Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.171/
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea r4ecuzrsului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 340/09.10.2007 a Tribunalului Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2008, fiind consemnate în aceeași încheiere de ședință când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.03.2008.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 620/14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-, inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.c Cod proc.penală, pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208, 209 lit.i Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 cod penal și art. 37 lit.b Cod penal și de art. 209, 209 lit.i Cod penal, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus suportarea de către stat a cheltuielilor judiciare avansate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv pentru că la data de 2.06.2003 ar fi pătruns într-o clădire din satul, comuna, unde funcționa o agenție poștală de unde a sustras 9.931.000 lei ROL reprezentând contravaloarea unor cartele telefonice, timbre aparținând Direcției de Poștă B, precum și un colet poștal, o pereche de hățuri în valoare de 18.000.000 lei și o serie de bijuterii aparținând părții vătămate și că la data de 20.08.2003 ar fi pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras suma de 130 Euro și 20 lei RON.
In ce privește fapta din 02.06.2003, instanța a reținut că probele în acuzare sunt doar declarația părții vătămate și raportul de constatare tehnico-dactiloscopică, întrucât declarațiile martorilor, și, atestă o altă situație care dovedesc nevinovăția inculpatului.
Instanța a apreciat că declarația martorului în sensul că hățurile găsite la tatăl inculpatului i-ar aparține nu se coroborează cu nicio altă probă și că hățurile, nefiind un bun unicat, pot semăna între ele având în vedere că aceeași descriere a hățurilor au făcut-o și martorii enumerați mai sus care au declarat că hățurile au fost cumpărate de inculpat din târg.
In ce privește expertiza tehnică dactiloscopică instanța a reținut că deși s-au prelevat 12 urme papilare au fost supuse investigației numai două urme aparținând inculpatului, celelalte 10 aparținând altor persoane, fără a fi supuse analizei.
Referitor la fapta din 20.08.2003, instanța a considerat că singura probă în acuzare este o urmă papilară prelevată de pe geamul dislocat din cercetarea de la locuința părții vătămate.
Prin urmare, instanța a reținut că în favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție prev.de art. 66 cod proc.penală, prezumție ce nu a fost înlăturată prin probe care să dovedească fără niciun dubiu vinovăția inculpatului, raportul de constatare tehnică dactiloscopică neputând fi considerată o dovadă de vinovăție în lipsa altor probe certe.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală sub aspectul achitării inculpatului și că instanța a făcut o analiză sumară și exclusivistă a probelor adminJ. și a înlăturat nejustificat probele științifice care evidențiază cu certitudine împrejurările esențiale legate de activitatea infracțională a inculpatului.
Apelantul a arătat că sunt probe de vinovăție a inculpatului respectiv rezultatul percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului, declarațiile martorilor, expertiza dactiloscopică și chiar declarația inculpatului.
In opinia apelantului nu poate fi reținută apărarea inculpatului că în perioada în care s-a reținut comiterea faptelor s-a aflat în străinătate întrucât din adresa Serviciului Evidența Operativă din cadrul Ministerului Administrației și rezultă că inculpatul a fost plecat în perioadele 11.01.2003 - 17.02.2003, 14.06.2003 - 23.06.2003, ultima ieșire din țară fiind în decembrie 2003.
Apelantul a criticat sentința și sub aspectul necontinuării procesului penal în vederea aflării adevărului infractor și al nerespectării disp.art. 192 al.1 pct.1 Cod proc. penală în sensul obligării părților care au declanșat procesul penal la cheltuielile judiciare ocazionate de proces și nu al rămânerii acestor cheltuieli în sarcina statului așa cum greșit a dispus instanța.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 340/09.10.2007 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșanis -a desființat sentința și în rejudecare s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art. 208,209 lit.i pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 37 lit.b pen. la 5 ani închisoare; infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 lit.i pen. cu aplicarea art. 37 lit.b pen. la 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de5 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b pen.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantum de 1000 lei către partea civilă Direcția Regională de Poștă B și 4000 lei către partea civilă.
S- luat act că partea civilă escu a renunțat la cererea de obligare a inculpatului la despăgubiri civile.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 100 Euro și 20 lei.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Deliberând asupra apelului declarat instanța a dat o interpretare eronată probelor adminJ. în cauză și nejustificat a lipsit de putere probatorie raportul de constatare tehnică dactiloscopică ce atestă o anumită împrejurare legată de prezența inculpatului în sediul poștei de unde au fost sustrase hățurile și în domiciliul părții vătămate escu.
