Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.175/R/2009
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Pe rol, fiind pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent,. în O, str. -, Hotel, nr.29,.2002, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.1387/15 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută și pedepsită de articolul 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele e și i Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de articolul 288 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de articolul 290 Cod penal, uz de fals prevăzută și pedepsită de articolul 291 Cod penal și punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prevăzută și pedepsită de art.77 aliniatul 2 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în data de 02 aprilie 2009, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra recursului amânându-se pentru data de 09 aprilie 2009, zi în care s-a pronunțat decizia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1387 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a hotărât în temeiul art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e,i penal condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 288 alin. 1. penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 290. penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 291. penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată (fost art. 77 alin. 2 ) același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 88. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 11.03.2005 până la 18.04.2005.
În baza art. 861. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, iar in baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864Cod penal.
Inculpatul a fost obligat pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 lit. a penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare sa se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 16.02.2005, partea vătămată, proprietarul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare italian VA- s-a prezentat la reprezentanța din O în vederea remedierii unei defecțiuni ivite la autoturism; defecțiunea fiind remediată în aceeași zi de către martorul, care la rugămintea părții vătămate a condus autoturismul spre locuința acestuia. Pe drum s-a descărcat acumulatorul, astfel că martorul a fost nevoit să oprească autoturismul pe str. - -, în dreptul Facultății de Farmacie, martorul predându-i părții vătămate cheile autoturismului.
În data de 20.02.2005, partea vătămată s-a deplasat la locul unde martorul parcase autoturismul, a demontat acumulatorul, după care a încuiat autoturismul, revenind în data de 21.02.2005, în jurul orei 10,00, constatând că mașina se găsește în continuare acolo. În data de 23.02.205, când s-a deplasat din nou pe str. - -, partea vătămată a constatat că autoturismul nu mai este acolo, motiv pentru care a formulat plângere pentru furt.
În data de 05.03.2005, polițiști din carul Poliției mun. O au oprit, pe str. - din O, pentru control un autoturism marca 164, culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare -, constatând cu acel prilej că seria de caroserie a autoturismului era identică cu cea a autoturismului reclamat ca furat.
În aceste condiții, lucrătorii de poliție au încheiat un proces verbal (fila 17 dosar ) în care se menționează că autoturismul era condus de către inculpatul, care a declarat cu privire la proveniența autoturismului că l-a cumpărat în urmă cu o săptămână din din D, cu suma de 1.500 euro, fără a încheia contract de vânzare cumpărare.
Pentru acest autoturism, inculpatul a prezentat mai multe acte, respectiv certificatul de înmatriculare seria - nr. H- (fila 67 dosar ), o copie a cărții de identitate autovehiculului seria B nr. - (fila 70), o chitanță nr. - eliberată la data de 23.02.205 de către SA pe numele -, reprezentând taxă de rovignetă pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare - (fila 69), o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. - eliberată la data de 28.12.2004 de către SC Reasigure SA pe numele pentru autoturismul arca cu nr. de înmatriculare - (fila 68) și o copie a cărții de identitate seria - nr. - eliberată pe numele, CNP - (fila 71).
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat, în privința cărții de identitate a numitului, prezentată în copie de către inculpat, că, codul numeric personal este eronat, cifra de control fiind greșită întrucât nu există codificarea 69 pentru nici un județ; seria și numărul cărții de identitate aparținând unei alte persoane, fiind eliberată la o altă dată decât cea înscrisă pe copia xerox prezentată de către inculpat; domiciliul menționat nu există în min. D; iar persoana indicată ca titular al cărții de identitate este fictivă.
Prin adresa nr. - din 09.03.2005, ÎHa comunicat că nr. de înmatriculare - au fost atribuite la data de 11.01.1996 unui autoturism marca 1300, proprietatea numitului.
