Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2765/2008)
INCHEIERE
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr.694/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală și a sentinței penale nr.216/28.03.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/24.02.2009, recurentul inculpat, lipsă, fiind reprezentat de avocat ales împuternicire avocațială nr.5468/24.02.2009, lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul, pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, având în vedere că situația de fapt a fost incorect reținută de instanțele de fond și apel.
Arată că nu s- dovedit că inculpatul s-a aflat în zona în care se presupune că ar fi comis furtul, mai mult în cauza s-a efectuat o diagramă, a locurilor în care inculpatul s-a aflat, după celula telefonului mobil. Astfel în jurul orelor 17-17,30, ora presupusă a furtului, inculpatul nu s-a aflat în zona în care se afla imobilul ci la o distanță de câteva străzi.
Mai mult în intervalul de timp respectiv există SMS-uri pe care inculpatul le dădea prietenei lui, ori apreciază că aflându-se în locuința părții vătămate, nu stătea și dădea SMS-uri.
Totodată, arată că în curtea imobilului se afla un câine mare și mai mult martora audiată în fond, vecina părții vătămate, a arătat că respectivul câine se afla tot timpul în C și era imposibil ca acesta să nu reacționeze, în vreun fel, la o prezență străină. Menționează că nu s-au avut în vedere aceste aspecte.
Apreciază că există grave contradicții între declarațiile părții vătămate, date la urmărirea penală, între declarații și față de declarațiile date în fața instanței de apel unde acesta a fost audiat.
Arată că partea vătămată a susținut că s-au furat niște bijuterii swarovsky dintr-o casetă maro, la percheziția efectuată la inculpat s-a găsit o casetă albastră, ori la instanța de fond, s-a stabilit că asemenea bijuterii se află în casete albastre.
Menționează că s-a stabilit că inculpatul este autorul furtului dat fiind că la el s-a găsit respectiva casetă, deși partea vătămată a susținut, tot timpul că bijuteriile se aflau într-o maro.
Consideră că există multe inadvertențe în dosar, astfel locuința era prevăzută cu sistem de alarmă, ori se pare că tocmai în acea zi partea vătămată a uita a activa sistemul de alarmă, ceea ce creează un dubiu serios privind participația inculpatului la comiterea faptei.
Menționează că nu există nici o probă certă, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a comis fapta ce i se reține în sarcină, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.694/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală și a sentinței penale nr.216/28.03.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, prin care inculpatul a fost condamnat.
Arată că în fața instanței de apel a solicitat a se administra noi probe pentru a se face dovada neparticipării inculpatului la fapta ce i se reține în sarcină.
Se reține că în data de 5.02.2007 inculpatul împreună cu coinculpatul, ar fi pătruns în locuința părții vătămate de unde ar fi sustras o serie de bunuri, în faza de urmărire penală au fost audiați 5,6 martori, s-au făcut percheziții imobiliare, s-au atașat procese verbale la transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul, pentru anumite convorbiri apreciindu-se că au fost purtate de.
Menționează că în fața instanței de apel s-a făcut dovada că la data de 5.02.2008, inculpatul nu se afla pe teritoriul României, ci în Germania fiind cazat la hotel, sens în care s-a depus o adresă emisă de directorul respectivului hotel, motiv pentru care a solicitat audierea acestui martor, pe cale de comisie rogatorie și totodată la organele judiciare din Germania să ridice copii de pe registrele de evidență, a oaspeților, aflate la hotelul.
Arată că solicitarea a fost respinsă, cu motivarea că față de înscrisul aflat la dosar nu se mai impune audierea martorului, directorul hotelului și nu se mai impune nici atașarea înscrisurilor solicitate.
Totodată arată că singura referire la inculpat este făcută de procuror în momentul în care se transcriu convorbirile interceptate de pe telefonul coinculpatului, apreciind că persoana numită este în realitate inculpatul.
Apreciază că acesta este singurul act care face referire la inculpatul și care consideră că a fost stabilit în mod arbitrar de procuror la momentul, întocmirii procesului verbal.
Menționează că din acest motiv a solicitat instanței de apel să efectueze o expertiză pentru a se stabilii dacă persoana care a vorbit la telefon și s-a prezentat, este una și aceeași persoană cu inculpatul.
