Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI
DECIZIA Nr. 201
Ședința separată cu minori din 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, -.2,.B,.19, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 63 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, lipsă fiind părțile vătămate intimate, ambii prin procurator, și, ambii prin curator.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul recurent arătă că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, dar că înțelege să-și mențină declarațiile anterioare, precizând, totodată, că nu are alte cereri de formulat.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond a se aplica instituția suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, având în vedere că faptele pentru care s-a dispus inițial suspendarea condiționată, ce a fost revocată, au fost comise de inculpat în timpul minorității, iar executarea în regim de penitenciar ar avea consecințe nefaste asupra acestuia și a familiei sale. A mai cerut a se avea în vedere și circumstanțele reale și personale, respectiv că inculpatul este angajat la o societate comercială, se bucură de aprecierea colegilor, are 4 frați, fiind singurul care asigură sursa de venit a familiei.
În subsidiar, cerut a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit disp. art. 861Cod penal.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 81 sau art. 861Cod penal, față de antecedentele penale ale inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că regretă faptele comise, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 179 din 21 ianuarie 2009, Judecătoria Botoșania condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. c și art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a pedepselor de:
- 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1001 din 4 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29 aprilie 2006, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2, 42, art. 99, art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal;
- 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 246 din 9 februarie 2007 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 20 februarie 2007, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplic. art. 99 al. 3 și 74 lit. c și art. 76 Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 246 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Botoșania fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1001 din 4 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani.
În temeiul art. 83 al. 1 Cod penal a fost adiționată pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 246 din 9 februarie 2007 Judecătoriei Botoșani, la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1001 din 4 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani, stabilind o pedeapsă colectivă de 9 luni închisoare.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal a fost adiționată pedeapsa colectivă de 9 luni închisoare, stabilită mai sus, la pedeapsa de 8 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin această sentință, urmând ca inculpatul să execute în total 1 an și 5 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a - II-a și lit. Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
In temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 25 mai 2006.
S-a constatat că părțile vătămate, nu s-au constituit părți civile și, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că numiții și sunt prieteni cu fiul părții vătămate cu care se vizitau deseori, împrejurare în care au aflat de la acesta că, în perioada ianuarie - februarie 2007, și-a pierdut cheia de la locuință, motiv pentru care s-au oferit să îl ajute la căutarea acesteia.
În apropierea imobilului în care locuiește numitul, cei doi martori au găsit cheia (pe care au recunoscut-o după breloc), lângă un autoturism parcat în acea zonă, însă s-au hotărât să nu o restituie prietenului lor, deoarece doreau să-i facă "o glumă". Cheia a rămas în posesia numitului, iar într-una din zilele lunii februarie 2007, aflat despre acest aspect și inculpatul.
În ziua de 03 martie 2007, în jurul orelor 2300, inculpatul, împreună cu numiții și s-au întâlnit la un bar din B, prilej cu care s-au hotărât să folosească cheia găsită, cunoscând că este plecat din municipiul B, iar tatăl acestuia locuiește efectiv la o altă adresă.
După ce au ajuns la imobilul de pe-, numiții și au rămas pe holul de pe casa scării, cu scopul de a asigura paza, în timp ce inculpatul a pătruns în apartamentul nr. 18, cu ajutorul cheii potrivite și apoi, prin distrugerea placajului din partea inferioară a ușii de acces, a intrat în încăperea asigurată. De aici, a sustras trei parfumuri, două sticle cu băuturi alcoolice și o bluză de trening, bunuri pe care le-a pus într-o sacoșă, iar după părăsirea locului faptei s-a întâlnit cu prietenii săi.
Numitul a luat bluza de trening cu care s-a și îmbrăcat, inculpatul și și-au împărțit parfumurile, iar sticlele de băuturi alcoolice și cheia de la locuința părții vătămate le-au aruncat într-un tomberon.
Pe baza probatoriului administrat, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, declarațiile inculpatului și ale numiților și, două rapoarte de constatare tehnico-științifice, precum și pe baza declarațiilor martorilor, și, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1,209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal și a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, însă privativă de liberatate.
S-a mai reținut că, în timpul minorității, inculpatul fusese condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1001 din 04 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 246 din 09 februarie 2007 Judecătoriei Botoșani, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Întrucât ambele pedepse au fost suspendate condiționat, instanța, în temeiul art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor menționate, pe care le-a adiționat la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă în noaptea de 03/04 martie 2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 22 ianuarie 2009, declarat apel inculpatul, solicitând ca executarea pedeapsei ce i-a fost aplicată să fie suspendată condiționat, deoarece condamnările suferite anterior se referă la fapte comise în timpul minorității și s-au datorat anturajului care l-a influențat, apel ce a respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 63 A din 24 martie 2009 Tribunalului Botoșani.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt. De asemenea, în mod corect s-a reținut și faptul că, în antecedentele penale ale inculpatului, mai figurează două condamnări tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, pentru care s-au aplicat pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat.
Întrucât, în cursul termenelor de încercare fixate de către instanțe, inculpatul a continuat să săvârșească fapte penale, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor, care au fost adiționate la pedeapsa aplicată prin sentința apelată.