În cauză a fost efectuată și o expertiză tehnico-științifică grafică, întocmindu-se un raport de constare (filele 81-90 dosar ) în care se concluzionează că certificatul de înmatriculare seria - prezintă urme de falsificare, constând în ștergerea chimică a scrisului de completare, spălarea, uscarea și imprimarea unui nou text; polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. - este falsă, fiind realizată cu ajutorul tehnicii electronice de calcul după o poliță de asigurare prelucrată pe calculator; iar scrisul de completare de pe această poliță de asigurare a fost executat de către inculpat.
În cursul urmăririi penale inculpatului i-au fost luate mai multe declarații care însă nu au același conținut, ci dimpotrivă prezintă contradicții vădite, inculpatul modificându-și declarațiile pe măsura administrării de către organele de urmărire penală a probelor de vinovăție.
Astfel, în data de 5.03.2006 cu ocazia depistării în trafic, inculpatul a declarat că a cumpărat autoturismul, pe care îl conducea în acel moment, din din D, în urmă cu aprox. o săptămână cu suma de 1.500 Euro, fără a încheia contract de vânzare-cumpărare (fila 17 dosar ).
În declarația olografă din 5.03.2005 (filele 31-33 dosar ), inculpatul a declarat că în data de 27.02.2005, s-a deplasat împreună cu prietenul său, în mun. D, la târgul auto, pentru a-și achiziționa un autoturism, cumpărând autoturismul de la o persoană care i-a predat și copia cărții de identitate, dar cu care nu a încheiat contract în formă scrisă; la tranzacția efectuată nefiind de față nici o altă persoană.
Susținerile inculpatului au fost contrazise prin probele administrate în cursul, dovedindu-se că rovigneta pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare - a fost achiziționată de la Sucursala SA din O în data de 23.02.2005, dată care este anterioară datei la care inculpatul a susținut că a achiziționat autoturismul (27.02.2005).
Sesizând această neconcordanță inculpatul a revenit în finalul declarației din 5.03.2005 asupra datei achiziționării mașinii și a arătat că a cumpărat-o din mun. D în data de 20.02.2005, nici această susținere nefiind sinceră întrucât partea vătămată a declarat că în data de 21.02.2005, în jurul orei 10,00 (adică în ziua ulterioară zilei în care inculpatul susține că a achiziționat autoturismul ) a constatat personal prezența autoturismului pe str. - din O, dispariția acestuia fiind sesizată doar în data de 23.02.2005, când partea vătămată a și formulat plângere penală pentru furt. Prin urmare, instanța apreciază ca nesinceră declarația inculpatului, întrucât acesta nu putea achiziționa autoturismul înainte de a fi furat.
În cursul au fost efectuate cercetări și cu privire la numitul, persoana indicată de inculpat ca fiind însoțitorul său până în mun. D și cu toate că inculpatul a precizat că este prieten cu respectivul, nu a putut să-i indice numărul de telefon, acest,prieten" nefiind cunoscut de nici unul dintre colegii sau prietenii inculpatului, iar pe raza județului B nu există nici o persoană cu acest nume, astfel cu reiese din verificările efectuate (fila 160 dosar ).
În data de 11.03.2005, inculpatul a fost audiat de către procuror, declarând cu acea ocazie că în data de 20.02.2005, adică cu două săptămâni înainte de a fi surprins în trafic, a cumpărat autoturismul din D de la numitul, încheind cu acesta un contract de vânzare cumpărare de mână, contract care a fost redactat de către inculpat, întrucât vânzătorul avea mâna bandajată, un exemplar al contractului rămânând la inculpat. Inculpatul susține, că, în aceiași zi a primit de la vânzător împreună cu actele autoturismului și o poliță de asigurare auto, în alb, care era doar semnată și ștampilată și pe care a completat-o chiar în acea zi, în drum spre O, datând-o ca fiind încheiată la 28.12.2004, întrucât astfel îi scrisese vânzătorul pe un bilețel, pe care i l-a predat în aceiași împrejurare.
În aceiași zi, inculpatul a fost prezentat cu propunere de arestare preventivă la Judecătoria Oradea, declarând cu ocazia audierii, în fața judecătorului că își menține în totalitate declarația dată în fața procurorului în 11.03.2005.
