Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (587/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr.148A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpații personal asistați de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/22.09.2009, personal asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.47201/04.05.2009, personal asistată de avocat ales împuternicire avocațială nr.38676/02.06.2009, personal asistați de avocat ales împuternicire avocațială nr.719/22.09.2009, lipsind intimata partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul inculpaților și, solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că este de acord a se încuviința administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constată a fi administrată prin depunerea acestora la dosar.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a depus motive de recurs în scris, astfel instanța a reținut în mod greșit că inculpata ar avea antecedente penale, or acestea privesc fapte comise în minorat, fiind condamnată în anii 1994 și 1998 și pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, ulterior ne mai comițând nici un fel de faptă prevăzută de legea penală, timp de 11 ani.
Arată că în acest moment inculpata are familie organizată, 2 copii minori de 15 ani și 8 luni pe care îi crește și educă, o ocupație onestă și apreciază că a i se aplica o pedeapsă cu executare efectivă nu ar profita nimănui, cu atât mai puțin celor doi minori pe care inculpata îi are în întreținere împreună cu soțul său coinculpatul și care în situația în care părinții ar fii închiși ar rămâne pe drumuri, executarea pedepsei în regim de detenție ar fi împotriva interesului superior al copiilor minori.
Menționează că veniturile inculpatei provin din surse licite, respectiv activități de menaj, neexistând o dovadă contrară.
Consideră că în cauză ar fi incidente prev.art.74 lit. Cod penal, având în vedere atitudinea inculpatei de recunoaștere și regreta comiterii faptei, arată că în mod eronat s-a reținut că aceasta ar fi avut o atitudine nesinceră dat fiind că nu a declarat astfel cum au dorit organele de urmărire penală, că ar fi existat o înțelegere prealabilă cu inculpații în vederea comiterii faptei.
Referitor la faptul că inculpata ar fi avut o înțelegere cu coinculpații, în ceea ce-l privește pe inculpatul aceasta este inerentă dat fiind că acesta este concubinul ei, iar ceilalți inculpați sunt rude ale acestuia, motive pentru care consideră că se pot reține prev.art.74 lit.c Cod penal.
Apreciază că infracțiunea comisă de inculpată nu prezintă un pericol social atât de grav cum a reținut instanța, avându-se în vedere că pentru fapte mult mai grave sau aplicat pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere și consideră că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție.
Totodată având în vedere că de la data comiterii faptei a trecut o perioadă mare de timp, inculpata a conștientizat gravitatea faptelor sale și consideră că sentimentul de insecuritate creat opiniei publice s-a atenuant, corespunzător.
Consideră că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, fiind îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, litera c, solicită admiterea recursului modificarea în parte a hotărârilor și rejudecând a se face aplicarea art.76 lit.c Cod penal, să se pronunțe o pedeapsă orientată sub minimul special iar ca modalitate de executare să se facă aplicațiunea art.81 și urm. Cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În subsidiar dacă se va aprecia că modalitatea de executare nu va prezenta suficiente garanții pentru a se atinge scopul pedepsei, solicită a i se aplica o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere care instituie obligații și un control asupra inculpatei, considerând că este important a se avea în vedere interesul superior al minorilor în raport de scopul pedepsei.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de apel a fost recurată dat fiind că au fost încălcate prev.art.309 Cod procedură penală, în sensul că între conținutul minutei din dosar și C al dispozitivului hotărârii există deosebiri, în sensul că numele inculpatei nu este indicat corect în minuta de la fila 35 dosar apel, fiind menționat numele de în loc de, contrazicând astfel dispozitivul hotărârii.
Arată că redactarea minutei reprezintă garanția că rezultatul judecății cuprins în dispozitiv este expresia deliberării sub aspectul conținutului, indicarea greșită a prenumelui atrage desființarea hotărârii, deoarece nu este identificată corespunzător persoana judecată.
Consideră că există o neconcordanță pe care instanța nu o poate soluționa, astfel că solicită admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, a se casa hotărârea și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Un alt motiv de casare vizează nerespectarea prev.art.264 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu a fost în mod legal sesizată.
Arată că rechizitoriul, actul prin care a fost sesizată instanța de judecată ar fi trebuit a fi supus verificării sub aspectul temeiniciei legalității de prim procurorul parchetului, lipsa acestei verificări, în cazul de față, invalidează sesizarea instanței.
Arată că rechizitoriul a fost întocmit la data de 15.08.2007 după modificarea art.264 Cod penal prin OUG nr.60/2006, motiv pentru care solicită admiterea apelului în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță pentru desesizare conf.art.332 alin.2 Cod penal și restituirii cauzei la procuror pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
Un alt motiv de recurs vizează împrejurarea că faptei comisă de inculpată i s-a dat o greșită încadrare juridică, prin reținerea literei baa rt.209, constituind motiv de casare prev. de art.385/9 pct.17 Cod procedură penală.
Arată că din analiza materialului probator administrat în cauză, a reieșit că inculpata a tăiat cu o lamă sacoșa părții vătămate din care a sustras o, consideră că nu se impune reținerea prev.art.209 alin.2 lit.b Cod penal dat fiind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea agravantei în cazul furtului unui obiect în care s-a aflat întâmplător un act de legitimare, inculpații ne putând să prevadă existența actelor de identitate ale părții vătămate în acea, alături de suma de bani.
