Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (38/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.70/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Zimnicea și a deciziei penală nr.133A/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat de avocat împuternicire avocațială nr.8/25.01.2010, lipsind intimatul inculpat, ( ), intimata parte civilă SC SERV COM SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea recurentului inculpat, CI seria -, nr.-, domiciliat în oraș Z, jud.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recurentul a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.70/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Zimnicea și a deciziei penală nr.133A/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală.
Solicită admiterea recursului casarea hotărârilor recurate și pe fond a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, dat fiind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția.
Precizează că situația de fapt a fost expusă pe larg în motivele de recurs și precizează că din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că cel care a coordonat activitatea de tăiere și ridicare a lemnelor, a fost numitul cel care era pădurar și care în baza celor două bonuri de tăiere, pe care le-a prezentat celorlalți inculpați, a indicat acestora ce lemne să taie și să ridice. Arată că inculpatul și celelalte persoane nu au avut cunoștință cui aparțin lemnele, aspect întărit de depoziția martorului care a dat declarații în acest sens în fața instanței de apel.
Având în vedere că infracțiunea de furt este una contra patrimoniului și este săvârșită numai cu intenție, în situația de față nu se regăsește intenția recurentului în comiterea vreunei infracțiuni, de asemenea lipsește și scopul special urmărit de făptuitor și anume însușirea pe nedrept, astfel latura subiectivă a infracțiunii de furt calificat nu este realizată, iar fapta nu poate fi încadrată în dispozițiile art.208,209 Cod penal, motive pentru care solicită achitarea inculpatului.
În ceea ce privește neconcordanțele între declarațiile date în prima fază procesuală și cele date în fața instanței, precizează că în momentul în care inculpații au dat primele declarații, în faza de urmărire penală, aceștia nu au fost asistați de avocat și nu au avut reprezentarea urmărilor produse de declarațiile date, ci au crezut că este vorba de o anchetă administrativă.
Consideră că în fata instanțelor de fond și apel aceștia au dat declarații conforme cu adevărul, în sensul că nu se fac vinovați de comiterea faptelor ce li s-au reținut în sarcină.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat. apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Consideră că primele declarații ale inculpaților reflectă adevărul, dat fiind că au fost date imediat după comiterea faptelor, iar faptul că aceștia nu au fost asistați de apărător, nu consideră că ar avea vreo relevanță asupra celor ce aceștia au declarat, mai mult nu s-a făcut dovada existenței unor presiuni de către organele de urmărire penală.
Apreciază că declarațiile inculpaților se coroborează cu cele ale martorului, care a fost prezent la locul faptei și care a declarat că le-a atras atenția că acele lemne aparțin unei societăți comerciale.
Referitor la faptul că inculpatul nu și-ar fi însuși acele lemne, acest lucru este contrazis de faptul că lemnele au fost găsite la locuința sa, însușirea având loc lemnele trecând din proprietatea acelei societăți în proprietatea asumată a inculpatului, motiv pentru care consideră că nu se impune achitarea inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că inculpații nici un moment nu au negat faptul că ar fi luat acele lemne, apărarea inculpatului fiind legată de faptul că nu a cunoscut cui au aparținut acele lemne.
În ceea ce privește martorul, acesta a declarat că a atras atenția numai martorului în sensul că lemnele nu-i aparțin.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat de cele reținute în sarcina sa și își menține declarațiile date.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 2 februarie 2010.
Dată în ședință publică azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
DOSAR NR- (38/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 2 februarie 2010
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 10 februarie 2010.
Dată în ședință publică azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
DOSAR NR- (38/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.262/R
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.70/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Zimnicea și a deciziei penală nr.133A/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 ianuarie 2010 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 02 februarie 2010 și 10 februarie 2010, când a decis;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 70 din 24 iunie 2009, Judecătoria Zimnicea, în baza art.208 al.1-209 al.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41, 42 Cod penal a condamnat pe inculpații, zis "" și, la 3 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea acestor pedepse pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectarea are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.208 al.1-209 al.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41, 42 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.292/ 26.06.2006 a Judecătoriei Zimnicea și a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal.
A admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă C SERV COM
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală rap.la art.998-999 cod civil a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 1200 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.357 alin.2 lit.e Cod procedură penală a dispus restituirea către partea civilă a 85 butuci de lemn lăsați în custodia inculpatului în baza procesului verbal din 28.01.2009 întocmit de Poliție
În baza art.191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din mijloacele de probă administrate în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, toate coroborate cu alte acte și lucrări ale dosarului că, în ziua de 10.01.2009, inculpații, și s-au deplasat cu tractorul și remorca proprietatea acestuia din urmă, la pădurea de pe malul fluviului Dunărea în zona Km.flv.556, 5, lângă cantonul pădurarului, cu scopul de a sustrage material lemnos.
Astfel, după ce au încărcat 3 din pădurea administrată de pădurar, pentru a umple remorca, inculpații au sustras un număr de 8 din tasonul aparținând SC Serv Com SRL Z, fără a ține cont de avertismentul paznicului, în sensul că nu au voie să ia lemne, întrucât acea stivă aparține societății sus menționate. Materialul lemnos a fost transportat la locuința inculpatului, unde ulterior o parte din acesta a și fost găsit de organele de cercetare penală.
Potrivit procesului verbal din 28.01.2009 a rezultat că la locuința inculpatului au fost identificați un număr de 85 butuci lemne esență, în lungime de 20 cm. și diametre diferite, având pe de o parte vopsea de culoare roșie, albă și albastră.
A doua zi, respectiv 11.01.2009, inculpații, însoțiți de inculpatul au revenit la pădure și în prezența aceluiași paznic, care din nou le-a atras atenția că nu este bine cum procedează, au mai încărcat o remorcă de lemne din tasonul SC Serv Com Z, pe care, de această dată, le-au transportat la locuința inculpatului.
În ziua de 12.01.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cei patru inculpați au revenit din nou în zonă, cu același mijloc de transport pentru a lua lemne din nou, însă datorită gheții au fost nevoiți să lase remorca în zona de protecție, ei deplasându-se la canton cu tractorul. De această dată, tot în prezența aceluiași paznic, inculpații au tras mai mulți din același tason, o parte din ei fără a fi tăiați butucii, i-au cioplit, înlăturând coaja cu de vopsea și i-au depozitat pe loc din două stive, de comun acord hotărând să vină să-l încarce când se va putea intra cu remorca la canton.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, organele de cercetare penală au găsit la 25 de tason, lemne de (28 bucăți), tăiate la 1,5 fiecare, cioplite pe porțiuni de aproximativ 10- 20 cm. la cca.10 s-au găsit bucăți de coajă cu vopsea roșie, albă și neagră ce proveneau din curățarea lemnelor iar la 43 de tason s-au găsit 6 bucăți lemne esențe, tăiați la 2 metri lungime și pe care se vedeau urme de vopsea roșie și neagră.
Judecătoria Zimniceaa mai reținut din probatoriul administrat că inculpatul avea cunoștință de faptul că din luna septembrie 2008, SC Serv Com SRL Z al cărei administrator este, începuse exploatarea de masă lemnoasă în parchetele de pădure închiriate în zona Km flv.556,5 iar pe măsura tăierii copacilor de esență, aceștia erau scoși de pe insulă și depozitați pe malul, la cca.20- 50 metri de cantonul și ferma de animale a pădurarului.
La începutul lunii decembrie 2008, finalizând exploatarea în zona respectivă, pentru a preveni sustragerea de lemne din tasonul de aprox.200 ( L = 12, l = 6,5 și h = 3,5 ), din dispoziția administratorului, angajații societății au marcat materialul lemnos cu dungi continue de vopsea roșie, albă și neagră.
A concluzionat judecătoria că faptele inculpaților astfel cum au fost reținute, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev.și ped.de art.208-209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41, 42 Cod penal iar pentru inculpatul a reținut săvârșirea fapte în condițiile agravantei prevăzute de art.37 lit.a Cod penal.
În baza acestui text de lege, instanța a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special.
Constatând îndeplinite cumulativ cerințele art. 81 Cod penal, instanța a dispus executarea pedepsei în această modalitate, a fixat termen de încercare conform art.82 Cod penal și a făcut aplicarea art.83 Cod penal, în condițiile art.359 Cod procedură penală pentru inculpații, și.
Pentru inculpatul instanța, constatând că acesta a săvârșit fapta în condițiile recidivei post condamnatorii, în raport de condamnarea anterioară aplicată prin sentința penală nr.292 din 26 iunie 2006 Judecătoriei Zimnicea, a dispus conform art.83 Cod penal, revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin această sentință și executarea ei în întregime cumulată cu pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății.
