Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 19/AP DOSAR NR-

Ședință publică din 19 martie 2009

Completul de judecată compus din

PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu

- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean

- - - grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,

- - procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 105/S din 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5242/P/2003, cauza fiind trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 2318 din 25 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 11 martie 2009, iar apoi pentru astăzi 19 martie 2009.

CURTEA

1. Constată că, prin sentința penală nr. 105/P/2007, Tribunalul Bihor a condamnat, în baza art.215 al.2 Cod penal la o pedeapsă de 3 ani închisoare, n baza art.288 al.l Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art.290 Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare și în baza art.291 Cp. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

In baza art.33, 34 Cp. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art.861Cp. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

n baza art.25 rap. la art.215 al.2 Cp. a condamnat pe inculpatul
la pedeapsă de 3 ani închisoare, în baza art.25 rap. la art.288 al. Cod penal la pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art.25 rap. la art.290 Cp. la o pedeapsă de 4 luni închisoare, în baza art.25 rap. la art.291 Cod penal la pedeapsă de 4 luni închisoare și în baza art.208 al.l și 3 rap. la art.209 al.l lit.a și g Cod penal cu art.13 Cod penal la pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.33, 34 Cod penal a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art.86 al.l lit.a Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art.208 al. l și 3 rap. la art.2 09 al. l lit. a și
Cod penal cu art.13 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

In baza art.81 Cp. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare prev. de art.82 Cp. și-n baza art.359 C.P.P. atrage atenția inculpatului.

In baza art.14 și C.P.P. art.998 civ. a obligat pe inculpații și, în solidar, la echivalentul în lei la data plății, a sumei de 21.363 USD, cu majorările de întârziere aferente până la data efectivă a plății, în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor prin Autoritatea Națională a Vămilor

2. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

In cursul lunii martie 2000, s-a hotărât să-și achizioneze un autoturism marca Mercedes Tip CL 500, uzat, la prețul de 110.108,75.Euro (preț ce include și 16 % TVA) de la Parcul Auto din - Germania. În acest sens, s-a decis să realizeze achiziționarea acestui autoturism prin martorul (român cu.stabilit în Germania),pe numele cumnatului său, inc..

Inculpatul l-a împuternicit pe martorul să cumpere, să achite, să întocmească documentele de proveniență ale acestui autoturism de lux pe numele cumnatului său, inc., și să aducă în România acest autoturism împreună cu documentele justificative.

Martorul (din banii primiți de la ), la data de 22.03.2000, a achitat autoturismul Mercedes CL 500 la, conform ofertei, facturii și adeverinței întocmite de vânzător (filele 120-131 dos.), documente în care are calitatea de cumpărător.

In data de 23.02.2000, autoturismul în discuție a fost radiat din circulație de sub nr. de înmatriculare cu care a circulat în Germania MG-VF-395, fiind eliberat nr. de înmatriculare provizoriu 739-S (aspecte dovedite prin traducerile filele 60-61,pentru care s-a și întocmit asigurarea "carte " seria -/5037 - filele 123-124 dos. cu valabilitate 22.03.2000-04.04.2000, în vederea exportării. In aceste documente, are calitatea de conducător al autoturismului, în vederea exportării).

În data de 6.04.2000, martorul a tranzitat cu autoturismul Mercedes CL 500 toate statele europene, din Germania până în România, în imediata apropiere a frontierei româno-ungare, pe raza de responsabilitate a birourilor vamale - fiind întâmpinat de, care, pentru a-1 însoți pe la trecerea prin Vama și cunoscând că documentele mașinii sunt pe numele său, 1-a așteptat pe pe partea ungară a biroului vamal amintit. La trecerea prin Vama, autoturismul Mercedes CL 500 cu nr. de înmatriculare provizoriu a fost înregistrat în pașaportul martorului, făcându-se dovada faptului că acesta a introdus autoturismul în țară prin Biroul Vama (în acest sens, la filele 136-137 dosar se află o copie a pașaportului acestuia). În aceeași zi, martorul a predat autoturismul împreună cu documentele sale însoțitoare proprietarului de drept.

