Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 21/
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: -
procuror șef secție urmărire penală
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 346 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 124 din 17 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosar nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av. I - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care;
Reprezentantul Ministerului Public solicită audierea intimatului inculpat cu privire la fapta care s-a reținut în sarcina acestuia.
Curtea conform art. 38514alin. 12Cod proc.pen. procedează la audierea inculpatului încheindu-se proces-verbal atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, analizând întregul material probator existent la dosar, apreciază că ambele hotărâri sunt netemeinice și nelegale sub aspectul achitării inculpatului. Din actele dosarului rezultă că cei trei inculpați, G și, în noaptea de 8 noiembrie 2006, prin înlăturarea unei porțiuni din gardul ce delimitează incinta " Vin" SRL P au sustras cantitatea de 3 steri de lemn de foc, pe care ulterior au valorificat-o prin vânzarea bunurilor sustrase martorilor și.
În cursul urmăririi penale, din declarațiile inculpaților și Gar ezultat faptul că la săvârșirea infracțiunii de furt a participat și, materialul lemnos fiind transportat cu atelajul acestuia, pe care l-au valorificat a doua zi, vânzându-l martorei contra sumei de 70 lei, martoră care a declarat că lemnele pe care le-a primit se aflau în curtea inculpatului, căruia i-a dat și banii. De precizat, că inculpații și au transportat în cursul aceleiași zile și restul de material lemnos abandonat într-o vie, pentru că acesta nu a mai putut fi transport cu aceeași căruță, fiind foarte greu pentru. După ce lemnele de foc au fost reîncărcate au fost transportate de inculpat la domiciliul martorului, primind suma de 210 lei. În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul G, care a recunoscut infracțiunea săvârșită, dar că furtul a fost săvârșit doar cu inculpatul, folosindu-se de căruța și calul lui, bunuri, pe care le-au luat fără știrea acestuia, declarație pe care o consideră nesinceră existând contradicții relevate pe parcursul cercetărilor penale. Precizează că inculpatul nu a putut fi audiat întrucât acesta s-a sustras de la judecată.
Trebuie avut în vedere și aspectul că, schimbarea de poziție a inculpatului G, în sensul că a declarat în fața instanțelor de judecată că furtul a fost comis doar împreună cu este determinată și de aptul că acesta își duce existența trăind în compania celorlalți doi inculpați, iar inculpatul trăiește în concubinaj cu o nepoată a inculpatului. De asemenea, trebuie avut în vedere că, inculpații au mai comis și anterior fapte penale împreună, ceea ce relevă o înțelegere în acest scop, determinată printre altele și de relațiile lor familiale.
Solicită, în temeiul art. 3859pct. 18 Cod proc.pen. raportat la art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc.pen. admiterea recursului, casarea celor două hotărâri judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului, întrucât acesta a comis infracțiunea de furt împreună cu ceilalți doi inculpați condamnați. De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Av. I consideră hotărârile pronunțate legale și temeinice. Este adevărat că inculpatul a mai săvârșit fapte penale dar nu cu ceilalți doi coinculpați din dosar. Precizează că inculpatul a fost constant în declarațiile pe care le-a dat în sensul că nu a participat la sustragerea acelui material lemnos, lucru care nu rezultă nici din analiza probelor dosarului. Mai precizează că între cei trei inculpați există un grad de rudenie, că inculpatul a fost oscilant în declarațiile date însă inculpatul nu a știut că acele lemne au fost furate. Solicită respingerea recursului declarat de parchet și plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că nu a dat celorlalți doi căruța, care se afla într-o vale din fața casei, nefiind prima dată când aceștia au luat-o fără știrea sa. Nu se consideră vinovat pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 124/17 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Panciu, inculpatul, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 al.1 raportat la art. 209 al.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, la 5 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.a,b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul G, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1 raportat la art. 209 al.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal, la 4 ani închisoare.
In baza art. 39 cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 69/2007 a Judecătoriei Panciu, inculpatul executând pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 91/3.04.2007 emis de Judecătoria Panciu în baza sentinței penale nr. 69/2007 a Judecătoriei Panciu și emiterea unui nou mandat.
In baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată cu începere de la 17.01.2007 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea disp.art. 71- 64 lit.a,b și c Cod penal.
In baza art. 10 lit.c raportat la artt. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, a fost achitat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1,raportat la art. 209 al.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal.
Au fost obligați inculpații și G în solidar la plata sumei de 700 lei despăgubiri civile către partea civilă.
