Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
Din 16 iulie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL CODLEA
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 477/R din 15 iulie 2009, pronunțată de această instanță în dosarul cu nr. de mai sus, în baza art. 385/16 alin. 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală, a fost dedusă în continuare prevenția inculpaților, fiul lui și, născut la data de 30 l982, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 39/2008 emis de Judecătoria Brașov și G, fiul lui G și, născut la data de 4 decembrie l975, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 38/2008 emis de Judecătoria Brașov, la zi și menținută starea de arest a acestora.
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
- -
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 477/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 iulie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: - judecător
- judecător
- judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și G, împotriva deciziei penale nr. 123/A din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu și recurentul inculpat G în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul din oficiu al inculpatului G depune la dosarul cauzei un memoriu din partea acestuia, arătând că în raport de poziția oscilantă pe care a adopta-o până în prezent, dorește să dea o nouă declarație în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu cererea inculpatului G în sensul de a da o nouă declarație în cauză.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că nu are alte cereri de formulat în cauză,fiind de acord cu solicitarea coinculpatului
HGCu respectarea dispozițiilor legale, instanța a procedat la luarea unei declarații inculpatului G, răspunsurile date de acesta fiind consemnate în declarația de la dosar.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au de formulat alte cereri, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că temeiul de casare este cel prevăzut de art. 385 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală. Apreciază că în raport de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, de natura și împrejurările comiterii faptei, se impune a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 73 Cod penal, funcție de care să se stabilească o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată în apel și respectiv desființarea sentinței instanței de fond, iar în cadrul rejudecării, reducerea pedepsei.
Apărătorul inculpatului recurent G arată că temeiul de casare este cel prevăzut de art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, respectiv art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, funcție de care, având în vedere gradul de participare al inculpatului la săvârșirea faptei, prejudiciul creat, circumstanțele sale personale, se impune achitarea acestuia în temeiul art. ll pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât, așa cum rezultă din declarația astăzi dată în fața instanței, acesta nu a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină.
În situația în care declarația dată în fața Curții de APEL BRAȘOV nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, invocă temeiul de casare prevăzut de art. 385 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, sens în care solicită a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 72 Cod penal și pe cale de consecință să se dispună reducerea pedepsei aplicate care să fie executată în condițiile art. 81 Cod penal.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpati ca nefondate, menținând hotărârile adoptate în cauză care se află la adăpost de orice critică. În ceea ce privește soluția de achitare, susține că în cauză există martori oculari, procese verbale încheiate la fața locului care fac dovada existenței faptei. Referitor la reindividualizarea pedepselor, arată că, deși prejudiciul creat este unul modic, trebuie avute în vedere și alte elemente de circumstanțiere, în acest sens fiind de remarcat antecedentele penale ale inculpaților și anume recidiva postexecutorie și forma continuată a săvârșirii infracțiunii, stări de agravare facultativă a pedepsei. Prin urmare, apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate celor doi inculpați corespunzând scopului stabilit de art. 52 Cod penal.
Recurentul inculpat solicită reducerea pedepsei, invocând situația materială precară cu care se confruntă familia sa, de asemenea starea sa de sănătate.
Recurentul inculpat G solicită reducerea pedepsei la nivelul perioadei executate până în prezent, apreciind că pentru furtul unui topor și al unui, pedeapsa de 3 ani aplicată de instanța de fond este mult prea mare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 267 din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Brașov, pornind de la condițiile participației penale, de la cooperarea determinabilă a participaților și coeziunea psihică sub forma intenției, a dispus următoarele:
În baza art. 208 alin. 1,art.209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 357 alin.3 Cod procedură penală, a interzis inculpatului executarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a - a a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestul preventiv din data de 21 iunie 2008 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209, alin. L lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (d acte materiale),l-a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza - a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din data de 21 iunie 2008 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura de arest preventiv a inculpatului
HGÎn baza art. 346 Cod procedură penală, a constata că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a respins pretențiile părții civile.