Inculpatul, fiind în relații de prietenie la acea dată cu inc., despre care cunoștea faptul că are abilitatea necesară să înmatriculeze autoturisme cu eludarea taxelor vamale, 1-a instigat pe acesta să procedeze la înmatricularea autoturismului Mercedes CL 500 cu eludarea taxelor vamale, care se ridicau la valoare de 21.363 USD, echivalentul a 433.177.551 lei raportat la data de 15.05.2000. (De menționat că prin rechizitoriul din dosar 567/PA/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, fost trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de art. 323, 321, 290, 291, 289 Cod penal și art.178 vamal, pentru fapte relative la înmatriculări frauduloase ). Conform acestei înțelegeri, s-a angajat la înmatricularea și vămuirea frauduloasă a acestui autoturism, sens în care a preluat posesia lui împreună cu actele originale care-1 însoțeau și o cheie de acces pentru pornirea autoturismului, în posesia lui rămânând o singură cheie a acestei mașini.

Inculpatul recunoaște că a dat autoturismul inculpatului, dar susține că numai pentru a-i obține o notă de la, necesară vămuirii. Afirmația este contrazisă chiar de martorul propus de inc., respectiv numitul, care, în declarația de la fila 223 vol. II, arată că ". inc. mi-a spus că la spălătorie urmează să se întâlnească cu, să-i dăm mașina, urmând ca acesta să facă constatarea vamală.".

În scopul înmatriculării frauduloase a mașinii lui, a decis să se folosească de drepturile ce decurg din calitatea de repatriat a unei persoane fizice care, în concordanță cu disp. Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, în anexa 6 pct.9, se bucură de următoarea facilitate fiscală: persoanele fizice care au domiciliat cel puțin 24 de luni în străinătate și care își stabilesc domiciliul definitiv în România, pot introduce în țară, fără să fie supuse la plata taxelor vamale, pe baza adeverinței emise de Ministerul d e Interne, orice bunuri prezentate la vămuire, inclusiv 2 vehicule rutiere, indiferent de categoria acestora, care fac dovada că le-au avut în proprietate și au fost utilizate de titulari, în țara din care-și strămută reședința.

Inculpatul trebuia să demonstreze autorităților vamale că acest autoturism provine din străinătate și face parte integrantă din patrimoniul unei persoane repatriate, pentru ca astfel să beneficieze de exonerarea de la plata taxelor vamale. In acest sens, inculpatul s-a folosit de adeverința nr. -/8.02.2000 emisă de MI, pe numele repatriatei, prin care se atestă că aceasta și-a stabilit domiciliul definitiv din republica M în România, în B,-/A, domiciliu stabilit apoi în B,-,.28.

Pentru a demonstra faptul că autoturismul este proprietatea repatriatei și că aceasta 1-a introdus în țară, inc. a prezentat-o pe repatriată la data de 11 aprilie 2000 la Biroul Notarial din B, unde 1-a împuternicit la (fila 48 dos.), din Tg.S,-, jud.C, să cumpere și să aducă din străinătate două autovehicule, ca urmare a aprobării stabilirii domiciliului definitiv în România.

De menționat că martorul, în declarația de la fila 77 vol.II, arată că "Nu cunosc nici o persoană pe numele de. Nu am fost împuternicit niciodată de aceasta sau de vreo altă persoană să aduc din Germania vreun autoturism Mercedes 500. Nu m-am prezentat la Vama T din A cu un autoturism Mercedes,pentru a-1 introduce în țară. Nu este adevărat nici faptul că aș fi înmatriculat un astfel de autoturism pe numele lui ".