În data de 21.03.2005, cu ocazia unei noi audieri, inculpatul a revenit asupra tuturor declarațiilor anterioare, precizând că nu și le mai menține întrucât nu corespund adevărului, prezentând o stare de fapt nouă, fără a putea să-și justifice în nici un fele revenirea asupra tuturor declarațiilor anterioare. Astfel, a declarat că în data de 21.02.2005, în jurul orelor 14,00-15,00 ( ținând cont că a fost sesizată neconcordanța dintre declarațiile sale anterioare și susținerea părții vătămate care a arătat că în data de 21.02.2005 în jurul orei 10,00 constat personal că autoturismul se găsea parcat pe str. -) s-a întâlnit la Facultatea de Științe Juridice cu un individ pe nume,", care i-ar fi propus inculpatului achiziționarea unui autoturism. Cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi în parcarea Complexului Lotus din O, fapt ce s-a și realizat la ora 17,30, inculpatul susținând că numitul venise la întâlnire cu autoturismul, dar că acesta a susținut că a pierdut cheile mașinii cu câteva ore înainte sau i-ar fi fost furate și l-ar fi rugat pe inculpat să meargă la atelierul specializat din incinta magazinului pentru a face cehi pentru contact și yala portierei dreapta față. Inculpatul a declarat că atunci când a ajuns la autoturism pentru a-l vedea contactul și yala erau deja scoase din locașul lor și se aflau pe scaunul din dreapta. Cheia a fost realizată în aceiași zi, iar a montat la loc butucul yalei și contactul în câteva minute. Inculpatul a susținut, cu prilejul acestei noi declarații, că polița de asigurare a primit-o de la, care l-a și rugat să o completeze, motivând că el nu o poate completa, întrucât nu vrea să aibă probleme, având și mâna dreaptă bandajată. Inculpatul susține că a primit actele autoturismului, i-a dat vânzătorului 500 Euro, după care acesta l-a amenințat pe inculpat că,va rămâne fără cap și fără mașină" dacă va spune cuiva de unde are autoturismul, amenințările determinând spaimă considerabilă inculpatului, care a bănuit că are cunoștințe în poliție.
Această ultimă declarație a fost susținută în continuare de inculpat ca fiind cea reală, fiind doar completată cu diverse amănunte care să dovedească sinceritatea inculpatului.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a putut preciza identitatea numitului, dar în cursul cercetării judecătorești a precizat că acesta se numește, persoană decedată în data de 09.12.2006 în Italia și care prin urmare nu a mai putut fi audiat, pentru a se verifica susținerile inculpatului, dar oricum tranzacția încheiată de inculpat nu este dovedită cu nici un alt mijloc de probă, nefiind încheiat nici un contract între cei doi și neexistând nici un martor care să dovedească realitatea celor susținute de inculpat.
Oricum, nesinceritatea declarațiilor inculpatului este evidentă și rezultă tocmai din neconcordanțele existente între acestea și chiar în cuprinsul ultimei variante de declarație, când inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu numitul în parcarea de la Lotus în jurul orei 17,30, în data de 22.02.2005, vânzătorul ajungând înainte cu câteva ore, închizând mașina, după care a petrecut două ore în sala de jocuri, iar la momentul întâlniri cu inculpatul, deși pierduse deja cheile, se afla în interiorul mașinii, iar contactul și yala erau demontate deja.
În cauză a fost audiat în cursul, decedând ulterior, martorul G, care a precizat că în perioada 15-20.02.2005, a confecționat o cheie după contact și yală auto pentru autoturismul părții vătămate, martorul constatând cu acel prilej că, contactul prezintă urme de forțare (fila 97 dosar )
În cursul urmăririi penale a fost audiat și martorul (filele 98-99), angajat la punctul de lucru ce avea ca obiect de activitate confecționarea cheilor din incinta Complexului Lotus, martor care a declarat că în perioada 18-20.02.2005, în 22.02.2005 sau în 24.02.2005, un cu semnalmentele inculpatului, i-a solicitat confecționarea unei chei după un contact și o yală, precizând că confecționarea a durat 4-5 ore, aspect care intră în contradicție cu susținerile inculpatului, întrucât dacă acesta a solicitat confecționarea cheii ulterior întâlnirii cu numitul, adică după ora 17,30, aceasta ar fi urmat să fie confecționată după terminarea programului de lucru al atelierului.
