Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1765/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.11653/2/2009
2872/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1765/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 038.490/17.XII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin cererea depusă pe data de 15.XII.2009, judecătorul a formulat cerere de abținere de la judecata cauzei, pentru cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. 1 Cod procedură penală, ce a fost admisă prin Încheierea de ședință din data de 17.XII.2009, completul de judecată reîntregindu-se cu judecătorul.
Curtea, din oficiu, potrivit art. 391 Cod procedură penală, pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul din oficiu al contestatorului consideră contestația în anulare ca fiind admisibilă în principiu, învederând faptul că petentul invocă nelegala citare la instanța de fond și la cea de apel, fiind incidente dispozițiile art. 386 lit. a) Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare.
Contestatorul, personal, arată că nu i-a fost adus la cunoștință materialul de urmărire penală și nu a fost citat la adresa unde își avea reședința.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că, la data de 2.11.2009, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B, sub nr-, cererea de contestație în anulare formulată de condamnatul, prin care acesta a solicitat desființarea sentinței penale nr. 812/3.12.2007 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-, precum și a deciziei penale nr. 155/A/5.03.2008, prin care Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins ca nefondat apelul său declarat împotriva hotărârii judecătoriei, arătând, în esență, în motivare că nu a fost legal citat în fața instanțelor de fond și de apel și invocând dispozițiile art. 386 lit. a) Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 772/23.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria sectorului 6 Bad ispus, în temeiul dispozițiilor art. 42 raportat la art. 389 Cod procedură penală, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, pe rolul căreia cererea condamnatului a fost înregistrată sub nr-.
În vederea soluționării cauzei, s-a procedat la atașarea dosarelor penale nr- ale Judecătoriei sectorului 6 B și Tribunalului București - Secția a II-a penală și nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală, în care s-a pronunțat hotărârea penală de condamnare a contestatorului.
Analizând contestația în anulare formulată de condamnatul prin prisma dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 812/3.12.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e) și g) Cod penal, cu aplicare art. 37 lit. a) Cod penal, iar, în baza art. 71 Cod penal, a fost interzisă acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 155/A/5.03.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Întrucât această hotărâre nu a fost recurată în termenul prevăzut de lege, la data de 2.04.2008, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1781/2008, în baza căruia s-a procedat la încarcerarea condamnatului începând cu 4.04.2008.
Împotriva deciziei penale nr. 155/A/5.03.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, condamnatul a declarat recurs la data de 24.11.2008, acesta fiind respins, ca tardiv, prin decizia penală nr. 482/R/3.04.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală pronunțată în dosarul nr-.
Cererea de contestație în anulare ce formează obiectul prezentei cauze a fost formulată de condamnatul la data de 27.10.2009, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B pe 2.11.2009. Prin această cerere, condamnatul a invocat dispozițiile art. 386 lit. a) Cod procedură penală, arătând, în esență, faptul că nu a fost legal citat în fața instanțelor de fond și de apel la judecarea cauzei penale în care a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât într-un anumit termen prevăzut de lege și împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 Cod procedură penală privitoare la pronunțarea acesteia cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunțarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de introducere a cererii prevăzut de lege, invocarea de motive care se încadrează în dispozițiile art. 386 Cod procedură penală, precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate.
Sub aspectul termenului de introducere a contestației în anulare, art. 388 alin. 1 Cod procedură penală prevede că cererea formulată pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.
În cauză, din actele dosarului rezultă că încarcerarea condamnatului s-a realizat la data de 4.04.2008, decizia instanței de recurs a fost pronunțată pe 3.04.2009, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 27.10.2009, deci la mai mult de 1 an și 6 luni de la începerea executării pedepsei și, respectiv, 6 luni de la data pronunțării deciziei penale nr. 482/R/3.04.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală, nesocotindu-se, astfel, dispozițiile legale anterior menționate.
Pe de altă parte, cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) Cod procedură penală, invocat de condamnat, are în vedere, astfel cum se menționează în mod expres în textul de lege respectiv, doar neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nefiind întrunite cerințele prevăzute de norma legală în ipoteza în care procedura de citare nu a fost îndeplinită în fața instanței de fond sau de apel. În aceste cazuri, partea are posibilitatea de a exercita căile ordinare de atac, respectiv apelul și/sau recursul, în condițiile art. 361, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 3859alin. 1 pct. 21 și art. 38515pct. 2 lit. c) Cod procedură penală.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea arată că, pe calea unei contestații în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) Cod procedură penală, condamnatul nu poate invoca nelegala sa citare la judecata în fond și în apel, atâta timp cât împotriva hotărârilor pronunțate de respectivele instanțe a exercitat căile ordinare de atac, iar aspectele menționate în cuprinsul cererii de contestație au fost invocate și în fața instanței de recurs, fiind analizate pe larg în considerentele deciziei penale nr. 482/R/3.04.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală.
Ca urmare, constatând că, în cauză, nu au fost respectate prevederile art. 388 alin. 1 Cod procedură penală și că motivul invocat de condamnat nu poate fi verificat pe calea unei contestații în anulare, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul și, față de faptul că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 391 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul - condamnat .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestatorul - condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
2 ex./11.01.2010
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache, Damian
