Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.188/R/2008
Sedința publică din 17 martie 2008
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
-
GREFIER: -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.420/A din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal. cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa inculpatului.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 3 martie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 73/28 martie 2007 Judecătoriei Huedina fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit a, cu aplicarea art. 37 lit a, art. 74 alin 1 lit c art 74 alin 2 raportat la art. 76 lit c, art. 80 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 61 alin 1 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată a inculpatului în ceea ce privește restul rămas neexecutat de 1123 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 814/2001 a Judecătoriei Gherla.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a-c Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlul de despăgubiri civile, către partea civilă DIRECȚIA SILVICĂ
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu av., sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C conform delegației avocațiale din 8 noiembrie 2006, în baza art. 192 alin 3 cu referire la art. 372 și 385 Cod procedură penală celelalte cheltuieli au rămas în sarcina statului.
În considerentele sentinței tribunalului s-a reținut că la data de 23 mai 2005 pădurarul, titular al Cantonului I, Districtul I, aparținând Ocolului Silvic, jud B, a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție, jud C, cu privire la faptul că de pe rampa de încărcare a materialului lemnos, provenit din partida 11689 din, a 107 s-a sustras de către persoane necunoscute, cantitatea de 15 mc lemn rotund rășinoase, sustragere care a avut loc în cursul lunii martie 2005, iar în perioada ce a urmat pădurarul, din investigații proprii, a stabilit că făptuitorul ar fi numitul, din comuna sat, județul
Ulterior s-a stabilit că inculpatul s-a deplasat cu autoplatforma marca R cu nr. de înmatriculare -, condusă de către numitul, împreună cu alt cetățean necunoscut, în locul numit " ", unde se află o rampă forestieră ce aparține de, pe aceasta aflându-se circa 60 mp lemn rotund de esență rășinoase (bușteni). Inculpatul le-a spus celor doi că pe acea rampă, el are cantitatea de 20 mc lemn rotund rășinoase și că are aprobare de la pentru a transporta masa lemnoasă de pe rampă, însă celor doi nu le-a arătat nici o aprobare cu privire la aceasta.
Inculpatul i-a solicitat cetățeanului cu identitate rămasă necunoscută, care avea asupra sa un fierăstrău mecanic, să secționeze buștenii la lungimea de 8-9 metri, după care împreună cu șoferul, i-au încărcat pe autoplatforma, respectiv cantitatea de 15 mc masă lemnoasă rășinoase. După încărcare s-au deplasat cu autoplatforma pe drumul județean 764/b până în satul ului, în apropiere de gaterul aparținând de SC SRL, loc unde s-au întâlnit cu numitul, căruia inculpatul i-a vândut materialul lemnos cu suma de 11 milioane lei vechi.
După aceasta, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, nemaiștiind când și cu ce mijloc de transport a transportat materialul lemnos din locul unde fusese descărcat de către inculpat, la data de 27 martie 2005.
Inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că ar fi avut aprobarea organelor silvice de a ridica materialul lemnos, gratuit, întrucât ar fi avut gospodăria incendiată. Martorul, fost șef al Ocolului Silvic a arătat că inculpatului i s-a aprobat o cantitate de material lemnos, însă contra cost, urmând ca inculpatul să se prezinte la pădurarul gestionar pentru eliberarea de o aprobare gratuită, care se acordă doar de către Regia Națională a Pădurilor.
Chiar și în acest caz, inculpatului ar fi trebuit să i se elibereze documente justificative.
Martorul, șef de district, a confirmat depoziția martorului, declarând că l-a așteptat pe inculpat să se prezinte pentru a achita materialul lemnos, însă acesta nu s-a prezentat. De asemenea, inculpatul nu ar fi formulat o cerere specială, în regim de gratuitate, fiindu-i adus la cunoștință faptul că trebuie să achite contravaloarea lemnului.
În aceste condiții însușirea de către inculpat a cantității de 15 mc este fără drept și nu poate fi vorba despre existența vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei. Cu toate acestea situația descrisă mai sus (respectiv faptul că totuși inculpatul a făcut câteva demersuri pentru a intra legal în posesia materialului lemnos) poate fi reținută în favoarea acestuia ca o circumstanță atenuantă judiciară, fiind evident că gradul de pericol social, precum și periculozitatea făptuitorului sunt mai reduse.