Un ultim motiv de recurs vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, în sensul că instanțele nu au avut în vedere efectele circumstanțelor atenuante, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatei.
Menționează că rechizitoriul are la bază declarațiile inculpatei referitoare la împrejurările comiterii faptelor, filele 60-63 dosar de urmărire penală.
Concluzionând solicită desființarea ambelor hotărâri și a se dispune rejudecarea sub aspectul individualizării pedepsei și reținerii de circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 lit.a,b și c Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.c Cod penal, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a se face aplicarea art.81 alin.1 sau art.86/1 Cod penal.
Apărătorul recurentei inculpate ȘI, având cuvântul, arată că motivul principal de recurs vizează prev.art.385/9 alin.1 pct.2 Cod procedură penală și vizează nelegala sesizare a instanței.
Menționează că este vorba de prev.art.264 alin.3 Cod penal și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în secții unite, decizia nr.9/2008, care este obligatorie și în care se arată că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea verificat sub aspectul legalități și temeiniciei de prim procurorul parchetului. Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat clar că trebuie să existe mențiunea aceasta pe rechizitoriu, în caz contrar atrage neregularitatea actului de sesizare, care poate fi înlăturată la prima instanță prin acordarea unui termen de îndată sau prin retrimiterea cauzei la parchet pentru a se reface actul de sesizare.
Astfel văzând și prev. art.197 al.2 cod procedură penală, în care este prevăzut și modul de sesizare a instanței solicită, în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond a se trimite cauza la prima instanță, aceasta fiind soluția conformă cu realitatea și textele legale în vigoare.
În subsidiar invocă disp.art.385/9 pct.18 și pct.14 Cod procedură penal
Arată că în dosar au existat mai multe acte, respectiv înregistrările care nu poartă certificarea unui judecător, proces verbal de filaj, o singură probă atestă prezența inculpaților la locul comiterii faptelor și nici o altă probă nu dovedește această împrejurare.
Mai mult inculpata care a comis fapta a declarat în mod constant că ceilalți coinculpați nu au cunoscut nimic de intențiile sale, că sau întâlnit absolut întâmplător și mai mult că partea vătămată a văzut numai pe inculpata.
Consideră că dovezile din dosar conduc în cu totul altă parte, motiv pentru care solicită admiterea recursului și a se dispune achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit. rap. art.10 lit.c Cod procedură penală.
Un alt motiv vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, solicită a se observa contradicțiile din decizia de apel, respectiv că ar fi cunoscut cu antecedente penale din fișa de cazier reiese clar că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, la instanța de fond s-a menționat existența antecedentelor penale iar la apel s-a copia acest aspect fără a se verifica și mai mult în decizia de apel i se aplică sancțiunea de 3 ani închisoare și se menționează, fără antecedente penale, acesta fiind motivul pentru care nu s-au reținut nici circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În faza procesuală a apelului s-a solicitat a se întocmii un referat de evaluare privindu-l pe inculpat, probă respinsă de instanță de apel.
Menționează că inculpatul a lucrat în tot acest timp, are o familie, un copil minor, în cauză nu există prejudiciu cele 3.300.000 lei fiind recuperate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul arată că acesta are antecedente penale pentru fapte comise în minorat, motiv pentru care consideră că nu trebuie a i se aplica o pedeapsă cu executare în regim de detenție și solicită a se face aplicare a prev.art.74,76 lit.a Cod penal și a se aplica dispozițiile art.81 Cod penal în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, depune concluzii scrise.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admiterea recursului.
Arată că recursul vizează încălcarea art.306 Cod procedură penală nerespectarea prev.art.264 Cod procedură penală cu referire la art.300/1 Cod procedură penală motiv pentru care de raliază susținerilor antevorbitorilor săi.
Totodată invocă greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de fond și apel, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât faptei de care este acuzat inculpatul îi lipsesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, latura obiectivă și subiectivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apreciază hotărârile atacate ca fiind legale, vinovăția inculpaților a fost corect stabilită, iar încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este corespunzătoare.
Arată că vinovăția rezultă din coroborarea proceselor verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, cu declarațiile date de, cele ale inculpaților și cea dată de partea vătămată.
Precizează că la fila 100 dosar de urmărire penală se află procesul verbal încheiat de poliție ca urmare a observării inculpaților intrând in diferite oficii poștale sau unități CEC, ocupându-se cu urmărirea persoanelor care ridicau bani de la aceste oficii.
La data de 27.07.2007 inculpații au urmărit partea vătămată care a retras dintr-o unitate CEC o anumită sumă de bani și în timp ce aceasta se îndrepta spre piață a fost înconjurată de inculpații, iar inculpata a tăiat cu o lamă sacoșa părții vătămate sustrăgând punga în care se aflau bani și acte de identitate, timp în care inculpatul aștepta în mașina în care inculpații s-au dus și unde au fost găsite și actele și banii, la vedre pe locul din față.
Consideră că nu există nici un dubiu privind existența vinovăției inculpaților și a corectitudinii încadrării juridice stabilite, în cauză, prin reținerea alin.2 al art.209 Cod penal, dat fiind că în punguța în care se afla suma de bani se aflau și actele de identitate ale părții vătămate necesare pentru legitimarea persoanei în cazul retragerii de bani de la CEC.