Au fost obligați inculpații și G la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu de avocat din oficiu suportați din fondurile
Onorariu de avocat din oficiu de 100 lei pentru inculpatul -a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea de 8 noiembrie 2006, inculpatul împreună cu inculpatul G au mers la "-VIN" P, au pătruns în incinta societății prin distrugerea gardului din plasă de sârmă și au sustras cca. 3.steri lemn de foc. Pentru a transporta lemnele, cei doi inculpați au folosit calul și căruța inculpatului, fără știrea acestuia. Instanța a mai reținut că inculpatul a aflat abia dimineață că cei doi inculpați i-au luat calul și căruța și că inculpatul nu a participat la comiterea furtului și a fost indus în eroare cu privire la proveniența lemnelor de către inculpatul, care i-a spus că lemnele care au mai rămas de transportat și pentru care i-a plătit suma de 30 lei provin de la un șofer de camion.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciua declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inc..
S-a susținut că instanța a analizat superficial probele din dosarul cauzei. Astfel inculpații și G, au declarat amănunțit modul de operare precum și faptul că ulterior cei trei și-au împărțit sumele rezultate din vânzarea materialului lemnos și că la comiterea faptei a participat și inc. care a transportat materialul lemnos de la locul comiterii faptei la domiciliul său. Apelantul a mai reținut că inculpatul, a vândut a doua zi o parte din lemne martorei primind suma de 70 lei și că tot în aceeași zi inculpații și au transportat restul de leme abandonat în vie pe care l-au vândut martorului spunându-i că le au din dreptul lor de pădure sau de la Fitionești.
Parchetul a criticat și faptul că instanța nu a observat contradicțiile dintre declarațiile inculpaților cu privire la proveniența bunurilor și că a înlăturat nejustificat depoziția martorei. Apelantul a apreciat că apărarea inculpatului este nesinceră întrucât, trăind în concubinaj cu fiica inculpatului, cunoștea faptul că acesta nu deține teren pădure. A mai invocat și lipsa de rol activ al instanței în stabilirea adevărului având în vedere că nu a audiat martorul asistent care a fost de față în momentul în care organele de cercetare penală au consemnat declarația inculpatului .
Prin decizia penală nr.346 din 15 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu jud.
S-a dispus ca onorariile avocaților din oficiu să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin.3 cod pr.penală.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele;
Instanța a dat o interpretare corectă probelor adminJ. în cauză în ce-l privește pe inculpatul.
Este adevărat că inculpații G și la urmărirea penală au declarat că la comiterea furtului a participat și inculpatul dar în cursul judecății inc. Gh. a revenit și a susținut că inculpatului nu a cunoscut de furt și nici de proveniența lemnelor pe care le-a transportat primind bani pentru cărăușie.
Susținerea inculpatului G este credibilă având în vedere că martorii și au confirmat apărarea inculpatului în sensul că inculpații G și i-au luat calul și căruța pentru a transporta lemnele ce s-au dovedit a fi furate, fără știrea sa.
Martorii amintiți au relatat împrejurări din care rezultă fără dubiu că inculpatul nu a participat la furtul comis de ceilalți doi inculpați și că nici nu a cunoscut de proveniența lemnului fiind despăgubit de pentru folosirea calului și a căruței.
In ce privește al doilea transport de lemne pentru care inculpatul de asemenea a primit bani de la inculpatul nu există probe certe din care să rezulte că inculpatului i s-a spus că lemnele depozitate în vie provin din furt. Nu se poate reține faptul că inculpatului a făcut referiri diferite despre proveniența materialului lemnos întrucât din declarații rezultă că a susținut constant că lemnele i-au fost lăsate inculpatuluzi de o persoană din Străoane așa cum i-a spus inc..
Faptul că martorul a relatat că inc. i-a spus că lemnele provin din dreptul său de pădure în prezența inc. nu constituie o dovadă că acesta a știut că lemnele au fost sustrase de ceilalți doi inculpați.
Întemeiat instanța nu a dat putere probatorie declarației martorei, mama inculpatului având în vedere că din declarația inculpatului rezultă că banii i-a primit el și nu inculpatul căruia i-a dat 250.000 lei adică o sumă apropiată celui cu care s-au înțeles pentru cărăușie.
Este de reținut afirmația martorului, fratele inculpatului conform căreia l-a auzit pe inculpatul când a spus că îl va băga pe inculpatul la pușcărie. Împrejurarea relatată de martor confirmă apărarea inculpatului precum că inculpatul, pe fondul unui conflict anterior a vrut să se răzbune declarând că este complice la tot.
Nici declarația că inculpatul cunoștea proveniența lemnelor pentru că trăind în concubinaj cu fiica inculpatul știa că acesta nu deține teren pădure așa cum a reținut față de martorul, nu poate fi reținută. In primul rând pentru că inculpatul este în relații de concubinaj cu fiica fratelui inculpatului și existența acestor relații nu înseamnă și cunoașterea situației materiale a rudelor concubinei mai ales având în vedere nivelul de instruire al inculpatului.
Martorul a cărui audiere s-a solicitat de Parchet nu cunoaște împrejurări legate de comiterea furtului ci a fost doar martor asistent la audierea inculpatului întrucât acesta nu știe carte.