Instanța de apel a prorogat efectuarea expertizei după reaudierea martorilor din cauză, martorii nu au făcut nici o referire la inculpatul și nu exista nici o dovada privind participația inculpatului la comiterea infracțiunii, situație în care instanța a respins solicitarea de efectuare a expertizei pe considerentul că față de probele administrate nu se mai impune efectuarea expertizei.
Prin decizia penală nr.694/03.12.2008, instanța deși a respins solicitarea de efectuare a expertizei, hotărăște că înregistrarea este valabilă și că urmare a acelei înregistrări este, făcându-se dovada că inculpatul a participat la comiterea infracțiunii.
Arată că inculpatul nu a vorbit niciodată la telefonul lui, ci s-au cunoscut anterior în timp ce executau o pedeapsă privativă de libertate, însă de atunci nu s-au mai întâlnit, astfel cum declară inculpatul.
Mai mult arată că inculpatul, nu a fost audiat în cauza, dat fiind că acesta nu s-a aflat pe teritoriul României și consideră că s-a refuzat administrarea de probe ce ar fi dovedit că inculpatul nu a participat la comiterea infracțiunii.
Arată că în principat recursul declarat vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 Cod procedură penală, și solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea administrării probatoriilor.
În subsidiar, dacă se va aprecia că nu se impune administrarea probelor, solicită a se constata că nu există elemente de vinovăție în ceea ce- privește pe inculpatul și nici privind participația sa, considerente pentru care solicită în temeiul art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, a se dispune achitarea acestuia în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală.
Arată că astfel cum procurorul a hotărât fără expertiză, că este, în același mod s-ar fi putut efectua expertiza fără prezența inculpatului, pentru a i se lua probe de voce în comparație.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul, a dat dovadă de rea credință, prin neprezentarea la urmărirea penală și nici în fața instanței de judecată.
Menționează că în numele inculpatului se solicită anumite probe însă acesta nu se prezintă niciodată, ceea ce ridică un dubiu asupra sa.
Arată că dacă inculpatul s-ar fi prezentat în faza de urmărire penală, acesta ar fi fost recunoscut sau nu de martorii ca fiind persoana cunoscută sub numele de.
Mai mult inculpatul nu s-a prezentat niciodată și în nici una din fazele procesuale nu a depus nici un document în dovedirea imposibilității sale de prezentare.
Solicită a se avea în vedere hărțile întocmite de organele de cercetare penală, la momentul interceptării convorbirilor telefonice și transcrierea convorbirilor efectuate în data de 5.02.2007, orele17,23, aflată în dosarul de urmărire penală, în care organul de urmărire penală stabilește că inculpatul, vorbea de pe telefonul coinculpatului.
Menționează că trebuie avută în vedere contribuția inculpatului, în locuința căruia s-au găsit instrumente folosite la spargerea unor locuințe, accesorii cum ar fi mănuși, șepci, ce denotă că inculpatul cu concursul coinculpatului puneau la cale, în mod frecvent, astfel de acte infracționale.
Totodată arată că anumite bijuterii s-au găsit la două martore, una din ele fiind prietena inculpatului, bijuteriile fiind recunoscute de partea vătămată.
În ceea ce privește ne efectuarea expertizei pentru a se stabili dacă persoana care a vorbit la telefon este sau nu, aceasta era imposibil a fi efectuată, în absența inculpatului ce ar fi trebuit a da probe de voce, în comparație.
Arată că aceeași este situația și în ceea ce privește recunoașterea inculpatului de către martori, aceasta fiind imposibil a se efectua, în lipsa acestuia.
Referitor la adresa emanată de la directorul hotelului, arată că aceasta este depusă la sfârșitul anului 2008, inculpatul fiind cercetat pentru o faptă comisă la începutul anului 2007, urmărirea penală și fazele procesuale se încheie la sfârșitul anului 2008, moment la care apare respectiva adresă, de ce inculpatul nu a depus diligențe pentru ca adresa să ajungă mai devreme la instanță.
Consideră că în mod corect instanța de apel a respins solicitarea de audiere a martorului director de hotel, dat fiind că respectivul act în mod corect a fost apreciat, ca fiind procauza.
Apreciază că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, prin probele administrate în cauză, consideră că pedepsele stabilite, sunt în mod corect individualizate, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, antecedentele penale ale inculpaților care s-au cunoscut în locul de detenție, unde se aflau pentru fapte similare.
