție, au abandonat căruța și au fugit.
Coroborând aceste mijloace de probă administrate în cauză, instanța a stabilit că inculpatul, acționând cu intenție directă împreună cu inculpatul, în noaptea de 22/23.12.2006 prin efracție au pătruns în incinta magazinului I, punct de lucru, județul I de unde au sustras diferite bunuri.
Relativ la faptele reținute de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău la punctele 3 și 4 din rechizitoriu instanța reține că în cauză nu există probe care să dovedească săvârșirea acestor fapte și de către inculpatul.
Astfel în legătură cu fapta comisă în dauna părții vătămate instanța observă că majoritatea bunurilor sustrase de la locuința acestei părți au fost găsite la domiciliul inculpatului, că nici un bun sustras de la această parte nu a fost găsit la domiciliul inculpatului și că urmele papilare ridicate de la locuința acestei părții vătămate s-a constatat că aparțin numai inculpatului, în cauză neexistând probe temeinice care să dovedească participarea inculpatului la comiterea sustragerii.
Cu privire la fapta reținută la punctul 4 din rechizitoriu, comisă în dauna părții vătămate, instanța a reținut de asemenea că majoritatea bunurilor sustrase din această locuință au fost găsite la locuința inculpatului și că urmele papilare ridicate de la locul faptei aparțin numai acestui inculpat.
Singurul bun găsit la percheziția domiciliară, în curtea comună a locuințelor aparținând atât inculpatului cât și a tatălui său, a fost un val de sârmă pe care partea vătămată l-a recunoscut ca fiind al său.
Această parte nu a putut să indice modalitatea de recunoaștere știut fiind că aceste produse se produc în serie, sunt identice și nu au semne distinctive.
Practic nici pentru această învinuire nu există probe.
Relativ la faptele reținute la punctele 1 și 2 din rechizitoriu instanța reține că în cauză Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlăua propus probe indirecte și insuficiente ca să inducă instanței convingerea certă că faptele au fost săvârșite de acest inculpat.
În plus aceste probe aduse în învinuire vin în opoziție cu cele administrate la cererea inculpatului în apărare, conducând astfel la conturarea unor dubii și incertitudini cu privire la vinovăția inculpatului, dubii care-i profită acestui inculpat conform principiului "în dubio pro reo".
Conform primei declarații, dată de partea vătămată, prelata găsită în curtea comună a locuințelor aparținând inculpatului și tatălui său a fost recunoscută de către această parte numai după cusăturile create la mașina sa personală de cusut.
În prezența martorilor asistenți însă acesta a declarat că și-a recunoscut prelata numai după culori și material.
Conform cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală în anul 2007 [deși fapta s-a petrecut în anul 2002 (filele 9-10 dosar)], prelata sustrasă avea ca dimensiuni 14/7 metri iar cea găsită în curtea inculpatului și a tatălui său avea alte dimensiuni, respectiv 8/12,5 metri.
Martorii (fila 62 dosar) și (fila 87 dosar) propuși de către inculpat au învederat că aceasta prelată a fost adusă la domiciliul tatălui inculpatului de către numitul, în prezent decedat, descriind și împrejurările în care s-a întâmplat acest fapt. martori au declarat că în toamna anului 2004 l-au ajutat pe tatăl inculpatului la niște lucrări agricole atât ei cât și numitul care la un moment dat a adus o prelată în culori negru și albastru cu care au încărcat soarelui și au dus-o la locuința tatălui inculpatului, acolo unde tatăl inculpatului s-a înțeles cu numitul să-i lase prelata și câinele său în schimbul unei cantități de vin.
Fapta s-a săvârșit în anul 2002 iar prelata a fost identificată în anul 2007.
Față de existența contradicțiilor și incertitudinilor cu privire la identificarea acestei prelate în lipsa altor probe instanța a dispus achitarea inculpatului și față de această faptă, conform art.11 pct.2 lit. a ți art.10 lit. c Cod procedură penală.
Referitor la fapta reținută la punctul 2 din rechizitoriu instanța a reținut aproximativ aceleași considerente ce au condus la constatarea unor incertitudini și dubii cu privire la comiterea furtului unui câine de rasă ciobănesc de către acest inculpat.