C puțin bizară este declarația inculpatului și în ceea ce privește și starea numitului, care având mâna dreaptă bandajată nu a putut completa polița de asigurare, dar a putut monta singur contactul și yala.
La solicitarea inculpatului, în cursul au fost audiați mai mulți martori, printre care, A, prieteni ai inculpatului și care nu cunosc nici o persoană cu numele, precum și numita - prietena inculpatului, care a precizat că în data de 20.02.2005 inculpatul nu avea autoturismul și nici nu i-a spus că ar fi fost plecat din oraș în acea zi.
Pentru a da o impresie de veridicitate susținerilor sale, inculpatul a precizat că a încercat să-l găsească pe numitul în cursul lunii mai 2005, dar că acesta nu a venit la întâlnirea stabilită, tatăl inculpatului aflând prin intermediului recepționerei de la Hotelul, de la numita," - clienta hotelului că locul în care se află este secret. În acesta sens a dat o declarație și tatăl inculpatului, susținerile fiind însă contrazise tocmai de,", care s-a dovedit a fi din M, care a susținut că n-a purtat nici o discuție telefonică cu tatăl inculpatului și nu cunoaște nici o persoană cu numele.
Inculpatul a fost audiat în cursul cercetării judecătorești (fila 31), declarând cu acest prilej că își menține declarația dată în fața procurorului și reiterând varianta cu achiziționarea mașinii de la numitul.
Instanța apreciază ca fiind total nesincere declarațiile inculpatului date, atât în cursul urmăriri penale, cât și în cursul judecății. Și prin urmare le va înlătura, întrucât nu corespund adevărului, neputându-se corobora cu nici o altă probă și conținând chiar și aspecte exagerate sau chiar ciudate. Astfel, raportat la data depistării în trafic (5.03.2005), instanța apreciază ca fiind imposibil ca inculpatul să nu-și amintească data exactă a achiziționării unui autoturism, de fapt singurul pe care îl avea în acel moment, petrecută în urmă cu aprox. 2 săptămâni. Nesinceritatea inculpatului rezultă și din celelalte amănunte cuprinse în declarație, respectiv că a cumpărat-o inițial din D de la numitul, prezentând o copie xerox a cărții de identitate a acestuia, ce s-a dovedit a fi falsă, "amintindu-și" pe urmă că a cumpărat mașina de la, care având mâna bandajată nu a putut completa polița RCA, dar a putut monta singur contactul și yala.
Nesinceritatea inculpatului și contradicțiile din cuprinsul declarațiilor date de acesta dovedesc că acesta cunoștea că autoturismul este furat și de aceea și-a pregătit diverse variante privind achiziționarea mașinii și și-a procurat mai multe înscrisuri ce s-au dovedit a fi false, pentru a putea să-și susțină declarațiile și întrucât nu a indicat că a cunoscut proveniența reală a autoturismului și nici nu a dovedit proveniența reală a autoturismului, nedovedind nici că l-a achiziționat dintr-un târg de mașini, dar nici că l-a achiziționat de la numitul "", instanța reține ca fiind dovedit faptul că inculpatul este autorul furtului, infracțiune pe care a încercat fără succes să o ascundă. Această încercare de ascundere a săvârșirii infracțiunii de furt, chiar de către inculpat, este dovedită și prin faptul că abia la data de 12.02.2007 inculpatul a dezvăluit identitatea numitului, în persoana numitului, despre care știa că a decedat în cursul lunii decembrie 2006 și care astfel nu mai putea să-i contrazică susținerile.