Referitor la cererea de reindividualizare a pedepsei o apreciază ca fiind lipsită de fundament, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că bijuteriile găsite la prietena inculpatului nu erau veritabile, ele fiind ridicate de organele de poliție de la o casă de amanet.
Faptul că partea vătămată susține că bijuteriile erau din material prețios, iar cele ridicate fiind dintr-un material inferior, constituie un dubiu serios asupra credibilității susținerilor părții vătămate.
Totodată solicită a se explica împrejurarea că inculpatul a fost arestat la 5 luni de la pretinsa comitere a faptei, dacă inculpații se cunoșteau din detenție, unde puneau la cale astfel de fapte.
Mai arată că există un proces verbal întocmit de lucrării de poliție care atestă că inculpatul se afla într-un anume loc, în realitate inculpatul era arestat.
Referitor la adresa depusă pentru coinculpatul, aceasta trebuia a fi verificată de instanță, prin comisie rogatorie.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se stabili care sunt criteriile potrivit cărora s-a stabilit, în faza de urmărire penală, că inculpatul era persoana cunoscută sub numele de și care se pretinde că a vorbit de la telefonul inculpatului, aspect ce se putea clarifica prin efectuarea expertizei, ori aceasta nu se putea efectua, în situația în care inculpatul nu se afla în țară.
Precizează că în faza procesuală a apelului procurorul de ședință a fost cerut a se încuviința efectuarea expertizei
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că singura probă împotriva sa, este reprezentată de bijuteriile găsite la prietena sa, ori acestea nu seamănă cu cele descrise de partea vătămată.
Menționează că s-a reținut că, în luna august 2006, făcea parte dintr-un grup infracțional, însă la acea dată era arestat.
Mai arată că la 5 luni de la pretinsa comitere a faptei, a început interceptarea convorbirilor telefonice, însă nu s-a descoperit nimic despre comiterea de fapte prevăzute de legea penală.
Arată că a fost ținut 4 luni la secția de poliție fără a fi anchetat și consideră că în dosar există înscrisuri cu caracter contradictoriu.
Se prezintă apărător din oficiu, care învederează că a asigurat asistența juridică la două termene de judecată, a asistat pe inculpatul, la discutarea stării de arest, considerente pentru care solicită ca instanța să se pronunțe asupra onorariului.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 4 martie 2009.
Dată în ședință publică azi, 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
DOSAR NR-(2765/2008)
INCHEIERE
Ședința publică de la 4 martie 2009
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 6 martie 2009.
Dată în ședință publică azi, 4 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2765/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.372/
Ședința publică de la 6 martie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr.694/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală și a sentinței penale nr.216/28.03.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24 februarie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 4 martie 2009 și 6 martie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.216 din 28.03.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul penal nr-, în baza art. 345 alin.2 Cod pr. pen. a fost condamnat inculpatul,la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt
calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod penal, în starea de recidivă prev. de art.37 alin.l lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.61 raportat la art.39 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.305/27.02.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B și s-a contopit restul neexecutat de 568 de zile în pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Pe durata prev. de art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și litera b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la data de 11.07.2007 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.350 alin.1 Cod pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului
În baza art. 345 alin.2 Cod pr.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod penal, în starea de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.61 raportat la art.39 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.85/27.01.2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală și s-a contopit restul neexecutat de 628 de zile în pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Pe durata prev. de art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și litera b Cod penal.
In conformitate cu dispozițiile art.350 alin.1 Cod pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
In temeiul art.357 lit.e Cod pr.pen. s-a dispune restituirea către partea civilă, domiciliat în B,-, sector 3. următoarelor bunuri: o cruciuliță din metal alb bătută cu cristale, având imprimat pe spate acest simbol, cu un lănțișor din metal împletit: o pereche de cercei cu șurub în formă de cruce bătute cu cristale, o pereche de cercei tip șirag dintr-un material de culoare albă, bătuți cu cristale și o cutie de carton cu geam pe care se află inscripționată marca, bunuri recunoscute de partea civilă la sediul DGPMB - Serviciul de Investigații Criminale.
S-a respins cererea părții vătămate, în sensul obligării inculpaților la plata sumei de 3500 euro cu titlu de daune materiale, ca neîntemeiată.