Acest furt s-a produs într- noapte din luna septembrie 2004 când partea vătămată a văzut un grup de tineri (pe care nu i-a putut identifica din cauza nopții), că au trecut pe lângă grădina sa de legume, o persoană din grup s-a dus la câinele său l-a lovit cu o, l-a apucat de lanț, l-a legat de căruță și au plecat.
După trei ani această parte vătămată pretinde că acest câine este același cu cel găsit în curtea comună a inculpatului și a tatălui său însă martorii și relevă că acest câine a fost luat de tatăl inculpatului de la numitul, în schimbul unei cantități de vin.
În lipsa unor probe certe care să se coroboreze între ele instanța reține că dubiul îi profită inculpatului și cu privire la comiterea acestei fapte s-a dispus de asemenea achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. c Cod procedură penală.
Pentru fapta de furt calificat comisă în noaptea de 22/23.12.2006 în dauna părții civile I instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la dozarea căreia a avut în vedere pericolul social al acestei fapte comise de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, împreună cu un inculpat minor, împrejurările săvârșirii faptei dar și de persoana inculpatului care este tânăr, s-a prezentat în fața instanței și nu a împietat în niciun fel cercetarea judecătorească.
Constatând că această faptă a fost săvârșită în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr.489/2005 a Judecătoriei Hârlău instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal și a dispozițiilor art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal.
În baza art.14 cu referire la art.346 Cod procedură penală și art.998 cod civil instanța a respins acțiunile civile formulate de către părțile vătămate, și având în vedere că prejudiciile create în patrimoniile acestora au fost recuperate în timpul urmăririi penale.
În baza acelorași dispoziții amintite instanța a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă I prin reprezentanți legali constatând legătura de cauzalitate între faptele de furt calificat comise cu vinovăție de către acești doi inculpați și prejudiciul cert creat acestei părți civile conform actelor depuse la dosarul cauzei.
În termen legal sentința primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și inculpatul, motivele de apel invocate vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Astfel, în motivarea căii de atac promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău se arată că instanța de fond a apreciat greșit materialul probator și a conferit în mod nejustificat relevanță probatorie doar declarațiilor inculpatului - de negare a faptelor imputate, fără a observa contradicțiile evidente dintre declarațiile acestuia și aspectele de fapt relevate de celelalte mijloace de probă, care dovedeau fără putință de vinovăția inculpatului în comiterea celor 5 infracțiuni de furt calificat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de Parchet vizează omisiunea instanței de fond de a se pronunța, conform dispozițiilor art. 160 ind.5 lit. e Cod procedură penală, cu privire la cauțiunea depusă de inculpatul precum și faptul că, deși inculpatul nu a respectat cu rea credință, obligațiile stabilite de instanță ca urmare a admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune, instanța nu a procedat la revocarea acestei măsuri conform disp.art.160 ind.10 Cod procedură penală, măsura fiind menținută până la soluționarea în fond a cauzei
Criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat reținut a fi comisă împreună cu minorul la data de 23.12.2006 în dauna părții civile I, inculpatul solicită desființarea sub acest aspect a hotărârii primei instanțe și, urmare a reaprecierii materialului probator, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 lit. c Cod procedură penală.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr.431/23 octombrie 2008 admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău împotriva sentinței penale 510/2007, pe care a desființat-o în parte în latură penală și a dispus revocarea liberării pe cauțiune a inculpatului în baza art.160 ind.10 alin. b Cod procedură penală, precum și arestarea acestuia în baza art.160 ind.10 alin.3 Cod procedură penală.
S-a constatat în baza art.160 ind.5 alin.5 Cod procedură penală că suma de 4000 lei reprezentând cauțiune depusă de inculpatul a devenit venit la bugetul de stat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat și acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în propriul apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Pentru a stabili situația de fapt expusă instanța de fond a administrat în cursul cercetării judecătorești (efectuată cu respectarea dispozițiilor art.313 și următ. Cod procedură penală) toate probele necesare aflării adevărului cu privire la împrejurările și modalitate comiterii faptelor imputate și persoana inculpaților și, contextul faptic reținut fiind în deplină concordanță cu ansamblul probelor, ce au fost legal administrate și temeinic evaluate.
