Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 211/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 martie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
G - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 323/A din 13 noiembrie pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat apărător din oficiu pentru recurentul inculpat și avocat, apărător din oficiu pentru recurentul inculpat.
Procedură îndeplinită.
Prezentă în sală soția recurentului inculpat depune la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată susținând că soțul ei este bolnav și se află internat în spital.
Reprezentantul parchetului nu se opune încuviințării cererii de amânare, date fiind motivele invocate.
Întrucât în urma verificărilor efectuate atât la Spitalul Județean B cât și la Spitalul Militar Brașovs -a constatat că inculpatul nu figurează ca fiind internat, instanța respinge cererea de amânare și nemafiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de soluționare acordând cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei atacate, iar în cadrul rejudecării reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului având în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, poziția procesuală sinceră, valoarea mică a prejudiciului, precum și împrejurarea că inculpatul prezintă o tulburare sociopată care a favorizat comiterea faptelor.
Avocat solicită admiterea recursului în sensul redozării pedepsei aplicate inculpatului apreciind că pedeapsa de 3 ani și 2 luni este prea mare raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia precum și circumstanțele reale și personale.
Nu contestă faptul că inculpatul este recidivist însă infracțiunea care atrage starea de recidivă a fost comisă în anul 1999, de atunci trecând o perioadă mare de timp în care inculpatul a făcut dovada reintegrării în societate.
Având în vedere caracterul de prevenție generală dar și specială a pedepsei, rezonanța mică a faptelor sale în rândul comunității, împrejurarea că inculpatul nu a mai comis alte fapte, s-a căsătorit și are un copil minor în întreținere, apreciată că reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ar fi de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că pedepsele aplicate sunt corect individualizate.
Apreciază hotărârea nelegală în ceea ce privește procedura de aplicare a pedepsei rezultante pentru inculpatul.
Învederează instanței că urmare revocării suspendării condiționate a executării pedepsei și grațierii condiționate, instanța trebuia să procedeze la contopirea pedepselor de 5 luni aplicată prin sentința penală nr. 120/2003 a Judecătoriei Zărnești cu pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului prin decizia nr. 22/2004 a Tribunalului Brașov, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. La această pedeapsă trebuia adăugată pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare.
În acest sens solicită admiterea recursului declarat de inculpatul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 323/13 noiembrie 2007 Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 73/2007 a Judecătoriei Zărnești care a fost desființată sub aspectul temeiului confiscării speciale și cu prilejul rejudecării în caeste limite a foat schimbat acest temei din art. 118 lit. d în art. 118 lit. e Cod penal și a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că: Prin sentința penală nr.73/26.03.2007, Judecătoria Zărneștil -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. a, g pen. art. 192 alin. 1,2.pen. și art. art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. g, i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen.
În baza art. 83.pen. s-a revocat susupendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat gratierea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 22/A/12.01.2004, a cumulat aceste pedepse cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru noile fapte, în final inculpatul executând pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.
Prin aceeași sentință penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26.pen. rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. a, g pen. și art. 26.pen. rap. la art. 192 alin. 1,2.pen.
Pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b pen.
În baza art. 346.proc. pen. raportat la art. 998, 999 și 1003. civil cei doi inculpați au fost obligați în solidar la plata sumei de 200 RON către partea civilă și s-a constatat că părțile vătămate, - și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În consecință, în baza art. 118 lit. d proc.pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 600.000 ROL de la inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în data de 10.01.2004, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, fără acordul acesteia, și a sustras mai multe bunuri în valoare de 950 RON, în acest timp inculpatul asigurând paza.
S-a mai reținut că în datele de 24.01.2004 și 25.01.2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin efracție în magaziile situate la parterul, respectiv etajul 1 al blocului 6 din, de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 1050 RON.
Împotriva hotărârii au declarat apel inculpații și, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia iar în cadrul rejudecării reducerea pedepselor aplicate sub minimul special al pedepsei prin reținerea prevederilor art. 74,76.pen. având în vedere că ambii inculpați au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, valoarea modică a prejudiciului și gradul de participație al inculpatului.
În apel, ambii inculpați nu au dorit să dea declarații, prevalându-se de prevederile art. 70 alin. 2.C.P.P. ( 37, 45 ); a fost audiat martorul ( 46 ) și inculpatul a depus la dosar certificatul de căsătorie, certificatul de naștere al minorei și un înscris privind veniturile lunare de la locul său de muncă ( 47-49 ).
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de către inculpatul nu este fondat iar apelul declarat de către inculpatul este fondat sub un alt aspect decât cel invocat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpaților sub forma intenției directe prevăzute de art. 19 pct 1 lit. a Cod Penal, având în vedere declarațiile părților vătămate, și - coroborate cu procesele verbale de cercetare de la fața locului, cu procesul verbal de reconstituire prin care inculpatul a arătat în prezența martorilor asistenți modalitatea de săvârșre a fatelor din datele de 24 și 25.01.2004, cu declarațiile martorilor de bună credință și care au cumpărat o parte din bunurile sustrase ( o bicicletă, respectiv o butelie ), cu procesele verbale de ridicare- predare a unor bunuri sustrase și cu declarațiile celor doi inculpați prin care au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp. și a stabilit pentru fiecare inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei acestora.