Gradul de pericol social al faptei, ridicat, reiese din modalitatea concretă de comitere cu premeditare, de către mai multe persoane, pe timp de zi, în loc public, asupra unei persoane în vârstă și care se afla în imposibilitate de a se apăra și fără a ține cont de faptul că este posibil ca suma de bani să fi constituit singurul mijloc de existență al părții vătămate.
Consideră că circumstanțele personale ale inculpaților precum și prezența antecedentelor penale care evidențiază comportamentul inculpaților, au fost avute în vedere de instanță, în stabilirea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de legea penală și apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și nici schimbarea modalității de executare stabilită de instanțe, numai astfel putând a fi atins scopul pedepselor.
În ceea ce privește nulitatea actului de sesizare a instanței, adresa de înaintare a acestuia către instanță, a fost semnată de prim procurorul parchetului astfel că apreciază că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, în conformitate cu art.264 alin.2 Cod procedură penală.
Mai arată că decizia în interesul legii statuează că această neregularitate poate fi înlăturată în condițiile art.300 invocat fiind la primul termen de judecată, deîndată sau prin acordarea unui termen, dat fiind că aspectul de neregularitate nu a fost invocat în termenul prevăzut de lege. Apreciază că omisiunea mențiunii este o nulitate relativă care nu a fost dovedită și nu a provocat vreo vătămare nu poate fi convertită într-o nulitate absolută în condițiile în care actul de sesizare a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, prim procurorul sesizând prin adresă instanța de judecată.
Referitor la minuta pronunțată de instanța de apel, eroarea privind numele unei din inculpate este o eroare materială care nu poate conduce la concluzia incidenței vreunuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
În ceea privește individualizarea judiciară a pedepselor intr-adevăr primează interesul superior al copilului însă nu se poate trage concluzia că persoane care săvârșesc fapte grave nu pot fi trase la răspundere invocând interesul superior al copilului, pentru a avea acces la prev.art.81 sau art.86/1Cod penal.
Interesul superior al copilului va fi avut în vedere dacă se va menține,modalitatea de executare a pedepselor prin luarea de măsuri de ocrotire.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și solicită a i se acorda o pedeapsă cu suspendarea executării, dat fiind că are doi copii minori care vor rămâne pe drumuri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și că nu a comis fapta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său și că regretă cele întâmplate.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 27 octombrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (587/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea, constituită în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 03 noiembrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (587/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1612/
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr.148A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 octombrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27 octombrie 2009 și 3 noiembrie 2009, când a decis;
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
La data de 15.08.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Baf ost înregistrat sub nr- rechizitoriul nr.6475/P/2007, întocmit la data de 15.08.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 B, și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.208 al.l - 209 al.l lit.a,e si al.2 lit. b Cod penal și, și pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, e si al. 2 lit. b Cod penal.
Prin sentința penală nr.235/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
în temeiul art.334 Cproc.pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de apărarea inculpatei, ca neîntemeiată.
În temeiul art.24 rap. la art.208 alin. 1-209 alin. lit.a, e și alin.2 lit.b Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat comisă în dauna părții vătămate, în data de 27.07.2007.
În temeiul art.26 raportat la art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e și alin.2 lit.b Cod penal a fost condamnat fiecare din inculpații, și la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în forma complicității, comisă în dauna părții vătămate, în data de 27.07.2007.
In temeiul art.71 Cod penal, i s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.l lit.a, b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
In temeiul art.88 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei principale perioadele reținerii și arestului preventiv, astfel:
- pentru inculpata, de la 27.07.2007 la 22.08.2007,
- pentru inculpații, și, 24 de ore de reținere din data de 27.07.2007.
În temeiul art.350 C.P.P. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea B, față de inculpata.
În temeiul art.346 C.P.P. s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral, în natură.
În temeiul art.191 C.P.P. a fost obligată inculpata la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe fiecare dintre inculpații, și la câte 150 lei către stat, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 23-27.07.2007 agenți din cadrul Serviciul de Investigații Criminale al Politiei Sector 5 B au sesizat faptul ca un grup de cinci persoane (trei bărbați si doua femei) intrau in diverse agenții sau oficii poștale, urmărind activitatea persoanelor în vârstă, cele cinci persoane devenind suspecte deoarece aceste persoane nu foloseau serviciile poștei sau ale C-ului, ci urmăreau persoanele ce ridicau bani de la oficii (a se vedea in acest sens procesele-verbale întocmite cu această ocazie - filele 100-104 ). Cele cinci persoane, identificate ulterior ca fiind inculpații, si, se deplasau cu un autoturism 1310, break, de culoare vișinie, cu numărul de înmatriculare B-18-, condus de inculpatul.
La data de 27.07.2007, inculpații s-au deplasat cu același autovehicul in, sector 6 B, și după ce au parcat mașina au mers la.-ui din zona. Doi dintre inculpați au intrat, iar ceilalți trei au rămas în fata intrării. La scurt timp, cu toții s-au deplasat spre oficiul poștal ce se afla in, iar după 10 minute au plecat spre -, sector 5, fiind în permanență urmăriți de organele de cercetare penală.