În continuare, inculpatul a falsificat un contract de vânzare-cumpărare (fila 51 dos.), prin care se atestă că la data de 16 aprilie 2000, prin împuternicit, ar fi cumpărat de la vânzătorul Benz din - Germania, autoturismul Mercedes Benz cu nr. S-739-S cu seria de șasiu - la prețul de 25.000 DM. Înscrisul, astfel falsificat, făcea dovada în fața autorităților românești că autoturismul lui ar fi fost cumpărat de repatriata, care se bucura de facilitățile fiscale atribuite repatriaților de anexa 6 pct.9 din Regulamentul vamal.

În vederea înmatriculării autoturismului pe numele repatriatei, inc. trebuia să parcurgă mai multe etape obligatorii prin fața instituțiilor vamale, -ului și Poliției, unde să facă uz de documentele falsificate, pentru a demonstra că autoturismul Mercedes aparține repatriatei și, drept urmare, să înmatriculeze mașina pe numele ei, cu scutirea de taxe vamale. întrucât repatriata își stabilise reședința pe raza jud. B, acest fapt a atras după sine competența teritorială a organului vamal, a Registrului Auto a mun. B și a SEIP-Biroul înmatriculări Auto Pentru aceasta, a procurat o declarație vamală de tranzit (fila 62 dos.) nr.1422/ 28.04.2000, care atestă că după ce, în 16 aprilie 2000, în numele repatriatei, a cumpărat autoturismul, 1-a introdus în România prin Vama T, jud. A, prilej cu care au fost depuse la Biroul Vamal T următoarele documente vamale: cartea de identitate a vehiculului, contractul de vânzare-cumpărare, procura nr.937/11.04.1000 și adeverința MI -/8.02.2000, emisă pentru. Este important de observat faptul că inc. a folosit la Biroul Vamal T certificatul de înmatriculare al autoturismului Mercedes primit de la, pe care 1-a falsificat prin radierea mecanică a mențiunii "22 00" și suprascrierea manuală a mențiunii "22 2000", deoarece, cu prilejul exportării mașinii din Germania, autoritățile germane, prin aplicarea ștampilei cu impresiunea "22 00", au certificat faptul că autoturismul a fost exportat, aspect ce contrazicea documentele falsificate de inc. pe numele repatriatei (expertiza fila 161 dos.).

După ce a obținut declarația vamală de tranzit, act esențial la vămuirea mașinii, prilej cu care se procedează mai întâi la închiderea tranzitului de la Biroul Vamal de Frontieră (T), la Biroul Vamal (de interior ), inc. a prezentat autoturismul la B în data de 8.05.2000, unde a fost eliberată nota de constatare pentru vamă nr.2925 tip V/08.05.2000 (fila 54 dos.), înscris care certifica faptul că autoturismul importat este susceptibil de a fi înmatriculat în România și este omologabil, iar vama poate proceda la punerea sub regim vamal.

În data de 11.05.2000, autoturismul cu actele falsificate a fost prezentat la Vama B, unde a fost depusă declarația pe proprie răspundere a repatriatei, cu lista de inventar și actele anexă, în vederea exonerării de taxe vamale a două autoturisme, din care unul este Benz CL 500 (filele 60-67 dos.). Inculpatul, pe numele repatriatei, a cerut și a obținut chitanța vamală nr.252/15 mai 2000, emisă de Biroul Vamal B pe numele (care în realitate nu a cumpărat, nu a introdus în țară, nu a tranzitat și nu a avut posesia acestui autovehicul, toate actele întocmite de inculpat fiind în mod evident false), cu mențiunea expresă "scutit de taxe vamale" - "introducerea în categoria bunurilor de uz personal, nu în scopul comercializării".