Împrejurarea că inculpatul este autorul furtului este dovedită și prin declarația martorului consemnată în procesul verbal din 30.11.2006 (filele 43-44), în care, fără a fi constrâns în vreun fel martorul declară cu lux de amănunte că a participat la furtul autoturismului, furt comis de către inculpat, acesta cunoscând și aspectul că la momentul furtului mașina nu avea acumulator și relatând și că l-a însoțit pe inculpat la atelierul de lăcătușărie din incinta Complexului Lotus.
Cu ocazia audierii în fața instanței (fila 58), martorul a arătat că autodenunțul nu corespunde adevărului și deși în cuprinsul acestuia susținea că nu cunoaște nici o persoană pe nume, în cuprinsul declarației date în cursul cercetării judecătorești relatează că inculpatul a cumpărat de la autoturismul, încercând astfel să susțină declarațiile inculpatului, dar întrucât nu a putut da nici o justificare concretă pentru modificarea declarației, instanța înlătură declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești ca fiind nesinceră.
Reținând ca dovedită infracțiunea de furt a autoturismului, de către inculpatul instanța în baza art. 208 alin1 - 209 alin. 1 lit. e, i penal l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, starea de fapt reținută de către instanță și vinovăția inculpatului fiind dovedite cu celelalte probe administrate în cauză.
Având în vedere că inculpatul a prezentat, în vederea susținerii declarațiilor sale mai multe înscrisuri sub semnătură privată și autentice (poliță RCA, copie carte identitate, talon și copie carte identitate autoturism), fără a putea dovedi că le-a primit de la o altă persoană și ținând cont că a fost dovedită infracțiunea de furt și prin urmare inculpatul a fost nevoit să-și confecționeze înscrisuri pentru a putea folosi mașina furată, instanța reține ca dovedite și infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288.penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290.penal și uz de fals prev. și ped. de art. 291.penal ( în ceea ce privește folosirea înscrisurilor oficiale, motiv pentru care îl va condamna pe inculpat la 3 pedepse de câte 6 luni închisoare.
Instanța a reținut ca fiind dovedită și infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată (fost art. 77 alin. 2 ), întrucât inculpatul a condus pe drumurile publice din O, unde a fost și depistat în data de 5.03.2005, autoturismul marca, pe care aplicase numere de înmatriculare false, cu privire la care s-a stabilit că fuseseră acordate unui autoturism marca 1300. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b penal a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul de pericol social al infracțiunilor comise, împrejurările comiterii acestora, dar și nesinceritatea vădită a inculpatului și încercarea de a induce în eroare organele de urmărire penală și instanța de judecată, meticulozitatea cu care a conceput diverse variante pentru a dovedi modul în care a intrat în posesia autoturismului, pregătirile efectuate pentru realizarea înscrisurilor cu care să dovedească falsa proveniență a mașinii.
Având în vedere însă că inculpatul nu are antecedente penale și urmează cursurile unei facultăți de drept, instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins și inculpatul va conștientiza consecințele faptelor sale și fără a executa pedeapsa în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 861. penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, iar in baza art. 359. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864. penal.
A obligat inculpatul pe durata termenului de încercare sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d penal.
În baza art. 863alin. 1 lit. a penal a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare sa se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv, în baza art. 88.penal a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului de la 11.03.2005 până la 18.04.2005.
A constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.
În ceea ce privește înscrisurile s-a constatat că sunt false instanța în baza art. 348.C.P.P. a declarat false înscrisurile de la filele 67-71 dosar, respectiv certificatul de înmatriculare - emis de IPJ H la data de 14.02.2000, polița RCA seria - nr. - emisă de SC SA, chitanța nr. - din 23.02.2005 emisă de SA B pentru plata rovignetei, copia cărții de identitate a vehiculului - și a cărții de identitate seria - - emisă de mun. D iar în baza art. 118 alin. 1 lit. a, b, c penal, și a dispus confiscarea lor în favoarea statului.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, fals și uz de fals, iar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autoturism cu numere false, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că nu se poate reține săvârșirea în sarcina sa a unei infracțiuni de furt calificat, câtă vreme nici o probă aflată la dosar nu conduce la reținerea acestei concluzii.