Cei cinci inculpați au mers apoi in șoseaua, sector 5, B, la Agenda.C, toți inculpații intrând rând pe rând în sediul agenției. La aceasta unitate bancara se afla și partea vătămată, pensionar in vârstă de 67 de ani, care a retras din cont suma de 337 lei. După ce partea vătămată a părăsit agenția, au ieșit și inculpații, urmărind-o toți pe partea vătămată.
După ce s-au deplasat pe jos o distanta, iar partea vătămată a pus banii în sacoșa pe care o avea în mână, inculpații, și au continuat să o urmărească deplasându-se pe jos, iar inculpatul a mers la autoturism și s-a deplasat cu acesta spre -, staționând, dar ținând motorul pornit.
În acest timp, partea vătămată a ajuns în piață, de unde și-a făcut unele cumpărături. în timp ce aceasta se afla în fata unei tarabe, inculpații, si au înconjurat-o, evitând ca alte persoane sa se interpună între ei și victimă, timp în care inculpata a tăiat cu o lama sacoșa pe care aceasta o avea în mână și din interior i-a luat o punguța cu bani si acte de identitate.
După acest moment, cei patru inculpați au plecat la mașina în care îi aștepta inculpatul, plecând spre str. -.
Mașina a fost urmărită de către polițiștii care au efectuat supravegherea, fiind blocata pe str. -, la intersecția cu str. -.
Organele de politie au procedat imediat la imobilizarea inculpaților și la percheziționarea autoturismului acestora. In mașină, între scaune, s-au găsit doua acte de identitate pe numele și, iar in portbagajul mașinii s-a descoperit suma de bani sustrasa de la partea vătămată (337 lei, inclusiv chitanța de la. care dovedea ca partea vătămată primise suma menționată).
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații, și, criticând hotărârea pentru nelegalizate și arătând în cuprinsul motivelor orale si scrise de apei ca solicită, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiuneaprev.deart.208 al.l raportat la art.209 al.l lit.a și e și al.2 lit.b Cod penal, în infracțiuneaprev.deart.208 al.l rap. la art.209 lit.e Cod penal, față de inculpata și totodată aplicarea pentru aceasta a unei pedepse cu suspendarea condiționată. Pentru ceilalți inculpați s-a solicitat în principal achitarea în baza art.l 1 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pentru C.P.P. infracțiunea de complicitate la furt calificat, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată, pedeapsa stabilita cu aplicarea circumstanțelor atenuanteprev.deart.74 lit.b Cod penal.
Prin decizia penală nr.328/A/07.05.2008 a Tribunalului București - Secția a Ii-a Penală s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din art.208 alin.l rap.la art.209 alin.l lit.a,e și alin.2 lit.b Cod penal în art.208 alin.l rap. la art.209 lit.e Cod penal față de inculpata.
S-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt si vinovăția inculpaților pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești.
În mod corect s-a reținut că la data de 27.07.2007 inculpații au fost observați în timp ce l-au urmărit pe, care a scos o suma de bani de la CEC., l-au urmat îndeaproape până în -, iar când acesta nu era atent, i-au tăiat sacoșa si i-au sustras toți banii.
Instanța de fond a avut în vedere această situație de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale corelate cu declarațiile inculpaților date în faza de judecata. Procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile inculpatei, date în faza de urmărire penala prin care aceasta recunoaște si chiar descrie modul de comitere a infracțiunii, precizând că a plecat împreună cu nepoții ei, și cu scopul de a fura din buzunare de la persoane care scoteau bani de la CEC. Acest act a fost coroborat cu raportul material al descoperirii sumei de bani furate si a actelor de identitate sustrase în autoturismul în care se aflau toți inculpații. Este adevărat ca ulterior nici unul din inculpați cu excepția lui nu au mai recunoscut săvârșirea faptei, arătând că de fapt au plecat la cumpărături si ca nu au văzut banii sustrași de inculpata.
Tribunalul a apreciat că în mod legal instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a inculpatului, reiterata si în apel, întrucât inculpata a fost ajutata prin acte de complicitate de ceilalți 4 inculpați să sustragă din posesia părții vătămate bani si acte de identitate, inculpata nu a acționat singura, având sprijinul moral și material al celorlalți patru. Astfel cum rezulta din probele administrate, toți inculpații au urmărit-o pe partea vătămata, iar inculpatul a rămas în apropiere cu autoturismul pornit pentru a asigura scăparea tuturor, după consumarea furtului.
Totodată, referitor la agravantaprev.deart.209 al.2 lit.b C.P.P. nu s-a putu reține apărarea inculpaților în sensul că nu este incident acest text de lege in cauza, întrucât inculpata putea să prevadă că alături de banii ridicați de persoana fizica de la o unitate bancara, unde in mod necesar persoana se legitimează cu un act, se pot afla si acte de identitate.
Instanța de fond a făcut o aplicarea corecta adisp.art.72C.P.P. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate si distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in considerare, desigur, în ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art.72 Cod penal "gradul de pericol social al faptei săvârșite" și "persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei șl persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi "atenuanta" sau "agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru, pe această cale, să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-1 intimideze și, mai ales, să-1 reeduce.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, și.