La data de 16.05.2000, a întocmit un contract de vânzare cumpărare fals (aspect recunoscut de acesta prin declarația dată în fața instanței, vol.I, filele 111-112), prin care cumpăra autoturismul Mercedes Benz CL 500, neînmatriculat, la prețul de 900.000.000 lei de la, contract de vânzare cumpărare care, alăturat celorlalte documente falsificate, l-au ajutat pe inculpat ca la data de 17 mai 2000 să înmatriculeze autoturismul Mercedes CL 500 pe numele său (filele 39-41 dos.), fiind eliberate numărul de înmatriculare - și certificatul de înmatriculare pe numele lui.

inculpatului, în momentul aflării faptului că și-a pierdut prerogativele de proprietar asupra acestui autoturism, a fost previzibilă și din declarațiile și plângerile acestuia reiese că, care încerca să exercite un drept de retenție pentru o creanță de aproximativ 100.000 DM, prin reținerea acestui autoturism, a fost amenințat de, cu acte de violență menite să-1 alarmeze pe falsul proprietar (inc., în declarația sa,filele 111-112, vol.I, arată că: "După această revenire în posesia mea, nu m-am mai întâlnit cu, ci doar am primit amenințări la adresa mea. M-a sunat. și mi-a spus că "te voi face prin intermediul unor anumiți procurori prin care am blat".

Din această cauză, în data de 19 iunie 2000, printr-o procură specială, 1-a împuternicit pe din O să-1 reprezinte la Reprezentanța Mercedes din Budapesta - Ungaria, unde autoturismul Mercedes Benz CL 500 cu nr. - urma să fie inspectat cu privire la starea tehnică, în realitate urmărind schimbarea sistemului de pornite, deoarece inc. știa cu deține o cheie pentru această mașină și se temea pentru ca nu cumva să reintre în posesia acestui autoturism (aspecte confirmate prin declarația martorului -fila 147 vol.l).

În data de 22.06.2000, a prezentat autoturismul Mercedes Benz CL 500 la -ul Mercedes din Budapesta, a reușit înlocuirea sistemului electronic de pornire, primind două chei pentru această mașină, după care s-a întors la O, a garat autoturismul în curtea imobilului situat pe-, aparținând lui, după care i-a adus la cunoștință lui că substituirea contactului a decurs fără probleme și mașina se află în curtea lui.

In noaptea de 23/24.06.2000, a aflat de la, fratele lui, (afirmativ contra sumei de 10.000 DM), că autoturismul Mercedes este garat în O în curtea imobilului situat pe-, 1-a contactat pe, care cunoștea situația autoturismului și s-au hotărât să meargă împreună la proprietarul imobilului și să preia posesia autoturismului. In jurul orelor 11,00-12,00, inculpații și s-au deplasat la domiciliul vătămate p. . In curtea imobilului, a pătruns mai întâi, care, observând că autoturismul se află în curte și având o cheie de acces la mașină, a încercat să deschidă portiera autoturismului, pentru a pleca cu el, însă această acțiune a eșuat, deoarece sistemul de închidere al mașinii fusese substituit de.

Ca urmare, inc. și s-au reîntors în jurul orei 02,00 la domiciliul lui și fiind ajutați de martorul Mn, taximetrist, posesor al unei platforme imobile înmatriculate cu nr. -, au pătruns în curtea imobilului părții vătămate și, fără să ceară consimțământul acesteia, au ridicat și însușit autoturismul Mercedes CL 500 pe platforma mobilă din dotare.

3. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, și.. a susținut că nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune întrucât o astfel de faptă nu există, iar actele false nu sunt întocmite de el.. a susținut că inc. nu a întocmit actele false la solicitarea sa și nici nju i-a cerut să eludeze taxele vamale, iar în legătură cu infracțiunea de furt inc. și susțin că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, persoana de la care au ridicat mașina fiind un detentor precar care a fost de acord ca mașina să fie luată de cei în cauză.

4. Apelurile declarate de inculpații și sunt fondate, însă numai în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu materialul probator administrat, care a fost examinat în detaliu, într-o expunere cuprinzătoare.

La dosar există o serie întreagă de înscrisuri care se referă la operațiunile de cumpărare și vămuire a autoturismului Mercedes CL 500, acte care fac dovada de necontestat a modului de dobândire și a regimului vamal care trebuia aplicat, pe de o parte, precum și a manoperelor frauduloase prin care s-a creat aparența dobândirii autoturismului de la o altă persoană, care beneficia de scutirea de taxe pentru că avea regimul juridic de repatriat.

