Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 2
Ședința ne publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect art. 209 Cod penal, declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale numărul 123/A/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă inculpatul recurent, asistat de doamna avocat ce substituie pe doamna avocat, apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar, lipsă fiind: partea vătămată, părțile responsabile civilmente și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Inculpatul, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie audiat în fața instanței de recurs, prevalându-se de disp. art. 70 alin. 2 Cod proc. penală. De asemenea, arată că știe pentru ce faptă este cercetat, că acesta este motivul pentru care se află internat în Centru de Reeducare Tg. Ocna și că mai este cercetat și pentru alte fapte.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpatul.
Apărătorul inculpatului având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și aplicarea măsurii educative a mustrării, așa cum de altfel s-a dispus de către instanța de fond, respectiv Judecătoria Vaslui.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că inculpatul este cercetat și în alte cauze, aceasta fiind una din motivațiile parchetului în apelul declarat.
Au fost avute în vedere persoana inculpatului minor, faptul că acesta nu s-a prezentat în instanță, a recunoscut săvârșirea infracțiunii în condițiile în care la scurt timp după sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată a fost prins de organele de poliție.
Apreciază procurorul, în contextul probelor administrate, prin prisma modalității în care inculpatul a acționat și mai ales a persoanei acestuia - fără preocupări specifice vârstei sale - că decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui este legală și temeinică, recursul este nefondat și solicită a fi respins.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 427 din 20 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Vaslui în baza art. 101 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 102 Cod penal s-a aplicat inculpatului minor, fiul lui și, născut la data de 9.03.1993 în V, cu domiciliul în V, str. - -,. 32,. B,. 46 și fără forme legale în V, str. - bloc 41,. A,. 14, județul V, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP - măsura educativă a mustrării pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 102 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată - cu domiciliul în V, str. B bloc 401,. A,. 4, Județul V, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare; suma de 200 lei reprezentând onorariu apărători desemnați din oficiu inculpatului va fi suportată din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 06.07.2007, în jurul orelor 10.00, inculpatul a intrat în farmacia de la parterul blocului 377 de pe strada - din municipiul V împreună cu numitul, pentru ca acesta din urmă să cumpere medicamente.
În farmacie se aflau în momentul respectiv partea vătămată și martora. În timp ce partea vătămată tăia dintr-o folie o pastilă pentru numitul, inculpatul, profitând de neatenția acesteia, a sustras de pe tejghea telefonul mobil al acesteia marca, după care a părăsit în grabă farmacia.
Aflând de la martora că inculpatul i-a sustras telefonul, partea vătămată a ieșit din farmacie și a început să alerge după inculpat, strigând că acesta i-a sustras telefonul mobil. În zonă se afla în momentul respectiv și o patrulă din cadrul Poliței V, care l-a urmărit pe inculpat și l-a imobilizat în dreptul porții de acces în depozitul aparținând SC SA
În prezența martorului asistent, organele de poliție l-au legitimat pe inculpat și au procedat la efectuarea unei percheziții corporale asupra acestuia, fiind găsit în buzunarul drept al pantalonilor telefonul mobil aparținând părții vătămate.
Prejudiciul cauzat prin comiterea faptei în valoare de 405 lei, a fost integral recuperat, astfel încât partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în prezenta cauză.
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Inculpatul nu a fost interogat în cursul cercetării judecătorești dar, în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptei.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei măsuri educative este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Astfel potrivit art. 100 Cod penal, la alegerea sancțiunii ce a fost aplicată minorului s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
În acest sens, s-a reținut faptul că inculpatul avea doar 14 ani la data comiterii faptei, provine dintr-o familie legal constituită dar, de la vârsta de 3 ani, este ocrotit în familia unchiului patern prin măsura plasamentului familial, deși în prezent locuiește la diferiți prieteni sau la rudele din familia extinsă.
