Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 198/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.268/A din 26 septembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a menținut sentința penală nr. 181 din 19 iunie 2007 Judecătoriei Marghita, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, av., în baza delegației nr. 5867/2008, emisă de Baroul Bihor și au lipsit partea vătămată intimată și partea civilă intimată -.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că hotărârile recurate sunt netemeinice și nelegale, câtă vreme, din întregul material probator, rezultă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și a făcut o prezentare exhaustivă a probelor care dovedesc vinovăția inculpatului.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, arătând că în mod corect instanțele au dispus achitarea inculpatului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 181 din 19 iunie 2007, Judecătoria Marghita, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, achitarea inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de: furt calificat, prev. și ped. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. Cod penal și furt calificat, prev. și ped. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. a,g, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, nu au fost acordate despăgubiri civile părții civile.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat fiind reparat prin restituire.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus ca din fondul special al Ministerului Justiției să fie virată în contul Baroului B pentru avocat din oficiu, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial conform împuternicirii avocațiale nr.4805 din 19.09.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul dat în dosarul nr. 233/P/2006, înregistrat la instanță la data de 17.08.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, a dispus în temeiul art. 262 pct. 1 lit. Cod Procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, fapta prevăzută și pedepsită de articolul 208 al.1-209 al.1, lit. g Cod penal, cu aplic. art. 41 Cod penal, violare de domiciliu în formă continuată, fapta prevăzută și pedepsită de articolul 192 al.2 Cod Penal cu aplic. art. 41 Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,g,i Cod Penal toate cu aplicarea articolului art. 37 litera b Cod Penal, art.33 litera a) Cod Penal și art.34 Cod penal, deoarece în perioada 3-17 martie 2006, în baza aceleași rezoluții infracționale a pătruns fără drept de două ori în curtea locuinței părții vătămate și a sustras din cotețul de păsări: 6 găini și respectiv 3 găini, cauzând un prejudiciu în sumă de 108 ron, iar în noaptea de 17/18.03.2006, după o înțelegere prealabilă cu învinuitul, care a stat de pază, inculpatul a sustras de la partea vătămată, din cotețul de păsări: 4 găini și 1, cauzând un prejudiciu în sumă de 64 ron.
În declarația dată în fața instanței la data de 19.09.2006, inculpatul, recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, arată că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, precizând că a săvârșit faptele pentru că era sub influența băuturilor alcoolice și că își dă seama de consecința faptelor săvârșite.
Prin adresa nr. - din data de 12.10.2006 Inspectoratul de Poliție al Județului Bac omunicat cazierul judiciar al inculpatului.
În cauză la solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghitas -au audiatmartorii,, prezenți la reconstituirea efectuată de organele de urmărire penală, la fața locului privind furtul a 9 găini de către inculpat de la partea vătămată, a martorului, prezent la reconstituirea efectuată de organele de urmărire penală, la fața locului, privind furtul a 4 găini și 1 de către inculpat de la partea vătămată, precum și a martorei, căreia inculpatul i-a vândut păsările.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul având ultimul cuvânt, a revenit asupra declarației inițiale de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, precizând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia. În cauză aceste exigențe nu sunt realizate.
Din ansamblul materialului probator nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată.
În ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, pentru aflarea împrejurărilor în care inculpatul a săvârșit faptele, în cauză nu sau administrat probe certe, prin care să se dovedească săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, violare de domiciliu, în dauna părții vătămate și a infracțiunii de furt calificat săvârșit în dauna părții vătămate de către inculpatul.
Probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt susținute în faza de cercetare judecătorească, prin urmare instanța urmează să le înlăture, deoarece martorii asistenți menționați în procesele verbale de reconstituire, și, au declarat în fața instanței că nu au participat la reconstituire.
