Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3025/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 180R
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- - -
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 631 din 12.10.2009, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B și decizia penală nr. 678A/09.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul - inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu R, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/06.01.2010, atașată la fila 7/dosar, lipsind intimata-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 631 din 12.10.2009, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 678A/09.12.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-, casarea hotărârilor recurate și pe fond reindividualizarea pedepsei, considerând că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 74-76 Cod penal, în sensul luării în considerare a circumstanțelor personale ale inculpatului față de împrejurarea că aceasta a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei și a colaborat cu organele de poliție în vederea aflării adevărului.
Pentru considerentele arătate, apreciază că se impune admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază recursul ca nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare, considerând că în raport de fapta săvârșită și de circumstanțele personale ale inculpatului, care atrag starea de recidivă, pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată de către instanță este corectă.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.678/A din 9.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.631 din 12.10.200,9 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27.07.2009 la zi.
A fost obligat apelantul la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.631/12.10.2099 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b pen.
În baza art. 61. pen. a fost revocată liberarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 898/30.06.2002 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4326/1.09.2004 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat de 919 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 9 luni închisoare cu aplicarea art. 71. pen. - art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b pen.
În baza art. 350 alin. 1. pr. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar conform art. 88. pen. a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 27.07.2009 la zi.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată a renunțat la judecarea acțiunii civile, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1 alin. 1. pr. pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut că la data de 27.07.2009, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucrătorii operativi ai poliției din cadrul DGMMB- Sector 6 Poliție - Compartimentul au observat în stația o persoană de sex masculin, în vârstă de aproximativ 25-30 ani, având înălțimea de 1,70 -1,75, constituție astenică, îmbrăcat într-un tricou negru și o pereche de bermude de culoare gri, purtând pe cap o . de culoare roșie și având tatuaje pe brațe și gambe, care se uita insistent la gențile persoanelor ce se aflau în stație.
Procedând la supravegherea tânărului cu semnalmentele indicate mai sus, organele de polițe au constatat că, după venirea în stația a tramvaiului 41 în direcția de mers către Cartierul Drumul, acesta s-a așezat în spatele unei tinere de aproximativ 16-17 ani care avea pe brațul drept o poșetă de culoare albastră. S-a arătat în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante că în momentul în care tânăra a urcat în tramvai, la ușa a doua, individul respectiv s-a împins în ea, imediat retrăgându-se, brusc, pe refugiu și având în mâna dreaptă un portofel din material textil pe care îl ținea lipit de abdomen. Organele de poliție au procedat la imobilizarea tânărului, moment în care acesta a aruncat portofelul pe refugiul stației. A fost stabilită atât identitatea tinerei căreia i-a fost sustras portofelul, în persoana părții vătămate - aceasta confirmând organelor de poliție că portofelul îi aparține, în interiorul acestuia aflându-se suma de 44 lei, un permis acces bibliotecă pe numele părții vătămate și o iconiță, precum și identitatea celui care a sustras portofelul, în persoana inculpatului.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante - în care este descrisă în detaliu întreaga activitate infracțională a inculpatului -, declarațiile părții vătămate - care l-a observat pe inculpat în spatele său în momentul în care a urcat în tramvai, împingându-se în ea și având mâna la un moment dat pe geantă, partea vătămată reținând semnalmentele acestuia, în special faptul că acesta era tatuat pe brațe și picioare și că în momentul imobilizării de către organele de polițe constatând că acesta a aruncat portofelul ce îi aparținea -, acest din urmă aspect fiind confirmat și de către martora, procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului și declarațiile inculpatului, rezultând fără dubiu că inculpatul este persoana care i-a sustras portofelul părții vătămate.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care, în data de 27.07.2009, în jurul orelor 17:20, a sustras un portofel din geanta părții vătămate, în timp ce aceasta se afla în stația de tramvai a liniei 41 " " și încerca să urce în mijlocul de transport, fiind surprins în flagrant de către organele de polițe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e pen.
Infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, constituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu art. 37 lit. a pen. respectiv în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 898/30.06.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4326/01.09.2004 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
La individualizarea pedepsei, raportat la criteriile prevăzute de art. 72. pen. instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, față de frecvența faptelor de aceeași natură, că fapta a fost săvârșită în public, iar prejudiciul a fost recuperat de partea vătămată ca urmare a intervenției organelor de poliție. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume faptul că acesta este în vârstă de 27 de ani, are studii 10 clase, nu are ocupație, după săvârșirea infracțiunii a avut o atitudine oscilantă, negând săvârșirea infracțiunii pe parcursul urmăririi penale, iar pe parcursul cercetării judecătorești a recunoscut și a regretat fapta comisă. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost anterior condamnat pentru alte fapte de furt calificat.
