Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 204/2008
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 374/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 08.04.2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 2168/2006, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații:
- loan, la:
- două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, fapte din 20 decembrie 2005 și 22 aprilie 2005, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal,
-5 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod!, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că a dispus ca în final inculpatul să execute 4 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
A dedus din pedeapsa de mai sus perioada de timp executată în stare de reținere și arest preventiv de la 20 decembrie 2005 la 13 iunie 2006.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală, a achitat pe inculpatul loan pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, fapta din 05 iulie 2004.
-, la:
-3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, fapta din 22 aprilie 2005, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și înlăturarea art. 75 lit. a Cod penal.
-5 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
- G, la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 22 aprilie 2005).
În baza art. 61 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 396 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1886/2002 a Judecătoriei Deva, iar în baza art. 39 al. 2 Cod penal, a contopit acest rest cu pedeapsa stabilită pe fond, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală, a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al. 1 Cod penal.
A obligat în solidar pe inculpații loan și la plata sumei de 1500 lei daune morale către partea civilă.
A obligat pe inculpatul loan la plata sumei de 50 lei daune materiale către partea civilă.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
A respins cererea de daune materiale formulată de partea civilă SC SRL.
A stabilit în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Baroului de Avocați HDp lata sumei de 450 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, G și.
A obligat pe inculpații loan, și G la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 20 decembrie 2005, în jurul orei 16.20, martorul, agent în cadrul Poliției municipiului H, l-a surprins pe inculpatul în timp ce sustrăgea un portmoneu din buzunarul părții vătămate, care se afla în așteptare pentru a cumpăra covrigi din stația din
Organele de poliție l-au imobilizat pe inculpat însă nu au reușit recuperarea portmoneului, întrucât acesta l-a plasat altor persoane necunoscute, care îl însoțeau.
Atât martorul cât și partea vătămată l-au indicat cu certitudine pe inculpat ca fiind autorul sustragerii.
Ceilalți doi făptuitori nu au putut fi identificați, iar prejudiciul cauzat părții vătămate a fost de 50 lei.
În data de 22 aprilie 2005, în timp ce partea vătămată se afla în incinta agenției poștale din stația din D și completa un document, inculpatul i-a sustras din buzunar un telefon mobil marca Siemens, în valoare de 250 lei.
Imediat, inculpatul a plasat telefonul sustras inculpatului G, iar acesta!a rândul lui l-a dat inculpatului, care a părăsit agenția poștală.
Partea vătămată i-a reținut pe inculpatul și, timp în care oficiantele din cadrul agenției au anunțat organele de poliție. Deoarece nu s-a găsit nimic asupra lor, cei doi au fost lăsați să plece.
Ulterior însă, inculpații și u s-au întâlnit, în urma unor convorbiri telefonice, cu inculpatul, în zona restaurantului din D, de unde au fost ridicați de organele de poliție și transportați la sediul poliției din în autospeciala Transporter, unde s-a aflat și inculpatul, a fost găsit și restituit părții vătămate telefonul mobil sustras. Inculpații au rămas nesupravegheați în autospecială, astfel că au avut suficient timp pentru a se debarasa de bunul sustras.
În seara zilei de 13 martie 2005, în timp ce se aflau în barul din D, inculpații și pe fondul unor discuții contradictorii, au aplicat mai multe lovituri părții vătămate cauzându-i leziuni vindecabile în 15-16 zile de îngrijiri medicale.
Cu aceeași ocazie, cei doi au comis acte și gesturi cu caracter obscen, cât și de violență.
Constatând vinovăția inculpaților, instanța de fond a pronunțat soluții de condamnare a acestora.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Inculpații, trimis în judecată pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, precum și inculpatul loan, trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat, comisă în dauna părții vătămate SC SRL, au fost achitați pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, apreciindu-se că aceste fapte nu au fost comise de inculpați.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată prin obligarea inculpaților la plata de daune morale către partea civilă și la plata de despăgubiri civile către partea civilă, luându-se act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, partea vătămată și civilă și inculpații loan, și G.
Prin decizia penală nr. 374/24 octombrie 2007 pronunțată în dosar penal nr- al Tribunalului Hunedoaras -au admis ca fondate apelurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și de inculpații loan, și G împotriva sentinței penale nr. 2168/2006 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. desființează în parte sentința atacată, și în consecință:
In baza art. 11 pct. 2 lit a comb. cu art. 10 lit. c pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180al. 2 ( fapta din 13.03.2005 față de partea vătămată ).