Cu privire la starea de sănătate a minorului, în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vasluis -a reținut că acesta prezintă intelect de limită, QI 70 și, conform certificatului de încadrare într-o categorie de handicap nr. 2141/11.12.2003 emis de Comisia pentru Protecția Copilului V, acesta a fost încadrat în gradul de handicap ușor, categorie care necesită protecție specială.
Referitor la situația școlară a minorului, în același referat de evaluare s-a reținut că acesta este elev în clasa a VII a la Școala Specială "" V, în anul 2006/2007 acesta a acumulat un număr total de 139 absențe școlare, pe semestrul I are media 8 la purtare iar pe semestrul al II-lea minorul are media 7 și a fost corigent pe vară la disciplinele limba română și biologie.
În raportul de expertiză medico-legală psihiatrică minori nr. 239/PM din 18.09.2007 întocmit de Serviciul Medico - Legal Județean V s-a reținut că minorul prezintă tulburare de conduită de tip socializat pe fondul unei ușoare întârzieri în dezvoltarea psihică prin carențe educaționale, afective și de instrucție și a comis fapta de care este învinuit cu discernământ ușor diminuat.
De asemenea, au fost avute în vedere la alegerea măsurii educative ce a fost aplicată minorului și gradul scăzut de pericol social al faptei, valoarea mică a prejudiciului cauzat, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei.
În consecință, în baza art. 101 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 102 Cod penal instanța de fond a aplicat inculpatului minor măsura educativă a mustrării pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, atrăgând atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 102 Cod penal, dacă va săvârși din nou o infracțiune se va lua față de el o măsură mai severă sau se va aplica o pedeapsă.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărători desemnați din oficiu inculpatului pe parcursul urmăririi penale (100 lei) și în fața instanței (100 lei) a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală întrucât inculpatul minor a fost sancționat cu mustrare în condițiile în care, deși legal citat, nu s-a prezentat niciodată în fața instanței,măsura educativă a mustrării fiind imposibil de executat.
A mai apreciat procurorul că măsura educativă aplicată de instanță este netemeinică și raportat la atitudinea inculpatului care mai este cercetat pentru săvârșirea unor fapte asemănătoare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu conf. disp. art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de furt calificat în paguba avutului personal la data de 6 iunie 2007.
Din actele dosarului,rezultă însă că inculpatul minor nu se află la prima abatere de acest gen, fiind în prezent cercetat pentru săvârșirea unor alte fapte asemănătoare și în plus, după ce la data de 11.09.2007 a dat o ultimă declarație în această cauză, ulterior, a refuzat să se mai prezinte în fața instanței deși a fost legal citat în repetate rânduri.Pe cale de consecință, măsura educativă a mustrării aplicată de instanța de fond inculpatului apare ca fiind nu doar exagerat de blândă ci chiar nelegală în condițiile în care față de conduita inculpatului nici nu putea fi pusă în executare.
Prin raportarea celor reținute mai sus și comportamentului general al inculpatului, s-a ajuns la concluzia că în baza art. 279 alin.2 lit. a Cod procedură penală se impune admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și desființarea în parte, în ce privește latura penală a sentinței penale nr. 427 din 20.03.2008 Judecătoriei Vaslui.
Rejudecând cauza, în baza art.100 alin. 1 lit. c cu referire la art. 104 Cod penal s-a dispus internarea inculpatului minor, într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 raportat la 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală,cheltuielile judiciare în apel în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărător desemnat din oficiu în apel va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală decizia pronunțată de tribunal a fost recurată de inculpatul. Motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat așa cum prevăd dispozițiile art. 38510alin. 2 Cod procedură penală.