Astfel, din analiza ansamblului probator a rezultat că pe parcursul anilor 2005 - 2006 inculpatul minor a pătruns prin efracție și a sustras bunuri din locuințele mai multor părți vătămate, activitatea infracțională desfășurată constând în aceea că: în perioada de 10-15.12.2005 inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate din comuna, județul I, de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 403,5 lei; în noaptea de 24/25.06.2005, în aceeași modalitate a pătruns în incinta locuinței părții vătămate din comuna, de unde a sustras bunuri, cauzând un prejudiciu de 1362,5 lei; în noaptea de 26/27.08.2006 a pătruns prin efracție în incinta locuinței părții vătămate din comuna, județul I, de unde a sustras bunuri în valoare de 800 lei.
De asemenea s-a reținut că în noaptea de 22/23.12.2006 minorul împreună cu inculpatul, au pătruns prin efracție în incinta Magazinului Coop, județul I, punct de lucru, județul I de unde au sustras bunuri, cauzând un prejudiciu de 6,389 lei.
Referitor la celelalte fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, se constată că urmare a unei judicioase analize a materialului probator și pe deplin argumentat instanța de fond a stabilit că în lipsa unor probe temeinice de vinovăție privind comiterea de către inculpat a faptelor de furt din data de 15/16 august 2002 - parte vătămată și respectiv aceea din luna septembrie 2004 - parte vătămată sau participarea acestui inculpat, împreună cu minorul, la comiterea sustragerilor din locuințele părților vătămate și nu se poate reține vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat imputate.
Sub acest aspect se constată neîntemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași - vizând greșita apreciere de către instanța de fond a materialului probator - întrucât având în vedere insuficiența unor probe directe și certe care să formeze convingerea asupra vinovăției inculpatului în comiterea faptelor, în mod corect și pe baza unor argumente pertinente, instanța de fond a interpretat aceste dubii în favoarea inculpatului care, conform dispozițiilor art.66 alin.1 Cod procedură penală, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Simplul fapt că bunurile sustrase de la părțile vătămate - prelata de pânză, - valul de sârmă, au fost găsite în curtea locuinței in care inculpatul locuiește cu părinții săi sau la domiciliul mamei concubinei inculpatului - câinele părții vătămate, constituie elemente insuficiente pentru a reține, dincolo de orice dubiu că bunurile au fost sustrase de inculpat cu atât mai mult cu cât cu privire la proveniența bunurilor existau declarații contradictorii.
Neîntemeiate se constată și motivele de apel invocate de inculpatul referitoare la nelegala sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.208 alin.1 - 209 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c și art.37 lit. a Cod penal.
Din coroborarea declarațiilor coinculpatului - care a relatat detalii referitoare la contribuția și modalitatea de participare a inculpatului la comiterea faptei - cu mențiunile procesului verbal de surprindere în flagrant a inculpaților întocmit de șeful de post (care ulterior l-a recunoscut pe inculpatul după fizionomie) și declarațiile martorilor - care a recunoscut atelajul și unul din caii folosiți la comiterea acestei infracțiuni ca aparținând inculpatului, și, rezultă fără putință de tăgadă că în seara de 22/23.12.2006, la inițiativa inculpatului, acesta împreună cu minorul s-au deplasat cu căruța în comuna județul I, au pătruns prin efracție în incinta magazinului aparținând de unde au sustras bunuri în valoare de 6389 lei, bunurile și atelajul fiind abandonate de inculpați pe raza satului, comuna ca urmare a faptului că au fost surprinși în momentul în care părăseau locul faptei și urmăriți de organele de poliție.
Ca urmare, se constată că în mod justificat instanța de fond a reținut pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.208 alin.1 - 209 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c și art.37 lit. a Cod penal, încadrarea juridică a faptei comise fiind legal efectuată în deplină concordanță cu contextul faptic descris iar pedeapsa aplicată, corect individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Referitor la motivele de apel vizând omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cauțiunii depuse de inculpat și de a dispune revocarea măsurii liberării provizorii pe cauțiune în condițiile în care inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile, se constată întemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
Potrivit dispozițiilor art.357 coroborat cu art.160 ind.5 lit. e și art.160 ind.5 alin.6 Cod procedură penală, pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpatului instanța de fond avea obligația de a dispune încetarea stării de liberare provizorie și restituirea cauțiunii depuse de inculpat - a cărui cerere de liberare provizorie pe cauțiune a fost admisă de instanță prin încheierea de ședință din data de 11.07.2008 - omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la aceste aspecte constituind motive de nelegalitate a hotărârii criticate.