Astfel, analizându-se urmele digitale prelevate din locuința părții vătămate unde se află și sediul poștal s-a constatat că o urmă a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului. Uaf ost prelevată de pe partea interioară ușii dintre ultimul dormitor și grajd, ușă găsită forțată cu ocazia cercetării locului faptei și existența amprentei nu se poate explica decât prin prezența inculpatului în acel loc. Faptul că inculpatul a pătruns fără acordul proprietarului este evident date fiind urmele de forțare a ușii și împrejurarea că inculpatul anterior nu a avut acces în locuința părții vătămate
Nici existența și a unei alte urme papilare descoperită la locul faptei și al cărei autor nu a fost identificat nu- absolvă pe inculpat de răspunderea penală pentru fapta proprie de a pătrunde în imobil și de a sustrage bunuri, mai ales că unul dintre bunurile luate (hățurile) ce se afla într-un colet poștal a fost descoperit la tatăl inculpatului.
In legătură cu acest bun, Tribunalul apreciază că instanța a înlăturat cu multă ușurință declarațiile care și-a recunoscut hățurile găsite la tatăl inculpatului după materialele folosite la confecționare și ornamentele aplicate.
De asemenea, instanța nu a sesizat că martorul s-a referit și declarația sa la niște hățuri cumpărate de fratele inculpatului dar care, după descriere, nu coincid cu cele ce au făcut obiectul sustragerii. Martorii și, de asemenea au făcut referire la o pereche de hățuri cumpărate din târg care aveau capace și țurțuri însă nu au indicat și că ar fi avut canafi de culoare albă și galbenă așa cum a arătat martorul. Ori acest ornament nu putea să scape observației martorilor, mai ales cumpărătorului.
Diferențele de descriere a hățurilor și faptul că hățurile găsite la tatăl inculpatului erau prevăzute în afară de capace și cu capse metalice și canafi din piele conduc la concluzia că bunul descris de martori (dacă a existat în realitate) nu este același cu bunul confiscat de poliție de la tatăl inculpatului și care aparține părții vătămate.
Prin urmare, raportul de constatare tehnică dactiloscopică, declarațiile părții vătămate și ale martorilor și constituie probe certe în dovedirea comiterii de către inculpat a infracțiunii de furt din data de 02.06.2003 în dauna părților vătămate și Direcția Regională de Poștă
Inculpatul a comis și infracțiunea de furt din data de 20.08.2003 în dauna părții vătămate având în vedere că raportul de constatare tehnică dactiloscopică a stabilit că urma digitală prelevată din locuința părții vătămate a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului și în această situație existența urmei papilare în lipsa oricărei relații cu partea vătămată nu se poate justifica decât prin pătrunderea inculpatului în locuința părții vătămate în care anterior nu a avut acces. Ca și în situația de mai sus existența la fața locului și a altor urme papilare nu absolvă pe inculpat de răspunderea penală pentru fapta proprie.
Datele concrete oferite de raportul de constatare tehnico științifică nu puteau fi înlăturate pentru considerentul că ar fi singura probă care atestă o altă situație decât declarațiile martorilor decât în situația în care se dovedea că inculpatul era un vizitator obișnuit sau că a vizitat vreodată părților vătămate și că locul în care se aflau coletele și alte articole poștale era accesibil publicului.
Cum din declarațiile părților vătămate rezultă contrariul și bunul sustras dintr-un colet poștal a fost găsit la tatăl inculpatului este evident că raportul de constatare tehnico științifică nu este singura probă.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, Tribunalul, a constatat că soluția de achitare a inculpatului este nelegală și netemeinică și în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod proc.penală, va admite apelul, va desființa sentința și în rejudecare va condamna inculpatul pentru infracțiunile de furt calificat comise la data de 02.06.2003 și 20.08.2003.
La individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere pericolul social concret al infracțiunii comise, rezultatul produs, împrejurarea că anterior inculpatul a fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de același gen, fapt ce relevă o periculozitate socială sporită a acestuia.
Pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat având în vedere că perseverența sa infracțională și fac nedemn să se exprime prin vot asupra moralității și competenței altor persoane precum și să exercite funcții ce presupun o anumită conduită morală și socială.
In baza art. 14 și art. 346 cod proc.penală, va obliga inculpatul să acopere prejudiciul cauzat părților vătămate Direcția Regională de Poștă B așa cum rezultă din Procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal din 03.06.2003 de verificare a gestiunii, nota de constatare din 03.06.2003 și declarația agentului poștal precum și prejudiciul cauzat părții civile prin sustragerea din locuință dintr-o ladă de valori a sumei de 19.800.000 lei și bijuterii din aur ( verighetă, lănțișor și inele) bunuri evaluate în total de partea civilă la 4000 lei. Lipsa bunurilor a fost confirmată de martora în declarația dată la 18.06.2003 ( pag. 78 dosar urmărire penală).