A interzis inculpatului în condițiile art.71 Cod penal exercițiul drepturilor înscrise în art.64 lit.a-c Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată SC Serv Com SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 8640 lei, reprezentând contravaloarea a 57,6. bușteni, esență sustrași de cei patru inculpați, însă din probele administrate a rezultat că inculpații au sustras lemne de în perioada 10-12.01-2009, la dosarul cauzei neexistând nici o altă probă care să confirme că și anterior lunii ianuarie 2009 s-au mai sustras lemne din părții vătămate, acest fapt fiind posibil, însă nedovedit.
În aprecierea prejudiciului, instanța a avut în vedere că, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpații au sustras lemne cu remorca numai în două rânduri, aproximând cantitatea de lemn sustrasă la circa 8. în valoare de 150 lei/, așa cum reiese din adresa nr.68/ 29.01.2009 a CG. Serv Com SRL și din facturile aflate la filele 30-38 în dosarul de urmărire penală, rezultând prejudiciul total de 1200 lei.
Prin urmare, inculpații au fost obligați în solidar la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile, cuantificat la nivelul sumei de 1200 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, și, prin care au adus critici soluției pronunțate de judecătorie pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 27 octombrie 2009, apelanții inculpați și au solicitat tribunalului să ia act de retragerea apelurilor declarate.
Inculpatul la termenul din 8 decembrie 2009, până la încheierea dezbaterilor, a solicitat tribunalului să ia act că își retrage apelul declarat.
Inculpatul, în motivarea apelului arată că faptei pentru care a fost cercetat îi lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi infracțiune - și anume intenția. Arată că nu a cunoscut că lemnele luate din pădure nu aparțin de drept inculpatului. Acesta a solicitat ajutorul celorlalți inculpați și nu au făcut altceva decât să execute rugămintea acestuia.
Față de aceste aspecte, a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.
În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia având în vedere toate împrejurările comiterii faptei, dar și datele sale personale și reale.
Tribunalul, analizând apelul inculpatului și examinând sentința în raport cu motivele invocate dar și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, a constatat că acesta este fondat și urmează să fie admis, pentru considerentele ce urmează:
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul a constatat că judecătoria a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că inculpatul, îl cunoștea pe pădurarul pentru că îl ajuta pe acesta din urmă la diferite activități silvice.
De la pădurarul inculpatul cunoștea că în luna septembrie 2008, partea civilă SC Serv Com SRL Z - administrată de a început exploatarea de masă lemnoasă în parchetele de pădure închiriate în zona Km flv.556,5 și că pe măsura tăierii copacii din esență de erau scoși de pe insulă și depozitați pe malul în apropierea cantonului unde era pădurar. Acest material lemnos a fost marcat din dispoziția administratorului cu dungi continue de vopsea roșie, albă și neagră.
În ziua de 10 ianuarie 2009, inculpații s-au deplasat cu tractorul și remorca proprietatea inculpatului în zona unde erau depozitate lemnele tăiate, au încărcat 3 din pădurea administrată de pădurarul și pentru că remorca nu s-a umplut au mai sustras 8 din tasonul aparținând părții civile SC Serv Com SRL Z, deși paznicul, martorul i-a avertizat că nu au voie să ia acele lemne.
Tot materialul lemnos sustras a fost transportat și depozitat la locuința inculpatului, unde au fost găsite de organele de cercetare, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de acestea la 28 ianuarie 2009.
A doua zi, inculpații au revenit la pădure și în prezența aceluiași martor au mai încărcat o remorcă de lemne din tasonul SC Serv Com SRL Z, pe care le-au transportat la locuința inculpatului.
În ziua următoare, 12 ianuarie 2009 inculpații în baza aceleiași rezoluții infracționale au revenit în zonă cu același mijloc de transport dar datorită gheții au lăsat remorca în zona de protecție și s-au deplasat la canton cu tractorul. În prezența martorului, inculpații au tras din același tason mai mulți, o parte i-au tăiat butuci, i-au cioplit, înlăturând coaja cu de vopsea și i-au depozitat în 2 stive urmând să le ia când drumul și timpul vor permite. Acest material lemnos nu a mai fost însă transportat la locuința vreunui inculpat.
Faptele inculpaților, astfel cum au fost reținute, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208-209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41-42 Cod penal.