La data de 5 martie 2005, cu ocazia depistării inculpatului în trafic, la volanul autoturismului, acesta a declarat că a cumpărat autovehiculul la o dată anterioară celei la care s-a reclamat furtul. Este logic că în situația în care ar fi săvârșit o infracțiune de furt, inculpatul nu ar fi declarat nimic în legătură cu acest aspect, singura concluzie pertinentă este că nu a avut cunoștință la data achiziționării autoturismului că în realitate acesta este furat.
Prin urmare, nu se poate reține săvârșirea unei infracțiuni de furt în sarcina inculpatului ci eventual, cel mult, o infracțiune de tăinuire, sens în care se impune schimbarea încadrării juridice a faptei.
actelor - susține inculpatul -, nu i se poate imputa câtă vreme aceste acte concordau cu seria reală a caroseriei și motorului, ori, în condițiile în care autoturismul ar fi fost sustras, se falsificau și elementele de identificare ale autoturismului, care ulterior ar fi fost ascuns o perioadă de timp.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, tribunalul apreciază că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate.
În mod corect instanța de fond analizând materialul probator existent la dosar, a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Din cuprinsul materialului probator s-au relevat elemente care confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu iar atitudinea inculpatului, în special prin contradictorialitatea manifestată de-a lungul urmăririi penale și cercetării judecătorești, sub aspectul poziției sale procesuale, nu face decât să circumscrie din punct de vedere juridic această stare de fapt.
Astfel, inculpatul nu a putut să prezinte, așa cum a încercat de-a lungul procesului, aspecte pertinente, care să poată fi din punct de vedere probatoriu valorificate și relevante totodată, în apărarea sa.
Toate susținerile acestuia au fost în mod pertinent înlăturate atât în cursul urmăririi penale cât și în cel l cercetării judecătorești, rezultând în final vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Pe de altă parte, declarația martorului consemnată la filele 43, 44 - dosar instanță, într-un proces verbal încheiat la data de 30 noiembrie 2006, confirmă implicarea inculpatului în furtul autoturismului precum și în operațiunile ulterioare de falsificare și folosire a actelor acestuia.
În concluzie, din întreg materialul probator al cauzei, Tribunalul Bihora conchis că vinovăția inculpatului a fost dovedită iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs penal inculpatul solicitând personal și prin apărător achitarea sa în baza articolului 10 litera c Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 208-209 Cod penal, respectiv articolul 10 litera c Cod penal pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 288 Cod penal și articolul 10 litera d pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolele 290-291 Cod penal și articolul 85 din OUG 195/2002.
Se solicită achitarea inculpatului în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera1raportat la art.181și 91 Cod procedură penală.
În motivarea recursului se arată că inculpatul nu avea cunoștință că autoturismul a fost sustras, și-a completat personal polița de asigurare, lucru pe care nu l-ar fi făcut dacă ar fi știut că autoturismul este sustras și nu s-ar fi plimbat cu acesta în
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform prevederilor art. 3856aliniatul 2 Cod procedură penală și art. 38514Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică iar recursul declarat de inculpat este întemeiat și în consecință în baza dispozițiilor articolului 38515punctul 2 litera d Cod procedură penală va fi admis.
Starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond și apel rezultând din ansamblul materialului probator administrat în cauză, inclusiv declarațiile martorilor.
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se casa decizia recurată și a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative este întemeiată.
Prevederile articolului 181Cod penal privesc o faptă prevăzută de legea penală care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cazul faptelor prevăzute de prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzută de articolul 91 Cod penal.
Este adevărat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, însă aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă având în vedere datele care se referă la persoana și conduita făptuitorului și inexistența pericolului social.
Se va avea în vedere prejudiciul de 500 Euro ce reprezintă contravaloarea autoturismului sustras, ce a fost recuperat (fila 14 dosar de urmărire penală), lipsa antecedentelor penale, inculpatul este absolvent al Facultății de Drept, încadrat în muncă.