Prin recursul său inculpatul a solicitat, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că instanțele nu au analizat probele ce au servit ca temei al soluționării laturii penale și civile și nu au motivat soluțiile date. Instanțele nu au realizat nici o interpretare proprie în legătură cu admiterea sau respingerea probelor și nici a cererilor formulate de apărare. De exemplu, cererea privind individualizarea pedepsei nu este analizată, numele inculpatului nu apare cu referire la menținerea unei pedepse privativă de libertate. A mai arătat inculpatul că este necunoscut cu antecedente penale, fiind singurul în această situație.
In legătură cu probatoriul administrat în cauză, a solicitat să se analizeze atât lipsa procesului verbal de filaj din 27.07.2007, precum și faptul că judecătorul nu a încuviințat înregistrările video, astfel că se impune trimiterea spre rejudecare.
În concluzie, a solicitat, în principal achitarea inculpatului și, în subsidiar, schimbarea modalității de executare a pedepsei, cu aplic.art.81 Cod penal.
Inculpata a arătat că ea a sustras banii din sacoșa părții vătămate, dar la aplicarea pedepsei să se aibă în vedere că este gravidă în luna a 8-a și se impune aplicarea suspendării executări.
Inculpații și au arătat că nu au avut cunoștință despre intenția de săvârșire a faptei de către inculpata și se impune o soluție de achitare în baza art.10 lit.c
C.P.P.In subsidiar, a solicitat aplicarea disp. art.74 lit.b și c Cp. și suspendarea executării pedepselor ca modalitate de executare, având în vedere starea de sănătate și faptul că sunt angajați în muncă.
Inculpata a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu a fost legal sesizată, rechizitoriul nefiind confirmat de procurorul ierarhic superior.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea inculpatei privind suspendarea executării pedepsei și cea privind nelegalitatea modalității în care s-au făcut înregistrările convorbirilor telefonice, motive pentru care impun trimiterea cauzei spre rejudecare.
Al treilea motiv de recurs vizează individualizarea pedepsei, respectiv aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, având în vedere că are spre creștere doi copii minori și este angajată în muncă.
Prin decizia penală nr. 1286/13.10.2008 a Curții de Apel București - Secția I Penală s-au admis recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.328/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-, s-a casat în întregime decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat următoarele:
În cauză, este incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.10 C.P.P. având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de inculpați.
Astfel, toți inculpații au solicitat aplicareadisp.art.81Cod penal în ceea ce privește-modalitatea de executare a pedepselor, iar instanța, deși a tăcut o motivare amplă asupra criteriilor de apreciere prev. de art.72 Cod penal, a omis să se pronunțe asupra primirii sau nu a acestei solicitări și nici să motiveze în vreun mod aplicarea modalității de executare.
Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, după admiterea recursurilor inculpaților.
Cu ocazia rejudecării instanța urma să aibă în vedere și celelalte motive arătate de inculpați prin recursurile lor, care nu au fost analizate de C pentru posibilitatea instanței de apel să dispună asupra tuturor aspectelor.
Prin urmare, la data de 18.12.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală au fost reînregistrate sub nr- apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.235/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-.
In motivarea apelurilor, inculpații arată, în esență următoarele: că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procurorul parchetului; că nu s-a motivat în nici un fel înlăturarea probelor video.
A mai arătat și că lipsește certificarea pentru autenticitate de către procuror a proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare, după cum lipsește de la dosar procesul-verbal de filaj din 27.07.2007. O altă critică viza nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
S-a mai criticat, de asemenea și neaplicarea dispozițiilor legale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, s-a arătat, că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art.209 pct.2 lit.b Cod penal și ale art.209 pct.l lit.a Cod penal (săvârșirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună).
S-a arătat, de asemenea că inculpata a săvârșit singura fapta, fără participarea celorlalți inculpați (, și ), astfel că în mod greșit au fost condamnați aceștia, prin urmare se solicită achitarea acestor inculpați.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că apelurile inculpaților sunt nefondate, și le-a respins ca atare pentru următoarele considerente:
1) Cu privire la neconfirmarea rechizitoriului de către prim procuror
Rechizitoriul a fost întocmit la data de 15.08.2007, adică după intrarea în vigoare a modificărilor Codului d e procedură penală. Potrivit art.264/3 C.P.P. rechizitoriul este verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul parchetului, iar dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic - care a efectuat verificarea - îl înaintează instanței competente (art.264 alin.4 C.P.P.).
In lumina acestor texte, este evident că rechizitoriul nu trebuia confirmat de către prim-procurorul parchetului, astfel că motivul de apel este nefondat.
2) Cu privire la înlăturarea probelor video:
Aceste înregistrări nici nu au fost folosite de către parchet ca mijloace de probă, așa încât instanțele de fond și de apel nu mai aveau ce înlătura. Nefiind folosite ca mijloace de probă nu mai prezintă relevanță nici lipsa autorizației motivate a judecătorului și nici certificarea pentru autenticitate a acestora.
Cât privește procesul-verbal de flagrant, acestuia nu i se aplică dispozițiile art.91/3 privind C.P.P. certificarea pentru autenticitate - el fiind un înscris autentic și constituie mijloc de probă (art.467 C.P.P.).