De asemenea, se reține că deși potrivit disp.art.160 ind.4 alin.2 coroborat cu art.160 ind.3 lit. b Cod procedură penală inculpatul avea obligația să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat, obligație neîndeplinită de inculpatul care, în mod nejustificat, după liberarea provizorie pe cauțiune, a lipsit la toate termenele de judecată ulterioare admiterii cererii, instanța de fond a omis să sancționeze această conduită procesuală adoptată de inculpat și să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art.160 ind.10 lit. b Cod procedură penală privind revocarea liberării provizorii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit. b Cod procedură penală va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr.510/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău, sentința criticată urmând a fi desființată sub aspectele menționate.
Rejudecând cauza:
În baza art. 160 ind. 10 alin. b Cod procedură penală se va dispune revocarea liberării pe cauțiune, dispusă prin încheierea de ședință din 11.07.2007 a Judecătoriei Hârlău, a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 20.04.1983, domiciliat în sat și comuna, județul
În baza art. 160 ind. 10 alin. 3 Cod procedură penală dispune arestarea inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 20.04.1983 și emiterea mandatului de arestare pe numele acestui inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art. 160 ind. 5 alin. 5 Cod procedură penală cauțiunea în sumă de 4000 lei depusă de inculpatul, conform chitanței nr. -/1 din 11.07.2007, devine venit la bugetul statului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Va fi respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit s-a dispus de către Tribunalul Iași revocarea liberării sale pe cauțiune, reținând că s-a sustras de la judecată cu rea-credință, ulterior admiterii cererii de liberare pe cauțiune întrucât această instituție se aplică doar în cazul liberării provizorii sub control judiciar.
De asemenea, în mod nelegal s-a dispus arestarea inculpatului, nefiind dovedită reaua sa credință.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat, prevăzută de art.208 al.1 - 209 al.1 lit. "a, g, i" Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c, 74, 76 și art.37 lit. "a" Cod penal, în dauna părții vătămate I, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 6.389 lei.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate. În seara de 22/23 decembrie 2006 inculpații și au fost surprinși în flagrant în timp ce părăseau magazinul, punct de lucru, județul I, de unde au sustras bunuri, folosindu-se de o căruță proprietatea inculpatului.
Coroborând probele administrate instanța de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că această faptă există, a fost comisă de cei 2 inculpați și s-a reținut în moc corect vinovăția inculpaților, pedepsele aplicate acestora fiind temeinic individualizate.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a rezolvat situația infracțională a inculpatului care a comis o nouă infracțiune în termenul de încercare stabilit prin sentința penală 489/2005 a Judecătoriei Hârlău.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 25.01.2007 - 13.07.2007 iar prin încheierea din 11.07.2007 a fost liberat provizoriu pe cauțiune, impunându-i-se respectarea unor obligații, printre care și prezentarea în fața instanței la termenele de judecată stabilite, acesta neprezentându-se ulterior nici în fața instanței de fond și nici a celei de apel sau recurs.
Față de această situație în mod legal instanța de apel, în apelul procurorului a dispus revocarea liberării pe cauțiune a inculpatului în raport de soluția condamnării acestuia la pedeapsa închisorii și de lipsa nejustificată de la judecată, și arestarea din nou a acestuia, chiar și în lipsă, neprezentându-se în fața instanței, fiind îndeplinite prevederile art.160 ind.10 alin.1 lit. b și art.160 ind.10 alin.3 Cod procedură penală.
Deși invocă în recurs că nu din rea-credință nu s-a prezentat în fața instanței, inculpatul nu aduce niciun fel de dovezi în sprijinul acestei afirmații.
Nefiind motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.431/23 octombrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.431/23.10.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ch. Grefier,
Red.Ch.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
20.III.2009/2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Elena Scriminți, Maria Cenușă