Deoarece inculpatul a săvârșit fapta în timpul liberării condiționate, instanța a constatat că devin incidente în cauză dispozițiile art. 61. pen. Astfel, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, instanța a apreciat că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 898/30.06.2002 pronunțată de Tribunalul București, astfel încât restul de pedeapsă rămas neexecutat trebuie contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul,solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, considerată mult prea mare față de poziția procesuală adoptată în cursul cercetării judecătorești.
Tribunalul a reținut că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate în cauză.
Sub aspectul individualizării pedepsei, tribunalul a constatat că prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72.pen. astfel că pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit este de natură a asigura atât realizarea scopului sancționator, cât și a celui preventiv, prevăzute de art. 52. pen.
Tribunalul a apreciat că valoarea modică a bunului sustras, ca și faptul că prejudiciul a fost acoperit prin restituire impun aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege, astfel cum în mod legal a procedat instanța de fond. De asemenea, față de faptul că infracțiunea a fost săvârșită în termenul de liberare condiționată, în mod corect s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare.
Faptul că inculpatul a adoptat în cursul cercetării judecătorești o conduită sinceră, recunoscând comiterea faptei, nu poate impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare și aplicarea în consecință a unei pedepse orientate sub limita minimă prevăzută de lege. Acestea nu pot fi reținute în favoare inculpatului, deoarece prin comportarea pe care a avut-o pe tot parcursul procesului penal nu a dovedit stăruință pentru înlăturarea consecințelor faptei comise, nu s-a prezentat în mod voluntar în fața autorității și nu a manifestat sinceritate și regret pentru faptele săvârșite, iar împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale demonstrează că nu a avut o bună conduită înainte de producerea faptelor.
Cum în favoarea apelantului inculpat nu s-au regăsit nici alte împrejurări de natură a fi reținute ca circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 alin. 2.pen, pedeapsa nu poate fi redusă sub minimul special prevăzut de lege.
În raport cu ansamblul împrejurărilor concrete, în care s-a consumat infracțiunea, precum și față de persoana inculpatului, care este în vârstă de 27 de ani, are studii 10 clase, nu are ocupație, după săvârșirea infracțiunii a avut o atitudine oscilantă, negând săvârșirea infracțiunii pe parcursul urmăririi penale, tribunalul apreciază că pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare este de natură a contribui la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 pr. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, reindividualizarea pedepsei, considerând că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art.74-76. pen. și nu s-au luat în considerare circumstanțele personale, având în vedere că a avut o atitudine sinceră și că a colaborat cu organele de poliție, în vederea aflării adevărului.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu toate că recursul nu a fost motivat în conformitate cu dispozițiile art.38510alin.1 și 2. pr. pen. dat fiind că motivul invocat se încadrează în cazul de casare indicat de apărătorul recurentului și că acest caz de casare face parte din cele care pot fi luate în considerare și din oficiu, Curtea poate să procedeze la analiza criticii formulate.
Se constată, sub acest aspect, că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, atât instanța de fond cât și instanța de apel analizând toate împrejurările invocate de inculpat în favoarea sa.
Au fost respectate toate criteriile prevăzute de art.72 pen. dându-se relevanță atât circumstanțelor reale în care a fost comisă fapta, fiind vorba despre sustragerea unui portofel din geanta unei persoane în timp ce se afla în stația de tramvai și încerca să se urce în mijlocul de transport în comun, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului care, deși este în vârstă de numai 27 de ani, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior prin două sentințe rămase definitive, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dar și a infracțiunii de trafic de droguri.
Cât privește atitudinea manifestată de inculpat în cursul procesului penal, ca și valoarea redusă a prejudiciului, se constată că au fost avute în vedere de către instanță și au determinat pe de o parte, aplicarea unei pedepse aproape egală cu minimul special, iar pe de altă parte, neaplicarea unui spor de pedeapsă în urma contopirii efectuate ca urmare a revocării liberării condiționate.
Față de cele reținute, se constată că atitudinea de recunoaștere a faptei de către inculpat în fața instanței nu dobândește, în ansamblul criteriilor de individualizare, o asemenea pondere încât să determine aplicarea unei pedepse sub minimul special.
În raport de dispozițiile art.74 pen. care nu stabilesc o obligație ci numai o facultate a instanței de a reține cu valoare de circumstanțe atenuante judecătorești anumite împrejurări de natură a evidenția un grad de pericol social mai redus, Curtea apreciază că pentru reeducarea inculpatului nu este suficientă aplicarea unei pedepse sub minimul special, așa încât nu se impune aplicarea art.74 lit.c raportat la art.76 pen.
Drept urmare, critica inculpatului este nefondată.
Neputându-se constata nici incidența vreunuia din celelalte cazuri de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.38517alin.4 pr. pen. va deduce prevenția de la 27.07.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.631 din 12.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr.678/A din 9.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la 27.07.2009 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. /2 ex./24.02.2010
- II. - jud.:
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Luciana Mera, Lucia Rog