Pronunțând această soluție, prima instanță a luat în calcul următoarea stare de fapt:
În noaptea de 20/21 iunie 2008, inculpații și G s-au deplasat din municipiul în municipiul B în scopul de a sustrage bunuri din autoturisme, în vederea valorificării; s-au deplasat pe str. 15 și apoi pe str. - - unde au deschis portbagajul autoturismului cu nr. de înmatriculare Bv-56- aparținând părții vătămate, însă nu au găsit bunuri pe care să le poată valorifica, s-au îndreptat apoi spre un alt autoturism aparținând părții vătămate,au forțat sistemul de închidere al portbagajului și au sustras din interior un, un topor cu de lemn și un cuțit; activitatea acestora a fost observată de martorii - și Bader G, care au anunțat organele de poliție; cu ocazia depistării de către organele de poliție pe aceeași stradă din municipiul B, asupra lor au fost găsite două bunuri, un topor cu de lemn și un cuțit pe care partea vătămată le-a recunoscut ca fiind ale sale; efectuându-se cercetarea la fața locului s-a descoperit în aproprierea autoturismului părții vătămate și un care îi aparținea și care fusese depozitat anterior în acel autoturism.
Prin urmare, luarea ilicită a unor bunuri din posesia părților vătămate, deposedarea lipsită de un titlu legal urmată de împosedarea inculpaților, de trecerea acelor bunuri în sfera lor de stăpânire,forma de vinovăție cu care aceștia au acționat, natura contribuțiilor lor proprii și rolul jucat de fiecare în procesul desăvârșirii faptei penale s-au soldat cu reținerea în speță a prevederilor art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și c Cod penal (2 acte materiale), neomițându-se totodată modalitățile alternative de realizare a furtului calificat, respectiv pluralitatea făptuitorilor, săvârșirea faptei într-un loc accesibil în permanență publicului, într-o împrejurare prielnică oferită de timpul nopții, prin înlăturarea dispozitivului ce avea menirea de a împiedica pătrunderea lor în autoturisme.
Funcție de coordonatele expuse în art. 72 Cod penal, de conduita procesuală abordată de inculpați, de negare a săvârșirii faptei ce li se incumbă, de starea de recidivă opozabilă inculpatului, de pluralitatea acțiunilor de același gen, instanța a aplicat ambilor inculpați câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, interzicându-le drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a - a, b Cod penal.
Tribunalul Brașov prin decizia penală nr. 123/A/27 aprilie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, cu motivația că nu a putut identifica pe baza actelor dosarului nici o împrejurare care ar putea constitui circumstanță atenuantă în condițiile în care aceștia au avut o atitudine procesuală nesinceră în ciuda probelor certe și evidente de vinovăție.
Împotriva aceste soluții, inculpații au promovat recurs, solicitând redozarea pedepselor aplicate, recursuri ce urmează a fi respinse ca nefondate, funcție de prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, câtă vreme ambii s-au reunit la locul faptei, asupra lor au fost depistate bunurile reclamate a fi sustrase, depistarea derulându-se în prezența unor martori asistenți, martorii oculari - și Bader G confirmând prezența și contribuția lor la operarea furtului, precizând că se găseau împreună lângă cele două autoturisme, iar pedepsele aplicate răspund pe deplin exigențelor legii penale, fiind perfect adaptate cazului individual concret (succesiunea imediată a actelor de execuție, ce nu a permis separarea lor, consensul lor neechivoc, atâta timp cât nici unul nu s-a desistat ori împiedicat producerea rezultatului, circumstanțele reale incidente ce au antrenat forma agravantă a infracțiunii, starea de recidivă ce vădește o accentuată descompunere morală, poziția procesuală necorespunzătoare a participanților).
Respingerea recursurilor urmează a se corela cu aplicațiunea prevederilor art. 192 (2) Cod procedură penală și art. 381 al aceluiași cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30 l982 și G, fiul lui G și, născut la data de 4 decembrie l975, deținuți actualmente în PENITENCIARUL CODLEA, împotriva deciziei penale nr. 123/A/27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 385/16 alin. 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală, deduce în continuare prevenția inculpaților începând cu data de 27 aprilie 2009 la zi și menține starea de arest a acestora.
În baza art. 189 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 600 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare,
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpații recurenți să plătească statului câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER,
- -
Red. 31.07.2009
Dact. 31.07.2009
2 ex.
Jud apel,
Jud fond
Prin sentința penală nr. 267/17.02.2009 Judecătoria Brașova hotărât următoarele:
În baza art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a, e, g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 37 lit. b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns. la 30.11.1982 în B, domiciliat în,-, jud. B, CNP -, deținut în PENITENCIARUL CODLEA în baza mandatului de arestare preventivă nr. 39/21.06.2008 emis de Judecătoria Brașov, la o pedeapsa de3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 357 alin 3 Cod Procedură Penală a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a - a,b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din data de 21.06.2008 la zi.
În baza art.350 alin 1 Cod Procedură Penală a menținut măsura de arest preventiv a inculpatului.