A fost înlăturată aplicarea art. 75 lit. a pen. pentru toate infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e pen. în cazul inculpaților loan, și G.
S-a stabilit suplimentar suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare ce au rămas în sarcina statului în primă instanță, corespunzător soluțiilor de achitare.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată și civilă.
Onorariile în sumă de câte 150 de lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații loan, și au fost plătite din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligată partea vătămată și civilă la plata sumei de 40 de lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Restul cheltuielilor judiciare avansate în apel, în sumă de 570 lei, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța în acest mod instanța de apel a reținut următoarele:
1. Deși instanța de fond a fost sesizată și cu infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, urmărită la plângerea prealabilă a părții vătămate, aceasta nu s-a pronunțat față de inculpatul, împrejurare ce atrage admisibilitatea apelului declarat de parchet sub acest aspect (pct. I din motivele de apel).
Analizând probele administrate în cauză și în special declarațiile inculpaților, și, precum și ale martorilor și, instanța de apel a constatat că nu s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul ar fi lovit împreună cu inculpații și pe partea vătămată, în data de 13 martie 2005, în localul "" din
Astfel, din coroborarea declarațiilor mai sus arătate a rezultat că doar inculpații și au lovit pe partea vătămată și au tulburat liniștea publică în barul amintit, în vreme ce inculpatul deși a fost prezent la incident, nu s-a implicat în lovirea victimei și nici nu a participat la acțiunile care au indignat clienții și i-au determinat să părăsească restaurantul "".
2. Deși instanța de fond a constatat corect vinovăția inculpaților, și în comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, comisă în data de 22 aprilie 2005 în Oficiul Poștal nr. 1 situat în zona din municipiul D, față de partea vătămată, precum și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, comisă în data de 20 decembrie 2005 la chioșcul de covrigi din zona stației din municipiul D, aceasta a reținut în mod greșit incidența în speță a dispozițiilor art. 75 lit. a Cod penal.
Astfel, probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că în data de 22 aprilie 2005 inculpatul împreună cu inculpații și, a sustras un telefon mobil marca Siemens din buzunarul părții vătămate. Bunul sustras a fost trecut de la inculpatul la inculpatul și de la acesta la inculpatul, bunul fiind găsit în posesia inculpaților în aceeași zi, când aceștia au fost depistați în zona restaurantului. Faptul că telefonul nu a fost găsit efectiv asupra unuia dintre inculpați, ci în autoturismul poliției cu care au fost transportați aceștia nu are nici o relevanță sub aspectul angajării răspunderii penale.
De asemenea, există probe certe de vinovăție față de inculpatul, care a fost văzut în ziua de 20 decembrie 2005 sustrăgând un portmoneu din buzunarul părții vătămate, care stătea la rând la un chioșc de covrigi din zona stației. Deși au existat indicii clare că la acest furt au participat și inculpații și, absența dovezilor certe de vinovăție au determinat organele de urmărire penală să trimită în judecată doar pe inculpatul.
Din cele dezvoltate mai sus s-a constatat că hotărârea primei instanțe este greșită doar sub aspectul reținerii circumstanței agravante legale prev. de art. 75 lit. a Cod penal.
3. Hotărârea instanței de fond este greșită și sub aspectul cheltuielilor judiciare întrucât nu a stabilit cuantumul cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, cearfi trebuit lăsate în sarcina statului conform art. 191 coroborat cu art. 192 al. 3 Cod procedură penală, ca urmare a soluțiilor de achitare (pct. IV din motivele de apel ale parchetului).
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații, și G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa criticat hotărârea instanței de apel, dar și a celei de fond pentru următoarele motive:
1. Judecătoria Deva, ca instanță de fond a comis o gravă eroare de fapt prin aceea că l-a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat (fapta din 05.07.2004), iar instanța de apel în mod eronat, a fost de acord cu soluția instanței de fond în ceea ce privește achitarea inculpatului anterior menționat;
2. Judecătoria Deva, ca instanță de fond a comis o gravă eroare de fapt prin aceea că l-a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, iar instanța de apel a fost de acord cu această soluție;
3. În mod greșit instanța de fond a aplicat inculpaților, și G pedeapsa accesorie a privării de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, întrucât aceștia nu aveau nici o ocupație la data săvârșirii faptelor.
Inculpatul a arătat că este vinovat doar pentru infracțiunea de ultraj, nu și pentru celelalte fapte pentru care a fost condamnat pe nedrept.