Partea vătămată până la citirea actului de sesizare a declarat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului deci prejudiciul nu a fost acoperit, poziție pe care și-a menținut-o și în judecata în apel.
Așa fiind, în baza art. 118 lit.d Cod penal, Tribunalul va dispune confiscarea de la inculpat a sumelor de bani ce au fost sustrase din locuința părții vătămate.
In baza art. 191 cod proc.penală, va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare, statului.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul fără însă a invoca în scris motivele de recurs și fără a se prezenta în fața instanței deși a fost legal citat. În susținerea recursului declarat de inculpat, apărătorul desemnat din oficiu a invocat că în cauză nu sunt probe suficiente pentru condamnarea acestuia și a solicitat achitarea astfel cum a dispus instanța de fond.
Recursul declarat inculpat este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată doar sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prin decizia Tribunalului Vrancea, s-a reținut corect situația de fapt și s-a dat faptelor comise de inculpatul recurent încadrarea juridică corespunzătoare.
În mod justificat s-a dispus prin această hotărâre condamnarea inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, pe baza raportului de constatare tehnică dactiloscopică ce dovedește prezența inculpatului la locul săvârșirii faptelor și a declarației martorului care și-a recunoscut unul dintre bunurile sustrase( o pereche de hățuri) la tatăl inculpatului.
Cu privire la aceste hățuri este de remarcat că în mod corect a înlăturat instanța de apel apărarea inculpatului, în sensul că acestea ar fi fost cumpărate din târg de fratele inculpatului, întrucât martorii audiați la propunerea acestuia au dat declarații diferite cu privire la aspectul hățurilor, omițând precizarea unor detalii esențiale.
În ceea ce privește probele științifice adminJ. în cauză se constată că la locuința părții vătămate s-a depistat o urmă papilară despre care s-a constatat că a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului iar la domiciliul părții vătămate s-a descoperit o amprentă creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului.
Ori câtă vreme inculpatul a negat că ar fi fost vreodată în locurile de unde s-au ridicat amprentele sale, având în vedere și gradul ridicat de precizie al unei probe științifice precum și probabilitatea infimă ca urmele papilare a două persoane să coincidă, Curtea constată că la dosar există dovezi certe privind comiterea de către inculpat a infracțiunilor deduse judecății.
Pe de altă parte se constată că inculpatul a negat comiterea faptelor susținând că la data săvârșiri acestora( 02.06.2003 și 20.08.2003) se afla în Italia însă și această apărare este combătută întrucât din datele furnizate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră( fila 71 dosar 3527/2006 al Judecătoriei Focșani ) rezultă că inculpatul a fost plecat din România în perioadele 11.01.2003 - 17.02.2003 și 14.06.2003 - 23.06.2003 după care a părăsit din nou țara la data de 12.12.2003, date în raport de care inculpatul avea posibilitatea de a săvârși faptele pentru care este judecat.
Așa fiind, Curtea reține că în mod justificat a reținut instanța de apel că inculpatul este vinovat și a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile deduse judecății.
Hotărârea Tribunalului Vrancea conține însă un aspect de nelegalitate ce urmează a fi reformat de instanța de recurs.
Astfel se remarcă faptul că prezenta cauză a parcurs mai multe cicluri de judecată și că unele hotărâri nu au fost atacate decât de către inculpat situație în care operează regula "non reformatio in peius".
În concret prin sentința penală nr. 3946/13.12.2005 a Judecătoriei Focșanis -a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse cu închisoarea, de 4 ani și respectiv de 3 ani și 6 luni, aplicându-i-se acestuia pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Această hotărâre nu a fost atacată cu apel decât de inculpatul, apel care a fost admis prin decizia penală nr. 160/27.03.2006 a Tribunalului Vrancea dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că în ultimul ciclu procesual, în ipoteza condamnării, inculpatului nu i se puteau aplica pedepse mai aspre decât cele stabilite prin sentința penală nr. 3946/13.12.2005 a Judecătoriei Focșani.
În consecință se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa decizia penală recurată iar în rejudecare se vor reduce pedepsele aplicate acestuia pentru infracțiunile comise precum și pedeapsa rezultantă până la cuantumul stabilit prin sentința penală mai sus menționată.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 14 Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui și,născut la data de 19.11.1974 în, județ V, CNP -, domiciliat în comuna Bolotești, județ V; prin afișare la ușa Consiliului Local, județ V).
Casează în parte decizia penală nr. 340/09.10.2007 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește latura penală, și în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de "furt calificat" prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de "furt calificat" prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.apel-
Jud.fond-
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