S-a procedat astfel întrucât, potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Pedeapsa obținută prin adiționare nu poate fi executată decât în regim de detenție, în această situație nefiind aplicabile dispozițiile art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și, respectiv art. 861, referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum a solicitat inculpatul prin petiția de apel, cât și apărătorul acestuia cu ocazia dezbaterilor în fața instanței.
Trebuie observat că atitudinea avută de către inculpat în timpul procesului, respectiv prezentarea în fața instanței și recunoașterea săvârșirii infracțiunii a fost avută în vedere de către prima instanță care a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal și ca efect al acestei circumstanțe atenuante, a coborât pedeapsa cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, considerând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 81 sau 861Cod penal, motive ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Verificând decizia recurată și implicit sentința instanței de fond, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 3856al. 2 și art. 38514Cod pr.penală, Curtea constată că acestea sunt nelegale și netemeinicie, însă pe alte considerente decât cele invocate de către inculpat, respectiv, încălcarea principiului autorității de lucru judecat și cuantumul pedepsei aplicate, care este prea mare în raport cu fapta comisă.
Astfel, în cadrul procesului penal, judecata constituie cea mai importantă activitate procesuală deoarece în cursul ei se soluționează conflictul de drept penal dedus în justiție, adică problema existenței faptei penale, a vinovăției făptuitorului și a aplicării unei sancțiuni.
Autoritatea de lucru judecat este considerată un principiu, exprimat prin adagiul non bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care există o hotărâre definitivă.
În ideea necesității conferirii unui caracter de stabilitate activității de justiție s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și se bucură de autoritate de lucru judecat. Principiul "non bis in idem", dacă își găsește aplicarea, nu mai permite dezvoltarea unei noi activități de judecată cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană. În acest context hotărârea este considerată că reprezintă o expresie a adevărului și în acest fel se asigură stabilitatea ordinii de drept și prestigiul justiției.
Ori în speță, deși instanța de apel a motivat că în mod corect prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 83 alin. 1 Cod penal - potrivit căruia, Dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune" - și în consecință a procedat la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate inculpatului, pentru același gen de infracțiuni, prin sentința penală nr.1001 din 4 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29 aprilie 2006 și sentința penală nr. 246 din 9 februarie 2007 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 20 februarie 2007, greșit atunci când a menținut soluția pronunțată, dată cu încălcarea principiului anterior menționat, în condițiile în care prin sentința instanței de fond s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 246 din 9 februarie 2009 Judecătoriei Botoșania fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1001 din 4 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani, adiționând pedepsele într-o pedeapsă colectivă, câtă vreme această din urmă hotărâre, nesupusă căilor de atac ordinare ori extraordinare a căror finalitate este aceea de a repara erorile comise în prima judecată, este definitivă și a ăpătat autoritatea lucrului judecat.
În cazul dat, instanța de recurs constată că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, a fost comisă în termenele de încercare stabilite prin cele două hotărâri definitive, astfel că dând curs prevederilor art.83 Cod penal, va adiționa aceste pedepse la pedeapsa ce se va aplica.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de recurs raportându-se la criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciază că acesta este mare, pentru următoarele argumente:
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmare produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Ori, în speță, ținând cont de fapta comisă de inculpat, de împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, de prejudiciul relativ mic cauzat, parte recuperat prin restituire, de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, de vârsta și de situația sa familială, Tribunalul apreciază că se poate da eficiență sporită disp. art. 74 Cod penal, reținute în favoarea acestuia de către instanța de fond, chiar în condițiile în care acesta în timpul minorității a mai comis fapte de același gen, considerând că în condițiile actuale pedeapsa totală de executat în regim de detenție este în măsură să contribuie la reeducarea recurentului.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici prevederile art. 861, referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum a solicitat inculpatul personal, prin petiția de recurs, cât și apărătorul său cu ocazia dezbaterilor în fața instanței, întrucât pedeapsa obținută prin adiționare nu poate fi executată decât în regim de detenție.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul, va casa în totalitate decizia atacată și, în parte sentința primei instanțe și în rejudecarea laturii penale a cauzei, va condamna pe inculpat, pentru infracțiunea comisă, cu reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art.74 alin.1 lit.c și alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, va da curs dispozițiilor art. 83 Cod penal, va adiționa pedepsele aplicate prin sentințele la care s-a făcut trimitere și va dispune ca cel în cauză să execute pedeapsa cumulată de 1 an și 3 luni închisoare, din care se va deduce reținerea de 24 ore.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 63 din 24 martie 2009 Tribunalului Botoșani.
Casează în totalitate decizia susmenționată și în parte sentința penală nr. 179 din 21 ianuarie 2009 Judecătoriei Botoșani și, în rejudecarea laturii penale a cauzei:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. c și al. 2 Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepselor de:
- 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr. 1001 din 4 aprilie 2006 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.04.2006;
- 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin nr. 246 din 9 februarie 2007 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 20.02.2007, pe care le adiționează la pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie.
Inculpatul va executa pedeapsa cumulată de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de reținere de 24 de ore, din 25 mai 2006.
Menține celelalte dispoziții din sentință, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
10.06.2009/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Motan Traian, Andrieș Maria