Inculpații și G au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, faptele nefiind săvârșite de aceștia.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt în parte fondate, pentru considerentele care urmează:
Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat, în primul rând, sub aspectul criticii referitoare la achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat din 05.07.2004.
Probele administrate în cauză cu privire la această acuzație sunt suficiente pentru a dovedi dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 05.07.2004.
Elocventă în acest sens este declarația martorei din faza de urmărire penală, care era vânzătoare în magazin la acea dată, și care a relatat atât modul de operare a inculpatului ce era însoțit de alte persoane neidentificate, cât și faptul că l-a identificat fără dubiu ca fiind cel care s-a aplecat peste bar, și când i-a solicitat să-i arate ce are în buzunar, acesta a refuzat.
Aceste prime declarații ale martorei, date imediat după săvârșirea faptelor (în 05.07.2004 și 06.07.2004) trebuie să primească eficiență juridică, fiind mult mai apropiate de data evenimentelor față de cele date în cursul judecății, după aproximativ 2 ani. În mod greșit aceste ultime declarații au creat dubiu instanțelor cu privire la faptele petrecute în data de 05.07.2004, raportat la împrejurarea că martora a relatat și modul de săvârșire a faptelor și a identificat făptuitorul.
În aceste condiții, considerăm că este dovedită săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e Cod penal în data de 05.07.2004, instanța va condamna inculpatul pentru această infracțiune cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara este întemeiat și în privința greșitei aplicări a dispozițiilor art. 64 lit. c Cod penal, având în vedere că inculpații nu s-au folosit de nici o activitate în săvârșirea infracțiunii. Pentru acest motiv urmează a se înlătura pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal.
În ceea ce privește soluția de achitare pronunțată cu privire la inculpatul, aceasta este legală și temeinică, neexistând probe certe de vinovăție că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În acest mod s-a reținut de instanță faptul că declarațiile martorilor oculari, T - și sunt neclare și contradictorii, cu privire atât la numărul, cât și la identitatea autorilor infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri. Pentru aceste motive acestea nu pot fundamenta o soluție de condamnare a inculpatului.
Recursurile formulate de inculpații, și sunt neîntemeiate, din probele administrate rezultând vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Astfel, inculpatul a fost văzut de martorul în timp ce sustrăgea portmoneul de la partea vătămată. În ceea ce îi privește pe inculpații și u, aceștia au fost prinși în incinta Oficiului Poștal, însă au fost eliberați pentru că au dat telefonul sustras inculpatului. Cu acesta au luat legătura în cursul aceleiași zile și s-au întâlnit la restaurantul de unde au fost ridicați de poliție.
Față de cele arătate mai sus, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpații, și G împotriva deciziei penale nr. 374/A/2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
- casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 2168/2006 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr-, sub aspectul laturii penale privind achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e Cod penal (fapta din 5.07.2004), aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal și sub aspectul laturii civile privind acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC COM SRL, și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, va condamna pe inculpatul - fiul lui G și, 8.03.1977, în D, jud. H la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate SC Com SRL.
- descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2168/2006 a Judecătoriei Deva în elementele componente:
- 2 pedepse a câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e Cod Penal(faptele din 20.12.2005 și 22.04.2005) cu aplicarea art. 37 lit.
Cod Penal- 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 al.1 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b
Cod Penal- 5 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art. 180 al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b
Cod Penal- înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal va contopi pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori la 4 ani închisoare.
- computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 20.12.2005 la 13.06.2006.
- înlătura aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal pt. inculpații:, și G.
- admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC Com SRL și în consecință va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 1.132,50 lei despăgubiri civile.
- menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum total de 450 lei vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpații, și G împotriva deciziei penale nr. 374/A/2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 2168/2006 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr-, sub aspectul laturii penale privind achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e Cod penal (fapta din 5.07.2004), aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal și sub aspectul laturii civile privind acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC COM SRL, și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, condamnă pe inculpatul - fiul lui G și, 8.03.1977, în D, jud. H la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate SC Com SRL.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2168/2006 a Judecătoriei Deva în elementele componente:
- 2 pedepse a câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,e Cod Penal(faptele din 20.12.2005 și 22.04.2005) cu aplicarea art. 37 lit.b
Cod Penal- 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 al.1 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b
Cod Penal- 5 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art. 180 al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalÎnlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește la 4 ani închisoare.
din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 20.12.2005 la 13.06.2006.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal pt. inculpații:, și G.
Admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC Com SRL și în consecință obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 1.132,50 lei despăgubiri civile.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum total de 450 lei vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 22.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Mircea Bădilă