Prin urmare, susținerea inculpatului apelant că nu a cunoscut că lemnele transportate la domiciliul său și al inculpatului sunt sustrase din patrimoniul SC Serv Com SRL Z este neîntemeiată.
Din declarația martorului rezultă că inculpaților li s-a atras atenția să nu ia lemne din stivele aparținând SC Serv Com SRL, însă inculpații au răspuns " că știu ei ce fac" (fila 66 vol.I și fila 34 vol.II).
Tribunalul a constatat că cerințele esențiale arătate în art. 208-209 alin.1 lit.a Cod penal sunt îndeplinite: inculpații au stras material lemnos din patrimoniul SC Serv Com SRL Z, aflat în proprietatea acestuia și fără să fi avut consimțământul celui deposedat iar inculpatul apelant a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul a avut reprezentarea că își însușește acele bunuri pe nedrept.
Apelul a fost însă întemeiat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant și în opinia tribunalului aceasta a fost greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 Cod penal, în sensul că instanța nu a realizat o justă corelare a acestor criterii și nu a acordat semnificația cuvenită tuturor împrejurărilor relevate de probe.
Este adevărat că faptele inculpatului evidențiază o gravitate sporită mai ales în condiția agravantei arătată în alin.1 lit.a) a art.209 Cod penal, însă datele ce caracterizează pe inculpat: tânăr, poziție procesuală sinceră, are un copil minor în întreținere, îndreptățește instanța să aprecieze că o pedeapsă situată sub minimul special are aptitudinea de a îndrepta pe inculpat.
Cu privire la declarațiile inculpaților, și, tribunalul a luat act de retragerea apelurilor declarate, având în vedere că în principiu, așa cum beneficiază de dreptul exercitării libere a căii de atac, subiectul procesual are implicit posibilitatea de a folosi acest drept sau de a declara că nu înțelege să-l folosească iar dacă l-a folosit are posibilitatea de a stărui sau de a renunța la exercitarea acestuia, atâta vreme cât o face în mod liber, fără existența vreunei presiuni de natură a-i altera voința.
Prin decizia penală nr.133/A din 15.12.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 70/ 24 iunie 2009 Judecătoriei Zimnicea pe care o desființează în sensul că a făcut aplicarea art.74 lit.c, 76 lit.c Cod penal și s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani la 1 an închisoare.
A fost menținută dispoziția privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.292/ 26.06.2006 a Judecătoriei Zimnicea și dispune executarea în întregime a acesteia, cumulând-o cu pedeapsa de 1 an, urmând ca inculpatul să execute1 an și 10 luni închisoare.
A fost înlăturată dispoziția privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații -, zis "" și împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligați apelanții-inculpați, - zis "" și - la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea, având în vedere lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, latura subiectivă.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că solicită casarea hotărârilor recurate, achitarea în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, dat fiind faptei că îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția.
Examinând hotărârile atacateîn raport de motivele invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Trebuie precizat că pentru a exista cazul de casare analizat, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situația de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, sfera de acțiune a instanței de recurs fiind limitată, întrucât acesta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată și dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Curtea constată că în cauză nu există neconcordanțe între conținutul probelor și cele reținute de către instanțe, soluția de condamnare a inculpatului fiind rezultatul evaluării întregului material probator administrat, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, declarațiile reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor, actele care atestă achiziționarea buștenilor și primele declarații ale inculpaților.
Relevantă sub aspectul cunoașterii apartenenței bunurilor sustrase de către inculpați este declarația martorului (paznic la pădurea din apropiere), în care se arată că acesta le-a atras atenția inculpaților să nu i-a lemne din părții vătămate, inculpații refuzând să-i dea ascultare.
De asemenea, astfel cum reiese din planșele foto efectuate, inculpații au cioplit buștenii sustrașii, în partea marcată cu vopsea pentru a șterge semnele făcut tocmai în acest scop de către partea vătămată.
Or, în aceste condiții inculpatul recurent nu poate susține că lipsește intenția sa la săvârșirea faptei, întrucât acesta nu ar fi cunoscut cui aparțin buștenii, declarația sa fiind contrazisă de probele analizate mai sus.
Față de cele reținute mai sus, Curtea, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.70 din 24.06.2009, pronunțată de Judecătoria Zimnicea și a deciziei penale nr.133/A din 15.12.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.02.2010
- jud.:;
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