Martorul precizează că declarația aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală nu a fost dată de el. Susține că el doar a semnat, fără să citească cele consemnate în declarație de organele de poliție. Menționează că nu a însoțit organele de poliție în interiorul casei numitului, unde inculpatul a făcut reconstituirea, el se afla în fața porții casei sale.(fila 54)
Martorul precizează că nu a fost prezent la reconstituirea efectuată de organele de urmărire penală la locuința numitului. A semnat declarația după ce organele de urmărire i-au povestit că inculpatul a fost la furat de găini la vecinul sau ( nu știe cu exactitate numele). A considerat că așa trebuie să facă. (fila 70)
, martor asistent menționat în procesul verbal de reconstituire de la fila 38 din dosarul de urmărire, a precizat în fața instanței că, a auzit de la organele de poliție care s-au deplasat la locuința părții vătămate faptul că, inculpatul i-ar fi sustras 1-2 găini.(fila 39)
În legătură cu declarația martorei, instanța apreciază că aceasta nu este concludentă, deoarece împrejurările descrise de ea nu sunt localizate în timp. Faptele descrise nu oferă nici o certitudine că se referă la faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză. Aprecierea legată de prezența organelor de poliție la locuința sa, nu are susținere, deoarece în fața instanței martora a spus că poliția a venit la locuința sa a doua zi, iar din declarația dată în faza de urmărire penală, (fila 13), rezultă că martora a fost audiată după o lună de la data săvârșirii infracțiunii. Se mai reține că martora a precizat în fața organelor de poliție că, inculpatul obișnuia să-i vândă găini, luate din curtea mamei sale, ori inculpatul a mai fost cercetat și condamnat pentru fapte asemănătoare.
Față de probatoriul administrat, în lipsa unor probe directe și concludente, având în vedere și poziția inculpatului care a revenit asupra declarației de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, instanța de fond a apreciat că în cauză operează principiulin dubio pro reo,astfel că starea de dubiu va fi în favoarea inculpatului și în consecință a dispus achitare acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod Procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de: furt calificat, prev. și ped. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. Cod penal și furt calificat, prev. și ped. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. a,g, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 268/A din 26 septembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, apreciind că în mod legal și temeinic s-a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În motivare s-a susținut că, din probele administrate în cauză, a căror analiză s-a făcut în mod detaliat, rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Examinând hotărârile prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt nelegale și netemeinice, ia recursul declarat de parchet este fondat și va fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Curtea apreciază că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 18 Cod procedură penală, situația de fapt reținută de instanțe nefiind confirmată de probe și acestea nefiind în întreține administrate.
Astfel, potrivit art. 62 Cod penal, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Or, în speță, se constată că instanța de fond a dat eficiență principiuluiin dubio pro reo, apreciind că în cauză nu există probe directe și concludente care să demonstreze vinovăția inculpatului.
Prima instanță a reținut că inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, deși această poziție a avut-o doar cu ocazia acordării ultimului cuvânt, în declarația luată în condițiile art. 323 Cod procedură penală (fila 8 din dosarul instanței de fond), recunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, precizând că menține declarațiile date în faza de urmărire penală și arătând că a comis infracțiunile deoarece era sub influența băuturilor alcoolice.
Este știu că, atâta vreme cât, în privința declarațiilor inculpatului există o inevitabilă suspiciune, art. 69 Cod procedură penală impune acestora o valoare probantă condiționată de existența altor probe în cauză, care să confirme veracitatea lor. De asemenea, în ceea ce privește revenirea inculpatului în faza de cercetare judecătorească asupra declarațiilor de recunoaștere a faptei, aceasta nu poate fi luată în considerare, dacă s-au administrat în cursul procesului penal alte probe, neîndoielnice, de vinovăție. Tot astfel, simpla modificare de către martori a unor declarații nu poate duce la înlăturarea în mod automat și nemotivat a declarațiile anterioare, cât timp acestea se coroborează cu alte probe ale dosarului.
Prima instanța trebuia să lămurească contradicțiile ivite între declarațiile date de inculpat și martori în faza de urmărire penală și cele date în fața instanței.
Astfel, pentru lămurirea exactă a stării de fapt se impune audierea părților civile și cu privire la detalii legate de obiectul material al infracțiunii, respectiv reaudierea martorei, care poate descrie găinile ce i-au fost oferite de inculpat spre vânzare.
De asemenea, în vederea lămurii stării de fapt și ținând seama de poziția oscilantă a inculpatului, se impune o reaudiere detaliată a acestuia, cu privire la toate aspectele cauzei.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, ca casa cele două hotărâri pronunțate în cauză și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Marghita, care, în rejudecare, urmează să administreze probele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 268/A din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 181 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Marghita, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2ex. 17.04.2008, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