In baza art. 189 Cod pr.pen. s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu.
În temeiul art. 191 alin.2 Cod pr.pen. inculpații au fost obligați la plata sumei de 2500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că pe data de 05.02.2007 cei doi inculpați - și s-au întâlnit în jurul orei 18.19, în apropierea locuinței părții vătămate din-. In aceste împrejurări, locuința părții vătămate fiind echipată cu un sistem de alarmă electronic, inculpatul a contactat telefonic o altă persoană neidentificată, solicitându-i acesteia din urmă date cu privire la mecanismul de funcționare și declanșare a sistemului de alarmă, în condițiile în care unul dintre inculpați pătrunsese deja în locuință. Profitând de faptul ca sistemul de alarmă nu funcționa, inculpații au reușit să pătrundă în mod silențios în locuința părții vătămate, sustrăgând din interior mai multe bunuri - respectiv obiecte electronice și bijuterii. Ulterior o parte a bunurilor sustrase au ajuns în posesia martorelor și Caria, acestea predându-le de bună voie organelor de poliție. Bunurile ridicate din posesia martorelor au fost recunoscute de partea vătămată, cu ocazia prezentării acestora pentru recunoaștere la data de 11.07.2007.
La reținerea acestei situații de fapt instanța fondului a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei, procesul verbal de depistare, procesele verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, proces verbal de recunoaștere a bunurilor de către partea vătămată, autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, hărțile grafice cu releele de telefonie mobilă prin care au fost purtate convorbirile telefonice, toate coroborate cu depozițiile martorilor, Caria, și.
In drept, fapta inculpaților și, constând în aceea ca pe data de 05.02.2007, prin escaladarea gardului și forțarea ușii secundare tip termopan au pătruns în locuința părții vătămate, de unde au sustras o cameră video marca Panasonic, model NU - GS 55GC, un sistem de navigație marca, obiecte de încălțăminte, mai multe ceasuri mărcile, și, precum și bijuterii marca întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și i cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a și b Cod penal.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 și de art.52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, precum și de atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților, inculpatul sustrăgându-se judecății, iar refuzând să coopereze cu organul de urmărire penală.
Totodată s-a mai avut în vedere că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, care atrag în prezent starea de recidivă mare postcondamnatorieprev.deart.37 alin. 1 lit.a Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și în esență solicită achitarea, în baza art. 10 lit.c Cod pr.pen. motivat de faptul că nu există probe certe care să ateste participarea inculpaților la faptă.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat nefondate apelurile declarate, pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B la data de 30.10.2007 în dosarul 2014/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a și i Cod penal, în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 alin.l lit.a și b Cod penal și arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a și i Cod penal, în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 alin.l lit.a și b Cod penal, reținându-se că pe data de 05.02.2007 prin escaladarea gardului și forțarea ușii secundare tip termopan, cei doi inculpați au pătruns în locuința părții vătămate, de unde au sustras o cameră video marca Panasonic, model NU - GS 55GC, un sistem de navigație marca, obiecte de încălțăminte, mai multe ceasuri mărcile, și, precum și bijuterii marca.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări, are la bază tocmai situația redată mai sus.
Apărarea inculpaților potrivit căreia în cauză s-ar impune o soluție de achitare pentru că în realitate nu ei sunt autorii acestei fapte - nu poate fi primită.
Probele administrate în faza apelului nu modifică cu nimic situația de fapt reținută de fond și mai mult nu susțin apărările inculpaților în sensul stabilirii nevinovăției acestora.
În faza soluționării apelului inculpatul a înțeles să nu mai declare nimic, iar inculpatul s-a sustras în continuare procesului penal.
In ceea ce-l privește pe inculpatul, Tribunalul a apreciat că sunt suficiente probe care să conducă la stabilirea vinovăției acestuia. Este adevărat că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, că nu există amprente sau alte tipuri de urme la fața locului, însă, așa cum a reținut și instanța de fond inculpatul s-a aflat în apropierea locuinței părții vătămate în data de 05.02.2007, ora 18.19, conform hărților grafice cu releele de telefonie mobilă. Există de asemenea, o serie de interceptări telefonice care relevă participarea acestui inculpat împreună cu la fapta reținută în rechizitoriu, relevantă fiind convorbirea în care acesta din urmă cere o serie de informații unei cunoștințe vis-a-vis de alarma cu care era dotată locuința în care au pătruns.