-. În baza art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a, e, g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, ns. la 04.12.1975 în B, domiciliat în,-, jud. B, CNP -, deținut in PENITENCIARUL CODLEA în baza mandatului de arestare preventivă nr. 38/21.06.2008 emis de Judecătoria Brașov, la o pedeapsa de3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 357 alin 3 Cod Procedură Penală a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - a,b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din data de 21.06.2008 la zi.
În baza art. 350 alin 1 Cod Procedură Penală a menținut măsura de arest preventiv a inculpatului
HGÎn baza art. 346 Cod Procedură Penală a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauza și a respins pretențiile părții civile.
În baza art. 191 alin 2 Cod Procedură Penală a obligat inculpații să plătească suma de cate 250 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în acestea fiind incluse și cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu, conform art. 189 alin 1 Cod Procedură Penală.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 20/21.06.2008 inculpații și G s-au deplasat din mun. în mun. B în scopul de a sustrage bunuri din autoturisme, în vederea valorificării; s-au deplasat pe str. 15 și apoi pe str. - - unde au deschis portbagajul autoturismului cu nr. de înmatriculare - aparținând părții vătămate însă nu au găsit bunuri pe care să le poată valorifica, s-au îndreptat spre un alt autoturism aparținând părții vătămate Danul, au forțat sistemul de închidere al portbagajului și au sustras din interior un, un topor cu de lemn și un cuțit; activitatea acestora a fost observată de martorii - și Bader G, care a anunțat organele de poliție; cu ocazia depistării de către organele de poliție pe aceeași stradă din mun. B, asupra lor au fost găsite două bunuri, un topor cu de lemn și un cuțit, pe care partea vătămată le-a recunoscut ca fiind ale sale; efectuându-se cercetarea la fata locului s-a descoperit în apropierea autoturismului părții vătămate și un care îi aparținea și care fusese depozitat anterior în acel autoturism.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei reprezentând costului reparațiilor pe care trebuie să le efectueze la sistemul de închidere al portbagajului autoturismului.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Având în vedere cele de mai sus, s-a reținut că în drept, apta inculpaților și care în noaptea de 20/21.06.2008, în baza aceleași rezoluții infracționale au sustras, din portbagajul autoturismului cu nr. de înmatriculare - un topor, un cuțit și un și au forțat sistemul de închidere al caroseriei autoturismului cu nr. de înmatriculare -, căutând bunuri pe care să le poată valorifica întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (2 acte materiale)
Având în vedere că din ansamblul materialului probator rezultă că atât săvârșirea infracțiunilor, cât și vinovăția inculpatului sunt dovedite, inculpații au fost condamnați, iar la individualizarea pedepselor ce au fost acordate, au fost avute în vedere atât dispozițiile prev de art. 72 Cod penal, dar și atitudinea procesuală a inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, încercând să inducă în eroare instanța de judecată, dar s-a avut în vedere și valoarea scăzută a prejudiciului, recuperarea acestuia, și antecedentele penale ale inculpaților.
Inculpatul, în baza art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a, e, g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.
Inculpatul G, în baza art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a, e, g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în forma continuată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și G, criticând-o pentru netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond a aplicat pedepse nejustificat de mari în raport cu prejudiciul simbolic produs și că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în beneficiul lor, cu consecința reducerii pedepselor; inculpatul a invocat faptul că este încadrat în gradul - de handicap și că anterior comiterii faptei avea loc de muncă stabil, ceea ce justifică în opinia sa reținerea de circumstanțe atenuante personale, iar inculpatul a subliniat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și sub toate aspectele, potrivit art. 371 al. 2 Cod Procedură Penală, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate.
Instanța de fond a analizat și interpretat corespunzător materialul probator administrat, reținând corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate pe baza criteriilor stabilite de art. 72 Cod Penal.
