Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2610/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.168/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 583/A/27.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de libertate, asistat juridic de apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 035.431/16.XI.2009, aflată la fila 11.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atât faptul că citația comunicată Direcției Generale de Poliție a Municipiului Baf ost restituită cu mențiunea că inculpatul a fost liberat pe data de 23.VII.2009, citația comunicată prin Administrația Națională a Penitenciarelor a fost restituită cu mențiunea că nu este încarcerat în unitățile din subordine, precum și împrejurarea că a fost atașată Sentința penală nr. 1196/23.VII.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 B, din Dosarul nr-, cu referat în care se menționează că a rămas definitivă prin nerecurare. S-a mai referit depunerea la dosar a relațiilor solicitate Judecătoriei Sectorului 6 B - Serviciul Executări Penale, care a comunicat faptul că inculpatul a fost arestat pe data de 09.VII.2009 și pus în libertate pe data de 23.VII.2009, conform Sentinței penale nr. 1196/23.VII.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 B, după care;
Recurentul-inculpat este legitimat cu cartea de identitate seria - nr. -, eliberată de SPCLEP F pe data de 20.VIII.2009, CNP.-, domiciliat în satul Mici nr. 154, comuna, județ
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat precizează că recursul se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, arată că sancțiunea aplicată este prea aspră în raport cu infracțiunea comisă, care, așa cum a reținut prima instanță, are un grad relativ scăzut de pericol social, cu atât mai mult cu cât prejudiciul a fost acoperit și, așa cum se reține în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organul de poliție, aflat la fila 29 dosarului de urmărire penală, imobilul de la adresa respectivă urma să fie demolat în vederea construirii unui pasaj rutier, iar, în subsidiar, consideră că se impunea a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 lit. c Cod penal, având în vedere atitudinea constant sinceră a inculpatului, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și, pe fond, în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal, achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, potrivit art. 91 Cod penal, iar, în subsidiar, diminuarea cuantumului pedepsei închisorii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, întrucât sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, conform criteriilor generale reglementate în art. 72 Cod penal, fiind avută în vedere atât starea de recidivă, cât și circumstanțele atenuante, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 80 Cod penal, pedeapsa închisorii fiind coborâtă sub jumătatea minimului special, motive pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursului, cu deducerea duratei prevenției.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a luat cele 4 țevi întrucât mai avea 5 zile până la salariu și copilul era internat în spital, iar soția însărcinată, locuiește cu chirie, tatăl său a decedat anul trecut, trimite bani familiei în provincie, lucrează ca fierar - betonist, fără carte de muncă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată că, prin sentința penală nr. 467/12.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B în dosarul nr-, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g) Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, raportat la art. 80 alin. 1 Cod penal, coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată Serv nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că, în noaptea de 31.01.2008/01.02.2008, în jurul orei 01,00, inculpatul a urcat pe o scară metalică, pe acoperișul vulcanizării Serv situată în B,--19, sector 6 și a sustras 4 țevi metalice de aproximativ 4 metri lungime, pe care le-a aruncat în spatele clădirii, intenționând transportarea acestora și vânzarea către o unitate de fier vechi.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit de către organele de cercetare penală la 01.02.2008, declarațiile martorilor și, date pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto a inculpatului de către martorul, declarațiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale, în care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite de textul încriminator în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social concret al faptei, apreciat prin prisma dispozițiilor art. 181Cod penal și relevat de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și de atingerea adusă în mod concret valorilor vizate a fi ocrotite prin încriminarea infracțiunii de furt calificat; persoana inculpatului, care are 8 clase, este fără ocupație și loc de muncă, are antecedente penale - fiind recidivist postexecutoriu - și a cooperat cu organele judiciare, recunoscând și regretând săvârșirea faptei pe parcursul urmăririi penale.
Având în vedere că, în raport cu fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii acesteia, instanța a reținut în favoarea lui, în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, dând eficiență juridică dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal privind coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate și solicitând reducerea cuantumului acesteia și suspendarea sub supraveghere a executării, conform dispozițiilor art. 861Cod penal.
Prin decizia penală nr. 583/A/27.10.2009, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a faptei au fost corect stabilite de instanța de fond, iar, din coroborarea declarațiilor inculpatului, în care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cu procesul-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, cu declarațiile martorilor și, precum și cu procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto, a rezultat cu certitudine vinovăția apelantului sub aspectul comiterii faptei pentru care este cercetat.
Totodată, Tribunalul a constatat că, la individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală si limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Sub acest aspect, s-a arătat că, raportându-se la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului care, deși nu este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut, în mod corect, concursul existent între starea de recidivă postexecutorie și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, făcând aplicarea prevederilor art. 80 Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, solicitându-se achitarea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1) Cod procedură penală, cu referire la art. 181Cod penal.
S-a arătat în motivarea orală a recursului, că fapta comisă nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere că prejudiciul produs a fost integral acoperit, iar imobilul în care se aflau bunurile sustrase era dezafectat, urmând să fie demolat în vederea construirii unui pasaj rutier.
În subsidiar, arătând că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de Tribunal este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii faptei, recurentul a solicitat reindividualizarea acesteia și aplicarea unei sancțiuni penale mai ușoare, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14 și pct. 18 Cod procedură penală (în raport de decizia în interesul legii nr. 8/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite) - cât și din oficiu - potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală - apreciază sentința pronunțată de instanța de fond și decizia dată în apel ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea concretă a gradului de pericol social, se ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 181alin. 2 Cod penal, gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea socială a făptuitorului apreciindu-se pe baza unui complex de elemente și date de ordin subiectiv, dar și a circumstanțelor obiective în care s-a comis actul de conduită interzis.
În cauză, modalitatea în care s-au derulat evenimentele (pe timp de noapte, inculpatul fiind surprins de paznic și de organele de poliție în timp ce sustrăgea bunurile din posesia părții vătămate), împrejurarea că valoarea relativ mică a pagubei produse s-a datorat exclusiv faptului că inculpatul a fost surprins în flagrant de paznicul societății - parte vătămată și de organele de poliție chemate la fața locului, fiind, astfel, nevoit, să-și întrerupă activitatea infracțională, aspect ce explică, totodată, și faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, neputându-se reține sub acest aspect vreo stăruință depusă de inculpat, astfel cum a invocat acesta, scopul urmărit, respectiv obținerea unor sume de bani din valorificarea bunurilor însușite pe nedrept, inculpatul neavând nici o sursă licită de venituri, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia - cu atitudine sinceră doar în cursul urmăririi penale, refuzând să dea orice declarație în fața instanței de judecată, recidivist postexecutoriu, fără o locuință stabilă (din relațiile comunicate instanței rezultând că nu mai locuiește la adresa cu care figurează în evidențe și că, până la data de 20.08.2009, nu a deținut acte de identitate valabile, cartea de identitate provizorie ce i-a fost eliberată de Secția 4 Poliție B fiind expirată încă din data de 1.10.2003 - filele 38, 51 dosar fond), fără ocupație și loc de muncă - confirmă concluziile instanței de fond și a celei de apel în sensul că fapta comisă de inculpat prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat, conduita ilicită adoptată de recurent, prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul ei concret, justificând, în raport de criteriile anterior menționate, aplicarea unei sancțiuni penale, singura în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de alte fapte antisociale în viitor.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei aplicată inculpatului, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal. Astfel, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei (în condițiile agravantei prevăzute de alin. 1 lit. g) al art. 209 Cod penal) și circumstanțele personale ale inculpatului, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată, orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, este de menționat, astfel cum s-a arătat în dezvoltările anterioare și cum au reținut și instanțele de fond și de apel, că acesta nu are ocupație și un loc de muncă din care să obțină venituri licite și că nu se află la primul conflict cu legea penală, având două condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de viol, violare de domiciliu și ultraj, împrejurare ce denotă perseverența sa infracțională și faptul că scopul pedepselor aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare si prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.
În ceea ce privește atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, se constată că aceasta a fost în mod corect valorificată de instanța de fond, prin reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, însă Curtea apreciază că nu se impune acordarea unei eficiențe sporite respectivelor prevederi legale, prin reducerea cuantumului pedepsei stabilite, având în vedere că inculpatul nu a dat dovadă de aceeași atitudine și în faza cercetării judecătorești, refuzând să dea orice declarație în fața instanței de judecată.
În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, astfel încât nu se justifică stabilirea unei sancțiuni penale mai ușoare, care ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, nici cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
Având în vedere că, în baza sentinței penale nr. 467/12.06.2009 a Judecătoriei sectorului 6 B, a fost emis nr. 981/29.06.2009, ce a fost pus în executare la data de 9.07.2009, când inculpatul a fost încarcerat, precum și faptul că, prin sentința penală nr. 1196/23.07.2009 a Judecătoriei sectorului 5 B, definitivă prin nerecurare, în temeiul art. 461 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, a fost admisă contestația la executare formulată de inculpat și a fost anulat nr. 981/29.06.2009, dispunându-se punerea în libertate a acestuia la data de 23.07.2009, Curtea, în baza art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată de la 9.07.2009 la 23.07.2009.
Având în vedere că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 583/A/27.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art. 38517alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, deduce din pedeapsă durata executată de la 9.07.2009 până la 23.07.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact./8.02.2010
Ex.2
Red.-- II.
Red. -Jud.sect.6
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