Nu lipsite de importanță sunt și declarațiile martorei coroborate cu cele ale martorei Caria la care s-au găsit o parte din bijuteriile părții vătămate.
Așadar, este dovedită pe de o parte, participarea activă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii de furt în dauna părții vătămate, prin marcarea prezenței acestuia în domiciliul părții vătămate, precum și existența unor bunuri din cele sustrase, găsite ulterior la cele două martore audiate, prima fiind chiar prietena inculpatului.
Lipsa amprentelor nu poate justifica nevinovăția acestui inculpat mai ales dacă coroborăm acest aspect cu activitatea infracțională impresionantă ilustrată de fișa de cazier judiciar, ceea ce presupune specializarea inculpatului în participarea la astfel de fapte chiar și folosirea unor metode pentru înlăturarea posibilelor urme de la locul săvârșirii faptei.
Cu privire la aspectul învederat de apărare vis-a-vis de interceptările făcute și de lipsa de reacție fermă a autorităților în momentul acelor interceptări, Tribunalul urmează aor espinge motivat de următoarele precizări:
Este foarte adevărat că au fost autorizate interceptările inculpaților încă din perioada august 2006, iar fapta s-a săvârșit în februarie 2007, însă acest aspect trebuie privit tocmai prin prisma faptului că inculpatul împreună cu alte persoane se "ocupau" cu săvârșirea unor infracțiuni de acest gen sens în care erau monitorizați.
Faptul că, sesizând interceptările dintre inculpați, autoritățile nu au reacționat prevenind furtul în dauna părții vătămate, nu presupune o lipsă de reacție a acestora ci modul în care se realizează aceste interceptări. Astfel, nu întotdeauna interceptările se realizează în timp real, persoana care se ocupă de aceste audieri neputând în toate cazurile să organizeze un demers de intervenție activă a organelor de ordine; acest lucru însă nu exclude nevinovăția inculpaților care au fost localizați la acel moment, în zona locuinței părții vătămate iar convorbirile purtate pot demonstra că aceștia au pătruns în domiciliul lui, de unde au sustras o serie de bunuri.
In ceea ce-l privește pe inculpatul există de asemenea probe care îl incriminează în sensul participării cu vinovăție la această infracțiune.
Este adevărat că nu ne aflăm într-un caz în care evidența probelor să fie punctul de plecare al cercetării judecătorești dar, trebuie avut în vedere că ambii inculpați sunt specializați în săvârșirea unor astfel de infracțiuni, ca atare își luau o serie de măsuri de precauție pentru a lăsa cât mai puține urme, schimbau foarte des cartelele telefoanelor de pe care vorbeau, convorbirile purtate erau nuanțate, modul în care își valorificau bunurile sustrase era bine organizat, nu obișnuiau să păstreze bunurile în domiciliile proprii, iar poziția acestora în fața organelor de urmărire penală este una de necolaborare.
Cu toate acestea nu putem admite că în acest caz nu există probe de vinovăție și în ceea ce-l privește pe inculpatul. Astfel, și acesta a fost localizat alături de inculpatul cu care era în relații de amiciție în zona locuinței părții vătămate în data de 05.02.2007 în jurul orelor 18.19, conform hărților grafice existente la dosar.
De asemenea, există interceptări autorizate a telefoanelor mobile din care rezultă date referitoare la participarea acestora. Nu lipsită de importanță este convorbirea pe care inculpatul o poartă cu o persoană, de pe telefonul lui, în data de 05.02.2007, la ora 19.50, conținutul convorbirii constând într-o serie de informații cu privire la modul în care acționează sistemul electronic de alarmă de la locuința părții vătămate. Faptul că acest inculpat nu folosește telefonul propriu, nu exclude așa cum susține apărarea că nu a fost el cel care a vorbit la telefon, întrucât din transcrierea înregistrării chiar inculpatul se recomandă interlocutorului său înainte de a-i cere detalii despre alarmă.
sunt și convorbirile purtate între cei doi inculpați în data de 05.02.2007, începând cu orele 17.23 când cei doi stabilesc să se întâlnească, la 18.19 inculpatul zis spunându-i lui zis "două minute", durata de timp în care cei doi urmau să se întâlnească; de asemenea, inculpatul la ora 20.32, solicită unei femei într-o convorbire telefonică să-i aducă ceva să cântărească (probabil bijuteriile sustrase).