Prezent în instanță la ultimul termen de judecată inculpatul minor nu a consimțit să dea o declarație conform prevederilor art. 38514alin. 11teza II Cod procedură penală, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, cu ocazia dezbaterii recursului, în concluziile orale, a invocat netemeinicia hotărârii pronunțate sub aspectul aplicării față de inculpat a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
Astfel, s-a solicitat reaprecierea probatoriului administrat, menționându-se aspecte de fapt referitoare la împrejurările săvârșirii faptei, gradul redus de pericol social, precum și la persona inculpatului, care nu a avut reprezentarea consecințelor faptei sale, și aplicarea măsurii educative a mustrării, întrucât internarea într-un centru de reeducare poate prejudicia creșterea și educarea acestuia, existând riscul ca sancțiunea să nu-și atingă scopul final - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Examinând hotărârile prin prisma criticilor recurentului ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct.14 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în alin. 3 al art. 3859Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel, printr-o atentă administrare a probelor, au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
Acțiunea desfășurată de inculpat, constând în sustragerea unui telefon mobil de pe tejgheaua unei farmacii, profitând de neatenția părții vătămate, se circumscrie dispozițiilor art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Sub aspectul sancțiunii aplicate inculpatului minor de instanța de apel, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, s-a făcut o evaluare justă asupra criteriilor impuse de legiuitor în conținutul dispozițiilor art. 100 din Codul penal referitoare la consecințele răspunderii penale în contextul concret al cauzei, evidențiindu-se motivat finalitatea măsurii educative luate față de minor în raport cu aplicarea măsurii educative a măsurii.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de urmările produse și valorile sociale lezate, precum și de elemente de natură să caracterizeze persoana minorului - condițiile în care a fost crescut și a trăit, atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială.
Datele și lucrările dosarului cu referire la referatul de evaluare și raportul de expertiză psihiatrică relevă că inculpatul provine dintr-o familie legal constituită, relațiile familiale fiind caracterizate ca stabile. De la vârsta de 3 ani minorul este ocrotit în familia sa, prin măsura plasamentului familial la unchiul patern, însă în prezent acesta locuiește la prieteni sau la rudele din familia extinsă.
În familia de origine există modele negative antisociale și nu sistem de valori defectuos; minorul are tendința de a se sustrage regulilor impuse, se manifestă mai independent, frecventează sălile de internet și este atras de activități neadecvate vârstei.
În plus, inculpatul a debutat în activitatea infracțională de la o vârstă fragedă, fiind implicat în multiple fapte de sustragere, fapte comise din proprie inițiativă, cât și în compania altor minori, a manifestat dezinteres pentru activitatea școlară.
de natură să dezvolte comportamentul infracțional sunt corelați cu veniturile financiare reduse ale familiei care nu permit satisfacerea nevoilor de bază, a celor de socializare și petrecerea timpului liber, influența negativă pe care anturajul o exercită asupra minorului, lipsa unor modalități constructive de petrecere a timpului liber, slaba conștientizare a consecințelor faptelor sale pe fondul unui intelect de limită, existența unor modele negative de comportament în familia naturală și a antecedentelor penale atât în familia naturală cât și în cea extinsă, lipsa de preocupare a părinților față de situația juridică a minorului.
Întreaga sa atitudine evidențiază o perseverență infracțională și constituie o accentuare a unui comportament antisocial, ce necesită o intervenție specializată autoritară într-un mediu instituționalizat, care să corespundă nevoilor sale de dezvoltare și educare.
Ca urmare, Curtea consideră că în mod just s-a apreciat că măsura educativă a internării minorului într-un centru de reeducare asigură posibilitatea asimilării de către acesta a comportamentelor pro -sociale prin responsabilizarea acestuia pentru muncă, instrucție și educație în perspectiva reintegrării sale în societate.
Raportat la considerentele expuse criticile formulate și susținute de apărătorul desemnat din oficiu inculpatului -recurent nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat, menținându-se drept legală și temeinică decizia pronunțată de tribunal.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.03.1993 în V, deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 123 din 11 iunie 2008 Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.01.2009
Tribunalul Vaslui:
- -
-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu, Claudia Susanu