În drept, fapta inculpatului, care în data de 27 martie 2005, pe timp de zi, împreună cu numitul și un cetățean necunoscut, (aceștia din urmă fiind în eroare de fapt, neștiind că inculpatul nu are aprobare pentru materialul lemnos), s-a deplasat în rampa din locul denumit "-", aparținând de, jud.B, de unde au sustras 7 fire lemn rotund rășinoase, în cantitate de 15 mc, cauzând un prejudiciu de 15 milioane lei vechi întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev și ped de art. 208 alin 1 Cod penal raportat la art. 209 alin 1 lit a Cod penal pentru care va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fonda avut în vedere modul concret de săvârșire a faptei, faptul că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, dar și nerepararea prejudiciului, antecedentele penale ale acestuia, precum și celelalte criterii prev de art. 72 Cod penal.
De asemenea instanța de fond a făcut aplicarea art. 76 lit c Cod penal.
Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 814 din 20 iunie 2001 Judecătoriei Gherla inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare fiind arestat la data de 8 iunie 2002 și liberat condiționat la data de 23 iulie 2003, cu un rest de 1123 zile închisoare.
Fapta pentru care inculpatul este condamnat în prezentul dosar a fost săvârșită în cursul termenului de liberare condiționată, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prev de art. 37 lit a Cod penal.
Potrivit art. 61 alin 1 teza a II-a Cod penal dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
Față de modul concret de săvârșire a infracțiunii și existența unor împrejurări care atenuează răspunderea penală concretă a inculpatului instanța de fond, în baza art. 61 alin 1 Cod penal a menținut liberarea condiționată a inculpatului în ceea ce privește restul neexecutat de 1123 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 închisoare aplicată prin sentința penală nr. 814/2001 a Judecătoriei Gherla.
De asemenea în baza art. 71 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit a-c din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii a cauzei instanța reține că Ocolul Silvic, jud. B s-a constituit parte civilă cu suma de 15 milioane lei vechi, prejudiciu care nu a fost recuperat.
Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale instanța, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Direcția Silvică
Prin decizia penală nr. 420/17 decembrie 2007 Tribunalului Cluja fost admis apelul declarat de inculpatul și s-a desființat în parte sentința penală nr. 73/28 martie 2007 Judecătoriei Huedin în temeiul art. 379 pct 2 lit a, raportat la art. 382 alin 2 Cod procedură penală.
În temeiul art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev de art. 64 lit a-b Cod penal în loc de 64 lit a-c Cod penal, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în baza probelor de la dosar, a apreciat legală hotărârea primei instanțe în ceea ce privește pedeapsa principală și greșită în privința pedepsei complementare prev de art. 64 lit c Cod penal în sensul că i-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de natură aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că ar fi avut aprobarea organelor silvice de a ridica materialul lemnos, aspect infirmat de probele de la dosar.
Prin motivele de apel invocate, inculpatul nu a negat starea de fapt reținută de instanța fondului și neexistând nici un dubiu cu privire la aceasta și nici cu privire la încadrarea în drept, iar instanța de apel nu a apreciat că se impune analiza acestor aspecte necontestate de inculpat și analizate de prima instanță.
Pe lângă faptul că inculpatul a comis prezenta faptă în stare de recidivă, arată că acesta a suferit anterior, cu începere din 1995, nenumărate condamnări și cu toate că știa că are neexecutat un rest de 1123 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, nu s-a putut abține să nu comită alte infracțiuni, până se va considera executată pedeapsa anterioară din executarea căreia s-a liberat condiționat.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante care, în propriul apel nu vor putea fi înlăturare, iar cum pedeapsa aplicată a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, nu consideră că în raport de pericolul concret al faptei săvârșite și persoana inculpatului, s-ar impune micșorarea cuantumului pedepsei mai ales că pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru această faptă este cu mult sub limita restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Pedeapsa are și un rol sancționator nu numai preventiv-educativ, iar aplicarea unor pedepse simbolice ar afecta rolul sancționator, încurajându-l pe inculpat să comită astfel de fapte, văzând lipsa de fermitate a justiției.
Pentru aceste considerente, și cele arătate în sentința atacată, instanța de a apreciat că în ceea ce privește pedeapsa principală ce a fost aplicată, aceasta corespunde gradului de pericol social concret al faptei și persoanei inculpatului.