Nici faptul că nu s-a confirmat susținerea inculpatului că la descărcarea lemnelor la martorul a participat și martorul nu este o dovadă a nesincerității inculpatului având în vedere că în realitate la descărcarea lemnelor au participat și alte două persoane ( fratele inculpatului și - declarația inculpatului ).
Cum probele adminJ. nu formează convingerea că inculpatul a participat la sustragerea lemnelor sau că ulterior a cunoscut proveniența lemnelor și că în aceste condiții acțiunea sa de a ajuta la vânzarea lemnelor ar constitui infracțiune, Tribunalul a apreciat că întemeiat instanța a dispus achitarea inculpatului.
Impotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul achitării inculpatului, reiterându-se motivele invocate în apel.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.1 cod pr.penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiune, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.62 cod pr.penală și art.202 cod pr.penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe care sunt adunate de organul de urmărire penală atât în favoarea cât și în defavoarea invinuitului sau inculpatului.
Cu alte cuvinte, în raport de textele menționate, scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului, în raport cu care nici o persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii, prezumția de nevinovăție neputând fi anulată decât prin certitudinea instanței asupra vinovăției inculpatului, formată pe probe neîndoielnice adminJ. conform normelor de procedură penală.
Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte penale și care prezintă pericol social trebuie stabilită pe bază de probe, iar dubiile existente să fie interpretate în favoarea celui acuzat, potrivit principiuluiin dubio pro reo(dubiul profită inculpatului).
In cauza dedusă judecății, atât prima instanță cât și cea de apel au reținut în mod corect că inculpatul, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 8 noiembrie 2006, aceasta fiind comisă de inculpații G și.
Argumentele logice, bazate pe probele judicios adminJ. de cele două instanțe, chiar dacă nu sunt acceptate de acuzare, au fundamental soluția de achitare, întemeiată pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a cod pr.penală raportat la art.10 alin.1 lit.c cod pr.penală, fapta nefiind săvârșită de inculpat.
Parchetul și-a fundamentat acuzarea împotriva inculpatului, pe declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpații și G, a faptului că atelajul hipo al inculpatului a fost utilizat la transportul bunurilor furate și a împrejurării că inculpatul a fost de față când inculpatul a vândut lemnele mamei sale, martora, contra sumei de 700.000 lei vechi și martorului, contra sumei de 2.100.000 lei vechi, fără să verifice apărările inculpatului care în mod constant a susținut că nu a participat la săvârșirea infracțiunii, că nu a cunoscut că lemnele provin din furt și că a acceptat să le transporte la martorii cumpărători, contra unor sume de bani promise și achitate de către inculpatul.
Este meritul primei instanțe precum și a celei de apel care verificând apărările inculpatului au procedat la audierea vecinilor inculpatului, martorii și, care au confirmat că în dimineața zilei de 9 noiembrie 2006 au asistat la o dispută între inculpații și, primul fiind supărat că cineva i-ar fi folosit atelajul hipo pe timpul nopții, rănindu-i calul, iar cel de -al doilea liniștindu-l, spunându-i că el l-a folosit ca să aducă lemne de la Străoane, asigurându-l că îi va plăti chirie.
Martorii au mai declarat că personal au văzut rănile de la pieptul calului, hamul fiind legat cu o sârmă.
Declarațiile martorilor se coroborează cu cele ale inculpatului și cu cele ale coinculpatului G, care, în fața judecătorilor a arătat că inculpatul nu a participat la faptă, că nu a cunoscut că lemnele pe care le-a transportat provin din furt și că declarația din cursul urmăririi penale a dat-o sub influența lui, care îl găzduia și care l-a amenințat că îl dă afară din casă în pragul iernii dacă nu declară ca el, în sensul implicării și a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Dacă cei doi martori ar fi dorit să-l protejeze pe inculpatul, conform susținerilor Parchetului, ar fi putut să invoce oricare alt alibi, dar aceștia au relatat ceea ce au auzit și văzut personal în dimineața zilei de 9 noiembrie 2006.
Parchetul a insistat ca declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale să fie luată în considerare la judecarea cauzei ținând cont că acesta s-a sustras cercetării judecătorești, fiind deci imposibilă audierea în fața judecătorului.
Cum probele nu au valoare mai dinainte stabilită, conform dispozițiilor art.63 cod pr.penală, în mod corect instanțele, au reținut că sunt expresia adevărului doar acele declarații care se coroborează între ele, înlăturând motivat declarațiile inculpatului și ale martorilor (mamă și fiu) referitoare la implicarea la faptă de furt și a inculpatului, afirmațiile celor doi necoroborându-se cu restul probatoriului administrat în mod judicios de cele două instanțe.
Așadar, constatând că hotărârile recurate sunt temeinice și legale, recursul de față, va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b cod pr.penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 346 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- - sentința penală nr. 124 din 17 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosar nr- privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la 24 mai 1975 în P, CNP -, domiciliat în P,-, județul V).
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galația sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.25.02.2008
Tehnored./05.03.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marius Marcian