Actele aflate la dosar atestă fără nici un dubiu împrejurările în care s-a reușit introducere ilicită în țară a autoturismului și înmatricularea acestuia, eludându-se obligațiile fiscale către stat în valoare de 21.363 USD, împrejurări confirmate și de martorul, care apărea ca împuternicit de către numita, care era persoana repatriată, pentru cumpărarea autoturismului din Germania. Acest martor declarat că: "Nu cunosc nici persoană pe numele de. Nu am fost împuternicit niciodată de aceasta sau de vreo altă persoană să aduc din Germania vreun autoturism Mercedes 500. Nu m-am prezentat la Vama din A cu un autoturism Mercedes, pentru a-1 introduce în țară. Nu este adevărat nici faptul că aș fi înmatriculat un astfel de autoturism pe numele lui ". (a se vedea fila 77 vol.II).

Cu scopul de a se demonstra faptul că autoturismul este proprietatea repatriatei și că aceasta 1-a introdus în țară, inc. a prezentat-o pe repatriată la data de 11 aprilie 2000 la Biroul Notarial din B, unde 1-a împuternicit la (fila 48 dos.), din Tg.S,-, jud.C, să cumpere și să aducă din străinătate două autovehicule, ca urmare a aprobării stabilirii domiciliului definitiv în România.

De altfel, chiar inculpatul confirmă că a apelat la inculpatul și că i-a dat autoturismul, dar susține că numai pentru a-i obține o notă de la, necesară vămuirii, fiind în relații de prietenie la acea dată. Acesta însă știa că inc. are abilitatea necesară să înmatriculeze autoturisme cu eludarea taxelor vamale și în aceste condiții i-a și solicitat să facă acest lucru, respectiv 1-a instigat să procedeze la înmatricularea autoturismului Mercedes CL 500 cu scutirea de taxe vamale, după ce se ocupase personal de cumpărarea mașinii din Germania, pe numele cumnatului său, și prin numitul, care a ridicat mașina de la firma vânzătoare din Germania și a predat-o inculpatului. În acest sens există declarația martorului, propus de inc., care arată că ". inc. mi-a spus că la spălătorie urmează să se întâlnească cu, să-i dăm mașina, urmând ca acesta să facă constatarea vamală." (fila 223 vol. II). De altfel această înțelegere este dovedită prin chiar materialitatea faptelor inc..

Inculpatul (vol.I, filele 111-112) a și recunoscut că a încheiat în mod fictiv contractul de vânzare cumpărare cu.

În ceea ce privește înmatricularea autoturismului pe numele său, inc. susține că inc. i-a dat mașina în cauză ca și garanție pentru niște bani pe care i-a împrumutat.

Indiferent de motivele pentru care a avut loc această înmatriculare, care atesta că inculpatul este proprietarul mașinii, inculpații și aveau la dispoziție o serie de demersuri legale prin care puteau să restabilească situația anterioară și să reintre în posesia mașinii în condițiile legii.. știa însă că nu era bine ca autoritățile să fie sesizate, pentru că se putea descoperi modul fraudulos de introducere în țară a mașinii, cea ce până la urmă s-a și întâmplat, așa că a hotărât, împreună cu inc. să-i i-a mașina inculpatului fără acordul acestuia, aflând unde era păstrată mașina și ridicând-o din acel loc.

Prima instanță a reținut în mod legal și temeinic că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în forma reținută de prima instanță.

Inculpații și susțin că fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, pentru că deținerea mașinii nu era legitimă, ceea ce nu este adevărat. Nu putem vorbi de posesia nelegitimă, câtă vreme atunci când inculpații și au sustras autoturismul el se găsea în posesia numitului, care era un posesor de bună credință, în sensul că acesta a avut reprezentarea că autoturismul era proprietatea celor care i l-au lăsat, ceea ce conferea legitimitate posesiei sale asupra acelui bun și bună credință. arată în declarația sa (fila 224 vol.II) că acesta nici măcar nu cunoștea cine este proprietarul de drept al autoturismului în cauză, el fiind doar de acord, la solicitarea martorului, să-1 lase pe acesta să-și parcheze mașina la domiciliul mamei sale. Or, autoturismul a fost luat din detenția martorului, fără consimțământul acestuia, ipoteză incriminată în prevederile art. 208 alin.1 Cod penal.