Astfel, tribunalul constată că întreaga activitate infracțională a inculpaților a fost reținută pe baza declarațiilor martorilor oculari - (care a relatat în detaliu aspectele sesizate atât de la balcon cât și după ce a coborât în parcare, 73 dosar fond) și Bader G, (care a arătat că, în condițiile în care parcarea în care au acționat inculpații era iluminată, iar balconul său îi permitea vizualizarea de la distanță mică a locului faptei, a observat două persoane care forțau portbagajul autovehiculului aparținând unui vecin, una dintre cele două persoane umblând în portbagaj și cealaltă asigurând paza și a recunoscut cele două persoane ca fiind inculpații prezenți în sala de ședință - fila 130 dosar fond) și a proceselor verbale întocmite de organele de cercetare penală care au identificat inculpații având bunurile asupra lor și le-au predat părților vătămate (filele 8 -9 ). Prin urmare nu există dubii asupra elementelor de fapt reținute de instanța de fond, deși inculpații nu au recunoscut faptele în modalitatea arătată în rechizitoriu nici în fața instanței de fond și nici cu prilejul analizării măsurii preventive luate față de ei.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate tribunalul reține că li s-au aplicat pedepse echivalente cu minimul special prevăzut de lege, deși în cazul inculpatului s-au reținut și două stări de agravare facultativă a pedepsei, și anume recidiva postexecutorie și forma continuată a săvârșirii infracțiunii. Aspectele invocate de acest inculpat în apel, și anume starea sa sănătate (încadrarea sa în categoria persoanelor cu handicap) și existența unui loc de muncă nu pot constitui circumstanțe atenuante care să justifice un regim sancționator mai blând, întrucât handicapul de care suferă nu îi afectează discernământul, iar faptul că are posibilitatea de a-și asigura veniturile în mod licit nu l-a împiedicat să recurgă la comiterea de infracțiuni pentru a-și suplimenta într-o manieră facilă veniturile. Este adevărat că prejudiciul creat nu este ridicat, însă acesta nu poate constitui un criteriu de apreciere a existenței unui pericol social scăzut, ținând seama de natura faptelor; este evident că în situația în care inculpații ar fi găsit în mașinile ale căror sisteme de închidere le-au forțat bunuri de o valoare ridicată le-ar fi sustras și lipsa bunurilor de valoare din locul unde inculpații sperau să găsească astfel de bunuri nu le poate profita acestora. Din această perspectivă avem în vedere nu numai urmarea produsă, dar și cea care s-ar fi putut produce.
Tribunalul nu a putut identifica pe baza actelor dosarului nici o împrejurare care ar putea constitui circumstanță atenuantă pentru inculpați, în contextul în care aceștia, contrar susținerilor din apel au avut o atitudine procesuală nesinceră, în ciuda probelor certe și evidente de vinovăție și nu se află la prima confruntare cu legea penală: inculpatul este recidivist, iar inculpatul a fost condamnat la pedepse pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, fără, însă să fi intervenit reabilitarea judecătorească și este în prezent cercetat (fiind condamnat în primă instanță și apel) pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Conținutul fisei de cazier judiciar a inculpatului, care evidențiază în trecutul infracțional al acestuia mai multe fapte ce au adus atingere patrimoniului, dar și împrejurarea că în prezent este condamnat, chiar nedefinitiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol împiedică aprecierea că scopul pedepsei aplicate în cauză ar putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, astfel încât nu poate fi admisă cererea inculpatului privind individualizarea modalității de executare a pedepsei (suspendarea condiționată a acesteia).
În concluzie apreciem că pedepsele aplicate de instanța de fond corespund scopului stabilit de art. 52 Cod Penal, sentința fiind legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală apelurile declarate de cei doi inculpați vor fi respinse ca nefondate.
Tribunalul apreciază că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților au rămas nemodificate și ținând seama de stadiul procesual al cauzei constată că se impune menținerea stării de arest preventiv a clor doi inculpați, astfel încât în baza art. 383 al. 11Cod Procedură Penală 350 Cod Procedură Penală va dispune în consecință.
Din pedeapsa aplicată inculpaților se va deduce în continuare timpul arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelate la zi, în baza art. 383 al. 2 Cod Procedură Penală.
În baza art. 192 al. 2, 4 Cod Procedură Penală fiecare inculpat va fi obligat la plata unei părți din cheltuielile judiciare din apel, care potrivit art.189 Cod Procedură Penală include onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de inculpații si G împotriva sentinței penale nr 267/17.02.2009 pronunțata de Judecătoria Brașov,pe care o menține.
In baza art 383 al 1/1 Cod procedură penală rap la art 350 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a celor doi inculpați,
In baza art 383 al 2 Cod procedură penală deduce in continuare din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 17.02.2009 la zi pentru fiecare inculpat.
In baza art 189 Cod procedură penală onorariile avocaților din oficiu ai inculpaților, de cate 200 lei, se includ in cheltuielile judiciare.
In baza art 194 al 2,4 Cod procedură penală obliga fiecare inculpat sa plătească statului cate 240 lei, cheltuieli judiciare din apel.
Cu recurs in 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2009
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean
