Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR 186/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 1 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate JUDECĂTOR 2: Mița Mârza Constantin
JUDECĂTORI - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - codiță
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat deinculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.208-209 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.417/22.10.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.84/13.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.1601/31.03.2008 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată și că recursul a fost declarat peste termenul legal, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpatului motivul pentru care a fost adus la instanță, De asemenea, i se face cunoscut că pentru asigurarea dreptului la apărare, s- procedat la desemnarea unui apărător din oficiu și că în conformitate cu disp. art. 6 Cod procedură penală are dreptul să-și angajeze un apărător ales, dacă consideră necesar.
Inculpatul nu dorește angajarea unui apărător ales fiind de acord cu asistența juridică din oficiu. Precizează că a fost arestat la data de 5 februarie 2008, dată la care a formulat și recursul invocând faptul că a fost judecat în lipsă.
Nu a cunoscut de existența hotărârilor pentru că de pe data de 21.07.2007 nu s-a mai prezentat în instanță fiind plecat din țară. Când a revenit în țară, pe data de 5.02.2008, a fost arestat și a declarat și recurs. Nu a anunțat în niciun mod despre hotărâri.
Apărătorul inculpatului nu are cereri prealabile de formulat.
Procurorulsusține că recursul declarat este inadmisibil. Prevederile art.365 Cod procedură penală, numai partea care a lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel sau recurs peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei. Această situație este o condiție preliminară. Or, în speță, inculpatul a fost prezent la termene de judecată din 30 ianuarie 2007 și 13.02.2007, la instanța de fond și la 22.05.2007 și 19.06.2007 la instanța de apel. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, avocat, față de susținerile inculpatului, că a lipsit la pronunțarea hotărârii date în apel, că a fost în imposibilitatea de a se prezenta, consideră că se justifică recursul declarat peste termen. Solicită admiterea recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.84/13.02.2007 a Judecătoriei Tecucis -a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. g, i Cod penal în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală
Conform art. 346 alin.3 Cod procedură penală nu s-au acordat despăgubiri civile părții civile.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin Rechizitoriul nr. 531/P/3.01.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, înregistrat la această instanță sub nr. 99/324/10.01.2007, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și pd. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
Prin rechizitoriul parchetului s-a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 7.03.2006, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate și din cotețul păsărilor a sustras un și o, păsările sustrase au fost de inculpat acasă la el și sacrificate.
Prin același rechizitoriu s-a menționat că vinovăția inculpatului este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația martorului și.
Procedând la efectuarea cercetării judecătorești în conformitate cu art. 322- 342 Cod procedură penală, respectiv la administrarea probelor în fața instanței, oral, nemijlocit și în contradictoriu, prima instanță a reținut următoarele:
Atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Astfel, atât declarațiile date la urmărire (fila 19-23) cât și la instanță, inculpatul a susținut constant că nu el este autorul furtului, că în perioada septembrie 2005-10.03.2006 a locuit împreună cu concubina lui, martorul, la părinții acesteia în satul, de unde pe data de 10.03.2006, a revenit la locuința mamei sale, care este vecina cu cea a părții vătămate. Inculpatul a mai arătat că a venit la locuința mamei sale, deoarece se certase cu concubina, că aceasta a venit și ea pe 10.03.2006, după el și a plecat pe 12.03.2006 când s-au certat din nou.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu martorei.
La propunerea sa au fost audiați martorii și.
Din declarația martorului - tatăl concubinei inculpatului martora, rezultă că inculpatul a locuit la locuința martorului, în perioada septembrie 2005- sfârșitul lunii martie 2006, că în această perioadă și inculpatul și concubina au locuit numai la martor.
Din declarația martorului - vecin cu locuința mamei inculpatului și respectiv a părții vătămate - rezultă că în perioada în care s-au sustras curcile parții vătămate, inculpatul nu locuia la locuința mamei sale că anterior datei de 7.03. 2006 l-a mai văzut pe inculpat venind la imobil, însă fără să rămână peste noapte, deoarece familia nu avea lemne și pe timpul iernii se putea rămâne peste noapte. Același martor a mai declarat că penele găsite în spatele gardului de la locuința mamei inculpatului, proveneau de la curcile martorilor fiind puse la gunoi de soția sa. Martorul a mai susținut că a văzut la imobilul vecin că al lui, pe concubina inculpatului la aproximativ 1 lună și J de la data când s-au furat curcile părții vătămate.