Față de acestea se va admite ca fondat recursul, urmând ca în temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera1Cod procedură penală cu referire la articolul 181Cod penal se va aplica inculpatului sancțiunea de 1000 lei amendă administrativă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 2 litera "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1387 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și modifică în sensul că:
Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea articolului 861Cod penal în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare.
Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208-209 aliniatul 1, literele e,i Cod penal, 288 aliniatul 1 Cod penal, 290 Cod penal, 291 Cod penal și art. 85 aliniatul 2 din G 195/2002, republicată.
În baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art.181Cod penal aplică inculpatului pentru infracțiunile mai sus arătate sancțiunea de:
- 1000 lei amendă administrativă.
Înlătură dispozițiile privind aplicarea art. 863aliniatul 1 literele a,b,d Cod penal
precum și pe cele ale art. 71 aliniatele 2 și 5 Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
cu opinie separată,
,
în concediu de sarcină și
lăuzie, semnează președ.
completului,
.
decizie - /05.05.2009,
Judecători apel - C-
Judecător fond - C
2 ex./ 05.05.2009,
OPINIA SEPARATĂ
Hotărârile pronunțate de instanța de fond și apel sunt legale și temeinice, iar cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune achitarea sa în baza prevederilor articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera1Cod procedură penală este neîntemeiată.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, prevăzute și pedepsite de dispozițiile articolelor 208-209 aliniatul 1 literele e, i Cod penal, articolul 288 aliniatul 1, articolul 290 Cod penal, articolul 291 Cod penal și articolul 85 aliniatul 2 din OUG 195/2002.
Probațiunea administrată pe tot parcursul procesului penal dovedește, fără putere de tăgadă, că inculpatul în perioada 21- 23 februarie 2006, sustras, prin efracție, autoturismul marca 164 în valoare de 11.ooo lei, aparținând părții vătămate și în același interval de timp a falsificat certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului și a persoanei, inclusiv polița de asigurare obligatorie pentru răspundere auto, uzând de actele falsificate cu ocazia controlului efectuat de către organele de poliție la data de 05 martie 2005, când inculpatul a fost oprit în trafic. Totodată, la această dată organele de cercetare penală au constatat că pe autoturism au fost aplicate numere de înmatriculare false (- - 02 ).
Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal oferind organelor judiciare cu ocazia audierii sale diferite versiuni cu privire la modul de derulare a evenimentelor și la împrejurările la care a fost depistat în trafic.
În speță, nu sunt incidente dispozițiile articolului 18/1 Cod penal.
Articolul 18/1 aliniatul 1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile articolului 18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În cauza dedusă judecății, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de articolul 181Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond și apel, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat că inculpatul a sustras autoturismul aparținând părții vătămate, a falsificat mai multe înscrisuri oficiale și sub semnătură privată, a înlocuit plăcuțele de înmatriculare ale autovehiculului cu numere false, fiind depistat de organele de poliție la data de 05 martie 2005, în timp ce conducea autoturismul sustras.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu poate constitui un criteriu în aprecierea lipsei pericolului social al faptei. Totodată, faptul relevant în considerentele instanței de recurs, că inculpatul este absolvent al unei facultăți nu poate conduce la ideea că față de acesta nu este necesar aplicarea represiunii penale, cu atât mai mult cu cât având în vedere gradul său de instrucție trebuia să se abțină de la comiterea unor fapte cu caracter penal.
Ținând seama de numărul infracțiunilor săvârșite, gravitatea acestora, nesinceritatea inculpatului pe tot parcursul procesului penal, prejudiciul cauzat părții vătămate, deloc substanțial, limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal - partea specială, pentru infracțiunile săvârșite de inculpat se constată că instanța de fond a valorificat în mod judicios, în sistemul pugnitiv, criteriile prevăzute de articolul 72 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia, fiind în măsură a-și atinge scopul prevăzut de articolul 52 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, recursul formulat de inculpat trebuia respins în baza prevederilor articolului 38515punctul 1 lit. b Cod procedură penală.
Judecător,
opinia separată-05.05.2009,
- 05.05.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