3) La fel de nefondată este și critica privind lipsa procesului-verbal de filaj. Într-adevăr, inexistența acestuia nu are nicio relevanță în cauză, atâta timp cât alte probe, concertate, dovedesc vinovăția apelanților inculpați.
4) Nefondată este și critica privind greșita reținere a agravantei prev. de art.209 alin.2 lit.b Cp. Apelanta a acționat cu intenție directă în ceea ce privește furtul banilor părții vătămate și cu intenție indirectă în ceea ce privește furtul actelor de identitate, deoarece deși ^a urmărit sustragerea acestora, a prevăzut și acceptat posibilitatea ca, pe lângă banii ridicați de la o unitate bancară (unde persoana se legitimează cu act), să se afle și acte de identitate.
De menționat că fiind o circumstanță privitoare la faptă, aceasta se răsfrânge și asupra celorlalți apelanți inculpați (complicii inculpatei) deoarece aceștia ar fi putut prevedea, la rândul lor, că pe lângă banii sustrași, să existe acte de identitate.
5) Nefondate sunt și criticile privind greșita condamnare a inculpaților, și și greșita reținere a agravantei prev. de art.209 lit.a Cp.
Astfel, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (23-33 ) se coroborează cu declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale (în prezența avocatului său - 60-63 ) în care aceasta recunoaște și descrie modul de comitere a infracțiunii, afirmând că "am plecat împreună cu nepoții mei, și cu scopul de a fura din buzunare de la persoane care scoteau banii de la CEC", afirmând în continuare că toții inculpații s-ar fi ținut după partea vătămată până în -.
In plus, banii și actele de identitate sustrase de inculpata au fost găsite în autoturismul, condus de inculpatul (între scaunele mașinii).
Prin urmare, toții inculpații au participat la săvârșirea faptei, inculpata în calitate de autor, iar ceilalți în calitate de complici.
Astfel, toții inculpații au urmărit-o pe partea vătămată, iar inculpatul a rămas în apropiere cu autoturismul pornit pentru a se asigura scăparea tuturor după consumarea furtului.
6) Nefondate sunt și criticile cu privire la nereținerea circumstanțelor
atenuante.
Astfel, toții inculpații cu antecedente penale (pentru furturi sau tâlhării) nu au o ocupație (cu excepția inculpatului ), au avut o atitudine nesinceră, nu au cooperat cu organele judiciare, prejudiciul fiind recuperat în urma acțiunii organelor de cercetare penală, iar nu prin concursul inculpaților.
Așa fiind, niciuna dintre circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a,b,c Cod penal nu putea fi reținută în favoarea inculpaților.
7) Este nefondată și critica privind modalitatea de individualizare
pedepsei
Astfel, față de datele personale ale inculpaților (fără ocupație, cu antecedente penale) față de atitudinea nesinceră, față de gravitatea concretă a infracțiunii, dedusă nu din cuantumul prejudiciului (relativ redus), ci din modalitatea de comitere a infracțiunii (cu premeditare, de către mai multe persoane împreună, vizând de regulă persoane care se pot apăra mai greu și au o atenție mai redusă, precum bătrânii, asigurându-și ulterior scăparea folosind un autoturism), pedepsele aplicate inculpaților sunt just individualizate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și în privința modalității de executare în regim de detenție.
Au fost nefondate și criticile privind neaplicarea dispozițiilor art.82 sau 86 Cod penal.
S-a mai menționat că aceste modalități de individualizare nu constituie un drept al inculpatului, ce se aplică numai dacă au fost întrunite cumulativ condițiile prev.de art.81 și 86 Cod penal.
Or, față de datele personale ale inculpaților (fără ocupație, fără surse legale de venit, cu antecedente penale, față de modul de comitere a faptei), tribunalul nu poate aprecia scopul educativ al pedepsei ar putea fi atins fără executarea acesteia (art.81 lit.c Cod penal) și nici că, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu ar mai săvârși alte infracțiuni.
Prin decizia penală nr.148/A din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.235 din 5.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, cu obligarea acestora la plata sumei de câte 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații, și.
Inculpata a arătat că în mod greșit s-a reținut că ar avea antecedente penale, acestea privesc faptele săvârșite în minorat, fiind condamnată în anii 1994 și 1998 și a fost îndeplinit termenul de reabilitare; a arătat că are o familie organizată, are doi copii minori, veniturile provin din activități licite. A mai arătat că a avut o atitudine nesinceră și de necolaborare cu organele de anchetă, în condițiile în care a fost singura dintre inculpați care și-a recunoscut fapta, pe care o regretă. Fapta săvârșită nu prezintă pericol social atât de grav, așa cum a reținut instanța, avându-se în vedere că pentru fapte mult mai grave s-au aplicat pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere și consideră că scopul educativ al pedepse poate fi atins și fără executarea în regim de detenție. În concluzie, inculpata cere admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor anterioare și prin rejudecare să se facă aplicarea art.76 lit.c Cod penal și să se pronunțe o hotărâre orientată spre minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sub supraveghere.
Inculpata, prin motivele de recurs a arătat că prin hotărârea pronunțată de instanța de apel au fost încălcate dispozițiile art.309 Cod procedură penală referitoare la conținutul minutei, în sensul că între conținutul minutei din dosar și C al dispozitivului hotărârii există deosebiri, în sensul că numele inculpatei nu este indicat corect în minuta de la fila 35 dosar apel, fiind menționat numele de în loc de.
Un alt motiv de casare a vizat nerespectarea dispozițiilor art.264 alin.3 Cod procedură penală, în sensul că instanța fondului nu a fost legal sesizată. S-a arătat că prin rechizitoriu constituie actul de sesizare a instanței de judecată.
A arătat că rechizitoriul a fost întocmit la data de 15.08.2007 după intrarea în vigoare a modificărilor art.264 Cod penal prin nr.OUG60/2006, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță pentru desesizare conform art.332 alin.2 Cod procedură penală și restituirea cauze la procuror pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
Un alt motiv de recurs a vizat împrejurarea că faptei comisă de inculpată i s-a dat o greșită încadrare juridică, prin reținerea lit.b a art.209, constituind motiv de casare prev.de art.3859pct.17 Cod procedură penală.
Greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpate, a fost un alt motiv de recurs, și care a vizat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, în sensul că instanțele nu au avut în vedere efectele circumstanțelor atenuante, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatei.
A mai menționat inculpata că rechizitoriul are la bază declarațiile referitoare la împrejurările comiterii faptelor, filele 60-63 dosar de urmărire penală.
Inculpații și, au arătat că principalul motiv de recurs vizează prevederile art.3859alin.1 pct.2 Cod procedură penală și a vizat nelegala sesizare a instanței.
În conformitate cu prev.art.38515pct.2 lit.d raportat la art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, au solicitat admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri de achitare privind pe recurenți, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora. S-a mai solicitat în favoarea acestora și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, aplicarea prevederilor art.76 lit.a Cod penal și a art.81 Cod penal și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei care va fi aplicată recurenților inculpați.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea recursului care vizează încălcarea dispozițiilor art.306 Cod procedură penală, nerespectarea prevederilor art.264 Cod procedură penală cu referire la art.3001Cod procedură penală, motiv pentru care se raliază susținerilor antevorbitorilor săi. A mai invocat greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de fond și apel, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât faptei de care este acuzat inculpatului îi lipsesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, latura obiectă și subiectivă.
Examinând hotărârile recurateprin raportare la motivele de recurs invocate de către apărătorii inculpaților, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859pct.2, 9, 14, 17 și 18 Cod proc. pen. dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod proc. pen. Curtea apreciază că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel,referitor la primul motiv de recurs, C privitor la nelegala sesizare a instanței, invocat de apărătorii inculpaților, și întrucât rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei Curtea constată următoarele:
Este adevărat că rechizitoriul nr. 6478/P/2007 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B nu poartă viza prim-procurorului acelei unități de parchet, în sensul că acesta ar fi fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, deși la data emiterii, 15 august 2007, textul art.264 Cod proc. pen. astfel cum a fost modificat prin G nr.60/2006, era în vigoare. Însă, din conținutul acestui articol, nu rezulta expres obligativitatea prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B să procedeze în această manieră formalistă, fiind o practică conturată și în sensul că verificarea sub acest aspect se realizează implicit prin sesizarea instanței de către prim-procuror, semnând adresa de înaintarea a rechizitoriului instanței competente, astfel cum s-a precedat și în prezenta cauză.
Dimpotrivă, din interpretarea art.264 alin.4 Cod proc. pen. astfel cum a fost modificat, care prevede că,dacărechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, se putea trage concluzia că nu este necesară aplicarea unei mențiuni exprese pe rechizitoriu din care să rezulte că acesta a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.
Acesta a fost și motivul pentru care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Înalta Curte de casație și Justiție cu un recurs în interesul legii, constatând o practică neunitară în aplicarea dispozițiilor art.264 Cod proc. pen.
Prin decizia nr.9/18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că ispozițiile art. 264 alin. 3 din Cod proc. pen. se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Cod proc. pen. în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
Decizia sus-amintită este obligatorie, potrivit art.4142alin.3 Cod proc. pen. însă la data emiterii rechizitoriului aceasta nu exista, astfel încât nu i se poate imputa procurorului nerespectarea deciziei sus-amintite.
În aceste împrejurări, instanța de recurs nu poate cenzura hotărârea tribunalului sub acest aspect, cu consecința restituirii cauzei procurorului pentru respectarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar nici nu ar putea face aplicarea directă a acesteia, nemaifiind în momentul procesual la care se referă dispozițiile art.300 Cod proc. pen. și nici nu ar mai putea acorda un termen pentru complinirea acestei neregularități, față de faza procesuală în care se află cauza. De altfel, luarea unei astfel de măsuri, în acest moment ar fi lipsită de orice rațiune.
Privitor la motivul de casare prev. de art.3859pct.9 Cod proc. pen., invocat de către inculpata și susținut oral și de inculpatul, în sensul că hotărârea instanței de apel ar fi lovită de nulitate întrucât s-a consemnat greșit numele acestei ca fiind, în loc de, cum ar fi fost corect și cum de altfel s-a reținut în minuta hotărârii, Curtea constată că și acesta este nefondat, în realitate fiind vorba de o eroare materială evidentă ce poate fi îndreptată prin mijloacele prev. de art. 195 Cod proc. pen. O astfel de eroare privitoare la prenumele inculpatei consemnată în dispozitivul deciziei, nu poate fi considerată a fi neconcordantă cu minuta, întrucât nu conține o dispoziție potrivnică sau care nu poate fi conciliată.