Cu toate acestea apelul inculpatului s-a admis de către instanța de apel, în temeiul art. 379 pct 2 lit a raportat la art. 382 alin 2 Cod procedură penală în ceea ce privește pedeapsa complementară prev de art. 64 lit c Cod penal pe considerentul că inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de nici o funcție, profesie sau activitate, ca urmare prima instanță trebuia să interzică doar drepturilor prevăzute de art. 64 lit a, b Cod penal nu și dreptul prevăzut de art. 64 lit c Cod penal cum greșit a procedat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și în urma rejudecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, cu motivarea în esență că inculpatul a avut aprobarea organelor silvice de a ridica materialul lemnos.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat însă pentru alte motive decât cele expuse în motivarea recursului.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Astfel în esență la data de 27 martie 2005 pe timp de zi, inculpatul împreună cu numitul și un cetățean necunoscut (aceștia din urmă fiind în eroare de fapt) s-au deplasat în rampa din locul denumit "C " aparținând de, jud B de unde au luat 7 fire lemn rotund rășinoase, în cantitate de 15 mc, în valoare de 15 milioane lei vechi.
Celor două persoane inculpatul le-a spus că are aprobare pentru cantitatea de 20 mc lemn rotund rășinoase și că are aprobare de la pentru a transporta masa lemnoasă de pe rampă deși nu le-a arătat și nici aceștia nu i-au solicitat inculpatului să verifice aprobarea respectivă.
Instanța de fond și de apel au făcut abstracție de apărarea inculpatului, interpretând probele fără a evalua dacă a existat sau nu intenția inculpatului de a comite fapta.
Astfel a fost audiat martorul, fost șef al Ocolului Silvic care a arătat că inculpatului i s-a aprobat o cantitate de material lemnos- deci exista o aprobare chiar verbală- însă contra cost, urmând ca inculpatul să se prezinte la pădurarul gestionar să-i elibereze bonul de vânzare, adică martorul care a confirmat în declarația sa aceleași aspecte menționate de martorul (fila 28) dosar instanței de fond și de asemenea că anterior săvârșirii faptei a fost contactat telefonic pentru a se întâlni în vederea achitării contravalorii materialului lemnos întâlnire care nu a avut loc din motive neimputabile inculpatului.
De asemenea martorul a arătat că în urma depoziției sale verbale sau prin rezoluție scrisă, șeful de district trebuie să elibereze bonul de vânzare (20-21-dosar instanța de fond).
Și martorul (35) a confirmat că inculpatul l-a sunat pe un inginer șef al cărui nume nu și-l amintește care i-a confirmat că inculpatul are aprobare pentru lemn.
În acest context s-a dovedit că exista o aprobare, chiar verbală din partea autorităților competente să o emită, iar în accepțiunea inculpatului -raportat la nivelul său de școlarizare - acesta a perceput că avea aprobare este de natură legală chiar dacă nu achitase contravaloarea materialului lemnos, anterior luării acestuia din rampa respectivă.
Ca atare, instanțele de fond și de apel nu au avut în vedere că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în speță, adică sub aspectul laturii subiective intenția, pronunțând în mod greșit condamnarea inculpatului.
Instanța de apel avea obligația de analiza toate aspectele de fapt și de drept și din oficiu, nu trebuia să se limiteze doar la faptul că inculpatul a invocat doar reducerea pedepsei pentru că acesta și-a fundamentat acest motiv tocmai pe considerentul că avea aprobarea organelor silvice abilitate de a emite o asemenea aprobare.
Curtea raportat la cele expuse mai sus, în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale a Tribunalului Cluj și în consecință va dispune în baza art. 11 pct 2 lit a Cod penal raportat la art. 10 lit d Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev și ped de art. 208 alin 1 Cod penal raportat la art. 209 alin 1 lit c Cod penal.
Latura civilă a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar iar achitarea inculpatului în baza art. 10 lit d Cod procedură penală nu îl exonerează de la plata acestor despăgubiri către Direcția Silvică -O în sumă de 1500 RON.
În baza art. 189 Cod procedură penală va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa de la.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală admite recursul formulat de inculpatul domiciliat în comuna, sat, nr. 233, județul C împotriva deciziei penale nr. 420/17 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 73/28 martie 2007 Judecătoriei Huedin, în ceea ce privește soluția dată laturii penale.
Rejudecând cauza, în aceste limite, în baza art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit d Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1, lit a Cod penal, cu aplicarea art 37 lit a Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din în favoarea av..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
4 ex./7.04.2008
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