În mod netemeinic cei doi inculpați au solicitat în apel reducerea pedepselor sub minimul special, prin reținerea prevederilor art. 74, 76.pen. având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social ridicat al acestora, faptul că recunoașterea faptelor de către cei doi inculpați ( în asamblul mijoacelor de probă administrate în cauză ) nu a avut un rol hotărâtor în stabilirea stării de fapt, perseverența infracțională a celor doi inculpați, inculpatul săvârșind 3 fapte în decurs de 2 zile și ambii inculpați sunt recidiviști, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea la data de 01.11.2002 tot a unei infracțiuni de furt calificat iar inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, din executarea căreia a fost liberat la 24.05.2000 rămânând un rest neexecutat de 403 zile.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că nu se impune reținerea pentru cei doi inculpați a vreunei circumstanțe atenuante facultative prevăzute de art. 74.pen.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cp. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor, față de perseverența infracțională a ambilor inculpați, inculpatul fiind recidivist post condamnatoriu iar inculpatul fiind recidivist post executoriu.
Având în vedere că pronunțarea sentinței apelate a avut loc la data de 26.03.2007, ulterior modificărilor prevederilor art. 118.pen. prin Legea nr. 278/2006, tribunalul a constatat că temeiul de drept corect al confiscării speciale a sumei de 60 RON (sumă de care inculpatul a beneficiat ca urmare a faptului că martorii de bună credință și nu s-au constituit părți civile pentru recuperarea sumelor plătite pentru bunurile sustrase, și anume o bicicletă-20 RON, respectiv o butelie - 40 RON) este cel prevăzut de art. 118 lit.e pen. și nu cel prevăzut de art. 118 lit.d pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și, care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că au avut o atitudine cooperantă, pericolul social scăzut, conduita bună anterior comiterii faptei, că prejudiciul este redus și a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal și reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că recursul inculpatului este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate, iar cel al inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând se impune precizarea că instanțele au reținut corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, iar caracterizarea juridică a faptelor este cea legală.
Astfel, se constată că inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu, inculpatul în forma complicității, de regulă, din locuințe și pe fondul consumului de alcool.
Este de observat că inițial inculpații au încercat să nege comiterea faptei, apoi s-au prevalat de dreptul de a nu da declarații în cauză, ceea ce nu le poate agrava situația, fiind vorba de drepturi procesuale recunoscute și garantate prin lege, dar în același timp această împrejurare nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, deoarece numai atitudinea de recunoaștere, cooperarea cu organul judiciar se poate constitui în circumstanță atenuantă.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale care vizează comiterea unor infracțiuni de furt calificat pentru inculpatul și tâlhărie pentru inculpatul, astfel că față de această împrejurare nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.
Prin urmare, se constată că în favoarea inculpaților nu există împrejurări, situații, care să poată reprezenta circumstanțe ușurătoare în sensul art. 74 Cod penal, iar celelalte împrejurări invocate de inculpați au fost valorificate de instanțe prin aplicarea unor pedepse situate spre limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.
Având în vedere că infracțiunile de furt au fost comise din locuințe, dar și în alte împrejurări, ce caracterizează furtul ca fiind calificat, se constată că față de cuantumul pedepselor aplicate nu se impune reducerea acestora, pedepsele fiind conforme criteriilor instituite de art.72 Cod penal, astfel că acestea sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpaților și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acestora.
În ceea ce privește procedeul de aplicare a pedepsei rezultante pentru inculpatul, instanța de recurs constată că acesta a fost greșit realizat.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 120/11.04.2003, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în condițiile art. 81 Cod penal și prin sentința penală nr. 22/12.01.2004 la pedeapsa de 3 ani închisoare grațiată condiționat potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, faptele pentru care a fost condamnat prin acestea fiind concurente în sensul că au fost comise la datele de 01.11.2002 și respectiv la 11.02.2002, înainte de a fi condamnat definit pentru vreuna dintre ele, astfel că se impunea ca mai întâi să se dea eficiență regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, să se contopească aceste pedepse și apoi, pedeapsa rezultantă să fie adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta, deoarece în caz contrar, inculpatul ar fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă.
Cum în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală pentru acest inculpat, potrivit celor mai sus expuse, urmează ca în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admis recursul declarat de inculpatul, se va casa decizia penală atacată în ce privește greșita procedură de aplicare a pedepsei rezultante, se va desființa și sentința penală nr. 73/2007 a Judecătoriei Zărnești sub același aspect și cu prilejul rejudecării în aceste limite, în baza art. 33 lit. a, 36 Cod penal, urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei și grațierii condiționate, se vor contopi pedepsele de 5 luni închisoare și 3 ani închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care va fi adăugată, potrivit art. 83 Cod penal și respectiv art. 7 din Legea nr. 543/2002 la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin hotărârea recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 6 ani și 3 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Potrivit celor mai sus expuse, se constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat, hotărârea atacată în ce îl privește pe acesta este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
în numele legii
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 323/13 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov, pe care o casează în ce privește greșita procedură de aplicare a pedepsei rezultante pentru acest inculpat, desființează și sentința penală nr. 73/2007 a Judecătoriei Zărnești sub același aspect și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 33 lit. a, 36 Cod penal, urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei și grațierii condiționate, contopește pedepsele de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 120/2003 a Judecătoriei Zărnești cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 22/2004 a Tribunalului Brașov și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 543/2002 adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
II. Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 100 lei se suportă din fondurile MJ și se includ în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - G - - -
GREFIER
- -
Red.SF/11.04.2008
Tehnoredact.DS/16.04.2008/4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel./
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Gheorghe Radu, Constantin Epure