În ceea ce privește motivul de casare prev. de art.3859pct.18 Cod proc. pen., invocat de către inculpații, și, în sensul că se impune achitarea lor întrucât aceștia nu ar fi participat la săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ce se coroborează cu declarația inițială dată în faza de urmărire penală de către inculpata, reiese că cei cinci inculpați, la data de 27.07.2007, au plecat împreună în scopul de sustrage bani de la persoane care scoteau bani de la CEC. În realizarea acestui scop, inculpații au urmărit-o pe partea vătămată imediat după ce aceasta a părăsit agenția CEC situată în sectorul 5, până ce a ajuns în P-ța -. În acest loc, partea vătămată fiind preocupată să-și facă unele cumpărături, inculpații au profitat de acest moment și, în timp ce inculpații, și au înconjurat-o, inculpata i-a tăiat cu o lamă sacoșa pe care aceasta o avea în mână, luându-i punga în care se aflau banii și actele de identitate. În tot acest timp, inculpatul i-a așteptat în mașină pe ceilalți inculpați, iar când aceștia au ajuns la mașină au plecat împreună.
Fiind urmăriți în organele de poliție, au fost opriți în trafic imediat după ce au plecat, în mașină găsindu-se actele de identitate ale numiților și, iar în portbagajul mașinii s-a găsit suma de 337 lei, inclusiv chitanța de la CEC care dovedea că partea vătămată a retras suma menționată.
Astfel că, în ciuda faptului că cei patru inculpați participarea la săvârșirea faptei de către inculpata, contribuția adusă de aceștia în calitate de complici, rezultă fără dubiu din probele arătate mai sus care se coroborează și cu declarația părții vătămate, procesul-verbal de predare a bunurilor către partea vătămată și procesul-verbal de control al autoturismului.
Rezultă că în mod temeinic și legal instanțele au reținut că inculpații, și au săvârșit infracțiunea (în calitate de complici) pentru care au fost trimiși în judecată.
În ceea ce priveștemotivul de casare prev. de art.3859pct.17 Cod proc. pen., invocat de către inculpata, în sensul că în mod greșit instanțele au reținut la încadrarea juridică dată faptei și prevederile art.209 alin.2 lit.b Cod pen. Curtea constată că și acesta este neîntemeiat.
Astfel, din probele analizate a rezultat că inculpații au urmărit-o pe partea vătămată cu intenția de a-i sustrage suma de bani retrasă de aceasta de la CEC. De asemenea, a reieșit că inculpata a tăiat sacoșa părții vătămate cu o lamă, luând din interiorul acesteia o în care a presupus că se aflau banii. În aceste condiții este evident că inculpata a acceptat posibilitatea ca în interiorul acesteia să se afle și actele necesare retragerii sumei de bani de la CEC.
Fiind o circumstanță privitoare la faptă se răsfrânge și asupra celorlalți participanți (în speță complici), potrivit art.28 Cod pen. aceștia putând să prevadă împrejurarea respectivă, față de modul în care au conceput săvârșirea faptei (urmărirea persoanei vătămate de la agenția CEC, împărțirea rolurilor).
În final,analizând ultimul motiv de casare invocat de către toți inculpații din cauză, C privitor la greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art.3859pct.14 Cod proc. pen. Curtea constată că este de asemenea neîntemeiat.
Astfel, se constată că instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse corect individualizate, ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv pericolul concret al faptei, dat de modul de concepere al acestei, inculpații plănuind cum să acționeze și împărțindu-și rolurile, alegerea victimei, prejudiciul cauzat și care s-a acoperit doar datorită intervenției prompte a organelor de poliție.
De asemenea, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia fiind cunoscuți cu antecedente penale, cu excepția inculpatului. Legat de această chestiune, Curtea constată că în mod corect nu au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, față de atitudinea avută anterior săvârșirii faptei, dar și în timpul procesului penal. Astfel, deși inculpata, invocă atitudinea sa de recunoaștere și regret, în realitate, aceasta a încercat (după prima declarație) să-i acopere pe ceilalți inculpați, luând asupra sa întreaga responsabilitate. Prin aceste mijloace s-a încercat inducea în eroare a organelor judiciare în stabilirea adevărului, atitudine ce nu poate fi apreciată de instanță.
În aceste condiții în mod corect prima instanță a aplicat inculpaților pedepse orientate către minim, ținând seama și de contribuțiile fiecărui participant avută la săvârșirea infracțiunii, conform art. 27 Cod pen.
De asemenea, Curtea apreciază că suspendarea executării pedepselor aplicate celor 5 inculpați nu se justifică, față de gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea făptuitorilor, ce rezultă din cele reținute mai sus, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 alin.1 lit. c și art.861alin.1 lit. c Cod pen.
Față de toate acestea, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și îi va obliga la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.148/A din 3.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurenții la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.11.09
- jud.;;
18 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