Instanța a procedat și la audierea martorilor din oficiu.
Din declarația martorului - concubina inculpatului, rezultă că nu știe nimic despre sustragerea unor curci de la partea vătămată, că a locuit cu inculpatul, până la 12.03. 2006, la la locuința părinților martorei, că a declarat la urmărirea penală că inculpatul a sustras curcile deoarece vrut să se răzbune pe inculpat deoarece inculpatul și mama lui, au făcut-o de râs, că în prezent este despărțită de inculpat, că i-a spus mamei sale că inculpatul a furat curcile, iar aceasta a intrat "la bănuieli" când i-a spus care era data comiterii faptei. Martora a mai declarat că a mințit în declarația dată la urmărirea penală, deși a depus jurământul și că își asumă responsabilitatea.
Din declarația martorei, mama martorei, rezultă că nu știe nimic în legătură cu furtul curcilor de la partea vătămată, că la 12. 03. 2006, inculpatul și fiica ei au locuit la ea, că știe fiica ei a dat-o declarație la poliție în legătură cu furtul curcilor, acuzând pe inculpat, că ea personal nu a dat nicio declarație la poliție.
Din declarația dată de partea vătămată atât la urmărirea penală cât și la instanță, rezultă că a aflat de la concubina inculpatului (soția conform susținerii părții vătămate) că păsările ei au fost sustrase de inculpat, că aceasta i-a spus că inculpatul le-a tăiat și le-a pus într-o, apoi le-a transportat la T, la niște rude.
Analizând probele adminJ. în cauză, instanța a apreciat că acestea sunt insuficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului. și pentru a hotărî condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g și i din Cod penal pentru care a fost trimis în judecată.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că nu se poate stabili fără dubiu calitatea de autor al furtului, a inculpatului, cu atât mai mult cu cât martorii audiați în apărare au confirmat susținerea acestuia că în noaptea de 7/8 03.2006 nu se afla la locuința din, a mamei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pe baza declarațiilor a două martore, pe care le consideră subiective, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei deduse judecății.
Prin Decizia penală nr.417/22.10.2007, Tribunalul Galația admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, a desființat hotărârea primei instanțe și în rejudecare:
L-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g, i od penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 al.2 Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal (faptă din 07.03.2006).
În baza disp. art.83 Cod penal a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.1347/2005 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la data de 10.01.2006, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie penală, în total inculpatul urmând să execute 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
În baza disp. art.71 alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 150 lei către partea civilă, domiciliată în Comuna Jud G, cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, în mod greșit dispunându-se achitarea inculpatului printr-o apreciere eronată a probelor.
Din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor și, instanța de apel a reținut că în ziua de 07.03.2006, inculpatul, a plecat la domiciliul părinților săi din comuna Jud.G după ce s-a certat cu concubina sa, martora, de la domiciliul părinților acestuia, unde locuiau împreună, din localitatea comuna Jud.
Locuința părinților inculpatului se învecina cu cea a părții vătămate și, întrucât nu avea de mâncare, în noaptea de 7/8.03.2006 inculpatul a escaladat gardul, sărind în curtea părții vătămate, a mers la cotețul de păsări și a luat o și un.
A doua zi dimineață, concubina inculpatului, martora, a venit după acesta la locuința părinților inculpatului, luând cu ea diverse alimente.
După circa două zile, martora a găsit cele două păsări într-o găleată și un bidon de plastic, dându-și seama că erau curci.
În aceeași zi martora a vorbit cu partea vătămată care s-a plâns că în urmă cu câteva nopți i-au dispărut două curci, dându-și seama că cele două curci găsite în găleată și bidon erau ale părții vătămate.
Ulterior, martora l-a întrebat pe inculpat dacă el a furat cele două curci de la partea vătămată, acesta recunoscând că el le-a luat, întrucât nu avea ce mânca.
i-a povestit mamei sale și părții vătămate despre fapta inculpatului.
Declarațiile martorei din cursul judecății, în care a arătat că nu cunoaște nimic despre sustragerea păsărilor de către inculpat, că ar fi stat cu inculpatul la mama ei până la 12.03.2006 și că declarația dată la poliție a dat-o ca să se răzbune pe inculpat, au fost înlăturate întrucât sunt subiective și date pro cauza, martora nemotivând convingător revenirea față de declarațiile date în faza urmăririi penale.
Pentru aceleași motive au fost înlăturate și declarațiile martorei din faza de judecată, în care a arătat că inculpatul ar fi stat la era până pe 12.03.2006 și că fiica sa nu și-a dat seama că face un rău când a declarat la poliție că inculpatul a furat.
Declarația martorului, din faza de judecată, în care a arătat că inculpatul ar fi locuit la ei din septembrie 2005 și până la sfârșitul lunii martie 2006, fost de asemenea înlăturată ca fiind subiectivă și făcută pro cauza. De altfel această susținere este în contradicție chiar cu declarația inculpatului care a arătat că a plecat de la domiciliul martorului la data de 10.03.2006, iar anterior datei de 5.01.2006 mai locuia cu concubina sa și la domiciliul mamei sale.
Declarația martorului a fost înlăturată întrucât tribunalul a apreciat că procesul de vizualizare-memorie-redare a suferit alterări, avându-se în vedere timpul curs de la data faptei până la data audierii (circa un an), martorul neputând să precizeze ceva concret cu privire la săvârșirea faptei, inițial declarând că la data faptei( fără a preciza data concretă) inculpatul nu ar fi locuit la locuința părinților săi, că l-ar fi văzut la două săptămâni, dar în trecere fără să locuiască acolo (aspect contrazis chiar de inculpat).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, care a sustras pe timp de noapte, prin escaladare, două păsări, în valoare de 150 lei de la partea vătămată constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al.1 lit. g,i pen.
În consecință, în baza disp. art. 379 alin.1 pct.2 lit. a Cod procedură penală. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și a desființat în totalitate sentința penală apelată.
În rejudecare, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
La stabilirea pedepsei aplicate acestuia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72.pen.
Din fișa de cazier rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă poscondamnatorie, astfel că în încadrarea juridică s-au reținut disp. art.37 lit.a Cod penal.
Având în vedere prejudiciul relativ scăzut cât și mobilul săvârșirii faptei ( lipsa alimentelor) tribunalul a apreciat că în cauză se pot reține disp. art.74 alin.2 Cod penal a redus pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul legal, până la un cuantum care să asigure atingere scopului educativ preventiv al pedepsei.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1347/2005 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 10.01.2006, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendare condiționată a executării, s-a făcut aplicarea art. 83 Cod penal.
Hotărârea instanței de apel nu a fost atacată cu recurs în termenul prevăzut de art3853, cu referire la art.363 - 365 Cod procedură penală, astfel că ea a fost considerată ca rămasă definitivă prin nerecurare la data de 6.11.2007.
În consecință, la data de 8.11.2007, Judecătoria Tecucia emis Mandatul de executare a pedepsei nr.124/2007, în baza Sentinței penale nr.84/13.02.2007.
După începerea executării pedepsei, inculpatul a formulat recurs, la data de 5.02.2008, solicitând, prin apărătorul ales, să se constate că sunt îndeplinite condițiile recursului peste termen.
Examinând cererea formulată de inculpat, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.3853cu referire la art.365 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, poate declara recurs peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a executării pedepsei sau a executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
În speță nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege mai sus menționat, deoarece inculpatul a fost prezent la judecata în apel, la termenele din 22.05.2007 și 19.06.2007.
Totodată, se constată că inculpatul nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare a formulării în termen a cererii de apel, astfel că nu sunt îndeplinite nici cerințele art.364 Cod procedură penală privind repunerea în termen.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.a teza I Cod procedură penală, urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv,recursul declarat deinculpatul, fiul lui și, născut la 23.01.1980 în T, jud.G, domiciliat în com. jud.G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.417/22.10.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.84/13.02.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 07.04.2008
Tehnored. - 07.04.2008
2ex
Fond:
Apel: - Fl.
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Mița Mârza Constantin