Faptul că la domiciliul acestui inculpat nu s-au găsit bunuri aparținând părții vătămate, de asemenea nu justifică o neparticipare la faptă, pentru că așa cum am arătat inculpatul lucra profesionist, însă, împrejurarea că s-au găsit o serie de unelte și de instrumente folosite la spargerea unor locuințe plus o serie de accesorii cum ar fi mănuși, . etc, creează niște indicii convergente care coroborate cu alte mijloace de probă conduc la stabilirea vinovăției inculpatului.
Apărarea acestui inculpat făcută în apel potrivit căreia la data de 05.02.2007, nu s-ar fi aflat în România ci în conform înscrisurilor de la filele 96 - 99 dosar apel, nu poate fi primită întrucât acestea sunt înscrisuri cu caracteristicile unui hotel în care susține că a fost cazat, fiind evident luate de pe internet, iar declarația făcută de un anume "director al hotelului prezentat" care ar fi confirmat că inculpatul a fost oaspetele său în acea perioadă poate fi apreciată ca un înscris pro causa neexistând posibilitatea cenzurării acestuia.
Tribunalul București -secția I penală, prin decizia penală nr.694/A din 3.12.2008, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr.216 din 28.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
În temeiul a rt.383 alin.11Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului prin sentința apelată durata prevenției de la 11.07.2007 la zi.
Au fost obligați apelanții la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și achitarea sa întrucât nu există probe dincolo de orice dubiu că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat în principal admiterea recursul casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului, potrivit art.3859pct.9 Cod proc. pen. arătând că a solicitat administrarea de noi probe pentru a se face dovada neparticipării acestuia la fapta ce i se reține în cauză, probe ce i-au fost respinse de către instanța de apel.
În subsidiar inculpatul a solicitat, în temeiul art.3859pct.18 Cod proc. pen. casarea hotărârilor, iar pe fond achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.c Cod proc. pen. întrucât nu există probe care să rezulte vinovăția sa.
Examinând hotărârile recurateprin raportare la motivele invocate de către inculpați, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.9 și 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de inculpatul se constată că acesta este nefondat, instanțele de fond și apel reținând în mod corect participarea sa în calitate de coautor la săvârșire infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod pen. pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel din probele administrate reiese că în ziua de 05.02.2007 inculpatul împreună cu o altă persoană, (posibil inc. ) în apropierea locuinței părții vătămate din-. Profitând de faptul ca sistemul de alarmă nu funcționa, inculpatul a reușit să pătrundă în mod în locuința părții vătămate, sustrăgând din interior mai multe bunuri - respectiv obiecte electronice și bijuterii. Ulterior o parte a bunurilor sustrase au ajuns în posesia martorelor și Caria, acestea predându-le de bună voie organelor de poliție. Bunurile ridicate din posesia martorelor au fost recunoscute de partea vătămată, cu ocazia prezentării acestora pentru recunoaștere la data de 11.07.2007.
Situația reținută rezultă din procesul-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei, procesul-verbal de depistare, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor de către partea vătămată, autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, hărțile grafice cu releele de telefonie mobilă prin care au fost purtate convorbirile telefonice, toate coroborate cu depozițiile martorilor, Caria, și, care se coroborează în parte cu declarațiile date de către inculpatul.
Relevante sub aspectul participării inculpatul la săvârșirea infracțiunii sunt: procesul-verbal de conținând transcrierea convorbirii telefonice purtate de acesta cu martora la data de 06.02.2007, din conținutul căreia reiese că aceasta era în posesia mai multor bijuterii marca primite de la inculpatul; declarația martorei care recunoaște că a primit de la inculpatul un lănțișor și un set format din lănțișor și cercei ambalate într-o cutie albastră marca și că, în prezența inculpatului, i-a dat lănțișorul primit martorei Carla. Aceste aspecte au fost confirmate întrutotul de către martor Carla; acestea se coroborează cu plângerea și declarațiile părții vătămate în care descrie bunurile ce i-au fost sustrase din locuință, cât și declarațiile și procesele-verbale de recunoaștere a bunurilor sustrase și care îi aparțineau, precum și procesele-verbale de predare a bunurilor recuperate și predate părții vătămate. Prezența inculpatului în locuința părții vătămate la data săvârșirii faptei rezultă din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, în care sunt redate discuțiile purtate de către cel care se cu inculpatul în locuința părții vătămate, ce solicita relații privitoare la funcționarea sistemului de alarmă, folosind telefonul pe care obișnuia să vorbească inculpatul.
Susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu ar fi avut posibilitatea să săvârșească fapta, întrucât la ora 17-17.30 s-ar fi aflat la o distanță de câte străzi față de locuința părții vătămate, nu poate fi reținută de către C, având în vedere că s-a reținut că fapta s-a săvârșit în jurul orei 20.00, când persoana cu care se afla inculpatul cerea informații despre modul de funcționare a alarmei. Astfel, că și în situația în care inculpatul s-ar fi aflat la o distanță de câteva străzi de cea în care se află locuința părții vătămate la ora indicată, nu exclude posibilitate ca la aproximativ două ore mai târziu să se afle la locul săvârșirii faptei.
De asemenea, faptul că partea vătămată ar fi afirmat că în cursul urmăririi penale că bijuteriile se aflau într-o cutie maro, iar cele ridicate de la martora, nu poate duce instanța la concluzia că aceste bunuri nu ar fi cele ce i-au fost sustrase părții vătămate. Aceasta deoarece partea vătămată a descris amănunțit bunurile sustrase, pe care le-a și recunoscut ulterior, și având în vedere precizarea făcută că în cutia de culoare maro despre care a făcut vorbire, se aflau mai multe cutii mai mici independente.
Față de cele reținute, rezultă fără niciun dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, în mod legal și temeinic prima instanță l-a condamnat pe acesta, în temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod pen.cu aplic. art.37 lit. a Cod pen. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, sentință menținută de către instanța de apel.
Referitor la recursul declarat de inculpatul, prin care critică în principal respingerea probelor solicitate la termenul din 26.09.2008 în fața instanței de apel, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Astfel, din actele dosarul reiese că la termenul din 26.09.2008, inculpatul a solicitat audierea martorul, directorul Hotelului "" și administrarea tot prin comisie rogatorie de înscrisuri, respectiv copii de pe registrele hotelului.
În susținerea acestei cereri de probe, formulată prin apărător ales, s-a depus copie a unei adeverințe eliberate de Hotelul "", însoțită de o traducere legalizată, din care ar rezulta că inculpatul se afla în perioada 03.02.2007 - 12.02.2007 cazat la acel hotel. Or, având în vedere că s-a reținut ca dată a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată,05.02.2007, instanța de apel nu putea să respingă această probă, fiind relevantă în ceea ce privește participarea sa la săvârșirea faptei, fiind posibil, în cazul în care se confirmă cele susținute de inculpat (că nu s-a aflat în România în acea perioadă), să excludă implicare sa în săvârșirea faptei, cel puțin sub forma de coautor sau complice concomitent.
Față de acestea, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte decizia pronunțată în apel, numai în ceea ce-l privește, și în temeiul art.3851alin.2 Cod proc. pen. va casa și încheierea de ședință din data de 26.09.2008, urmând a trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării instanța de trimitere va administra, prin comisie rogatorie toate probele utile, care vizează în primul rând verificarea autenticității adeverinței depuse la fila 97 din dosarul din apel, respectiv, depunerea de copii de pe registrul în care se consemnează persoanele ce au fost clienți ai hotelului în perioada respectivă, precum și audierea persoanei care a semnat acel înscris, urmând a fi apreciate prin raportare la întregul material probator administrat în cauză.
Față de cele reținute, în temeiul art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa, în parte, decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului.
Se vor înlătura dispozițiile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul .
În baza art.38516cu referire la art.381 Cod procedură penală se va deduce prevenția inculpatului de la 11.07.2007 la zi.
Se vor menține neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art.192 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului pentru inculpatul, iar pe inculpatul îl va obliga la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul
Casează în parte decizia penală nr.694 din 3.12.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală și trimite cauza spre rejudecarea apelului în ceea ce-l privește pe inculpatul .
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art.38516cu referire la art.381 Cod procedură penală deduce prevenția inculpatului de la 11.07.2007 la zi.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului pentru inculpatul, iar pe inculpatul îl obligă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.04.2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