În aceste condiții, curtea va reține că faptele pentru care au fost condamnați inculpații sunt pe deplin probate.

Apelurile declarate de inculpații și sunt fondate însă numai în sensul că pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 290 și 291 Cod penal a intervenit prescripția răspunderii penale.

În consecință, în temeiul art. 279 pct.2 lit. a Cod procedură penală, sentința primei instanțe va fi desființată numai sub acest aspect.

În ceea ce privește pe inculpatul descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de: 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 25 rap. la art. 215 alin.2 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată în baza art. 25 rap. la art. 288 alin.1 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 25 rap. la art. 291 Cod penal și 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin.1 și 3 rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g, cu aplicarea art. 13 Cod penal. În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin.1 Cod penal, art. 25 rap.la art. 290 Cod penal, art. 25 rap. la art. 291 Cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 33 și 34 Cod penal va contopi pedepsele, de câte 3 ani, aplicate în baza art. 25 rap. la art. 215 alin.2 Cod penal și în baza art. 208 alin.1 și 3 rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g, cu aplicarea art. 13 Cod penal și stabilește ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Va păstra aplicarea dispozițiilor cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește pe inculpatul va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin.2 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată în baza art. 288 alin.1 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 290 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 291 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin.1 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Va păstra aplicarea dispozițiilor cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi păstrate.

5. În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, pentru considerentele deja expuse la pct. 4.

6. În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărătorul din oficiu, de 150 lei, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților. Celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului fiind aplicabile prevederile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.

7. Va respinge ca nefondată cererea de scutire de amendă formulată de domnul avocat, dat fiind că absența acestuia de la judecată este nejustificată și a determinat amânarea judecării cauzei.

Angajarea unor cauze la instanțe diferite nu poate justifica amânarea judecării acestora numai din motivul că avocatul nu poate fi prezent în același timp la ambele instanțe. Încă de la angajarea proceselor, potrivit Statutului profesiei de avocat, apărătorul este obligat să ia măsuri pentru a nu lipsi la termenele de judecată, apelând la instituția substituirii.

Lipsa apărătorului pe motiv că se află la o altă instanță, la un alt proces, nu constituie absență justificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 105/P/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează cu privire la infracțiunile pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale.

Rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 25 rap. la art. 215 alin.2 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată în baza art. 25 rap. la art. 288 alin.1 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 25 rap. la art. 291 Cod penal și 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin.1 și 3 rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin.1 Cod penal, art. 25 rap.la art. 290 Cod penal, art. 25 rap. la art. 291 Cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 33 și 34 Cod penal contopește pedepsele, de câte 3 ani, aplicate în baza art. 25 rap. la art. 215 alin.2 Cod penal și în baza art. 208 alin.1 și 3 rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g, cu aplicarea art. 13 Cod penal și stabilește ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

aplicarea dispozițiilor cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin.2 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată în baza art. 288 alin.1 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 290 Cod penal, 4 luni închisoare aplicată în baza art. 291 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin.1 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

aplicarea dispozițiilor cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul.

Obligă pe inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărătorul din oficiu, de 150 lei, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților. Celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.

Respinge ca nefondată cererea de scutire de amendă formulată de domnul avocat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu inculpații, partea vătămată și partea civilă Ministerul Finanțelor - Autoritatea Națională a Vămilor

Pronunțată în ședință publică azi 19 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red. AV/6.04.2009

Dact.BD/6.04.2009 - 3 ex.

jud. fond

Președinte:Alexandru Vasiliu
Judecători:Alexandru Vasiliu, Aurelia Munteanu, Daniela Budilean

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Brasov